Arhive pe etichete: altfel de poezii…

Nostalgie


Plouă septembrie, sub un gutui,
la marginea grădinii părăsite.
Ai vrea să pleci, dar vrei şi să rămâi
şi nu ştii de-ncepe totul sau este pe sfârşite.

Priveşti în urma-ţi, la paşii de peste timp,
ce s-au făcut din ce în ce mai mari,
ca brazdele adânci, de pe un câmp,
în care ai semănat şi au crescut lăstari.

Nimeni nu mai intră pe poarta cea micuţă.
Ţi-e dor de scârţâitu-i de altădată,
când ea era mare şi tu doar o fetiţă.
Acum e ruginită şi pururi încuiată.

În jurul tău, e linişte prea multă,
chiar şi ploaia plânge în tăcere,
undeva, în zare, doar o mică pasăre mai cântă
şi nu-nţelegi de e împăcare sau durere.

O lacrimă a adormit, plângându-ţi pe obraz,
o ştergi încet, o alta îi ia locul,
priveşti spre cerul ce pare de topaz
şi te întrebi şoptit unde a zburat totul.

Doar nucul cel bătrân, acelaşi credincios străjer,
a rămas la fel, în măreţia-i simplă,
învăluit în ploaie, lumină şi mister,
te-atinge uşor pe frunte, pe păr şi pe tâmplă.

Îi primeşti sărutul, zâmbind spre răsărit,
acum când soarele este la apus,
te ridici şi pleci, călcând încet, mărunt,
gândind că s-a scris tot ce era de spus.

Publicitate

19 comentarii

Din categoria poezii, poezii proprii, viaţă

Simpla mea poveste


Eu sunt un pescăruş
cu aripa frântă,
în zborul spre fericire.
Sunt un mâine
început dintr-un ieri îndepărtat,
ca un suspin
ieşit, într-o noapte,
din pieptul unei tinere femei.
Sunt zâmbet şi lacrimă,
speranţă şi deznădejde,
sunt răsărit şi apus.
Sunt cea care se-aruncă-n valuri
cu inconştienţa unui copil
şi cea care se teme,
uneori, de ploaie.

Sunt o poveste simplă,
scrijelită pe o frunză
ce dansează spre asfinţit.

11 comentarii

Din categoria poezii, poezii proprii

Misterul lumii


Am visat că sunt un munte
ce priveam lumea, semeţ,
încercând să-i desluşesc misterul.

Privită de sus, însă,
lumea nu-i decât un contur.

M-am aşezat, apoi, la picioare-i,
ca un sângeriu covor
de maci.

Privită, însă, de jos,
lumea nu-i decât mişcare.

M-am ridicat
şi am înconjurat-o
ca un fum.

Însă, privită de jur-împrejur,
lumea e doar un cerc.

Cuvânt m-am făcut, atunci
şi i-am pipăit sufletul.

27 comentarii

Din categoria poezii, poezii proprii

Mă ceartă viaţa


Mă ceartă viaţa că nu-i dau mai mult
şi pe destin îl fac răspunzător.
Degeaba-i spun că sunt numai tumult
şi-ncerc, mereu, tot mai sus să zbor.

Mă ceartă viaţa că obosesc prea des
şi sufletul îl las să moară încet.
Degeaba-i spun că nu am de ales
şi că, din viitor, eu-mi fac amanet.

Taci, viaţă, taci şi nu mă mai certa,
doar tu mă faci să fiu ceea ce sunt!
Eu, uneori, de tine mai c-aş divorţa,
dar nu pot decât… să te înfrunt.

Mă plimbi în sus şi-n jos, pe malul tău,
m-arunci în valuri când nici nu mă aştept
şi-mi spui că, de toate, sunt de vină eu
şi-ar trebui, cumva, să trăiesc mai înţelept?

23 comentarii

Din categoria poezii, poezii proprii

Oglinda îmi zâmbeşte şi ea


Mă privesc în oglindă.
Rătăcesc pe micile cărări
apărute în colţul ochilor,
ce duc spre pădurea argintie,
de mesteceni,
atentă să nu strivesc
visele încă neînflorite.

Păşesc încet şi mă mir,
precum Alice, de minunile
din viaţa mea.
Cu grijă, şterg de praf
vreun gând uitat
într-un colţ de timp
şi adun în pumni
lacrimile ce strălucesc
pe frunzele sufletului.

Oblojesc o rană
de la rădăcina inimii
şi lipesc cu lut
cuvintele nerostite.
Număr paşii spre înapoi
şi ridic la puterea a doua
paşii spre orizont.

Zâmbesc.
Oglinda îmi zâmbeşte
şi ea…

35 comentarii

Din categoria poezii, poezii proprii

Drumul spre mine


Dacă vântul
nu mi-ar mai răvăşi
gândurile
ca pe nişte hârtii
aruncate neglijent,
iar ploaia
nu mi-ar mai bea
lacrimile
ca pe un ceai
aburind,
dacă noaptea
nu mi-ar mai fura
visele,
precum copiii
cireşe amare
şi cerul
nu şi-ar mai sprijini
infinitul
pe umerii mei
ca pe o mantie
de zale,

aş uita drumul
spre mine
şi aş rătăci
cu sufletul pustiu.

9 comentarii

Din categoria poezii, poezii proprii

Carpe diem!


Ne trecem viaţa, renunţând la clipe, mult prea des
şi uităm că, într-o zi, ele işi vor lua tributul.
Tânjim, prea mult, după un mâine, în care, cel mai ades,
nu facem altceva, decât să regretăm trecutul.
De vrem, putem fi totul într-o zi
şi visul să ni-l licităm pe-o singură carte,
vom pierde, însă, dacă nu vom şti,
viaţa nu o poţi trăi în rate.
Suntem atât de mici, în lumea noastră mică,
dar luptăm, în viaţă, cu toate câte sunt,
trăim, adeseori, vieţi simple, de furnică
şi ne întrebăm ce rol jucăm pe acest pământ.
„Carpe diem, quam minimum credula postero”,
ne-au lăsat ca testament, demult, poeţii,
fii pregătit mereu să poţi reîncepe de la zero.
„Carpe diem!” – poate fi însăşi esenţa vieţii.

 

 

 

 

29 comentarii

Din categoria poezii, poezii proprii

Dansul cu viaţa


Mai fac un pas şi înc-un pas,
mi-am invitat viaţa la dans,
un, doi, trei, ne rotim,
reverenţă; ne zâmbim.

Rochia-mi lungă, de bal,
E precum vinul din pocal.
În păr, mi-am pus fir de busuioc,
în valsul cu viaţa, să-mi poarte noroc.

Dansul e intens şi-ameţitor,
uneori, picioarele mă dor,
pierd ritmul, mă încurc, roşesc,
însă nu vreau să mă opresc.

Viaţa mă invită, iar şi iar,
primesc totul ca pe-un dar,
mai fac un pas şi înc-un pas,
din dansul ce mi-a mai rămas.

17 comentarii

Din categoria poezii, poezii proprii

Furnicuţele


La mamaie-n grădinuţă
şi-a făcut casă o furnicuţă.
Dar atât i-a plăcut la noi,
c-a transformat casa-n muşuroi.

Pentru că a chemat, măi, frate,
pe ale ei surate, toate,
încât, fără să ne anunţe, măcar,
ne-am trezit cu un furnicar.

Ce să mai zici? Fie binevenite!
Eu sunt fericitnu sunt termite.
Ne-ar fi lăsat fără legume,
ştiu şi ele cât îs de bune.

Am vrut să le salut. Dar ai pe cine?
Una pleacă, alta vine.
Sunt foarte harnice aceste furnicuţe,
cât le vezi de micuţe.

Am stat şi le-am privit o zi întreagă,
mirat, din ce în ce mai mult, de cât aleargă.
Apoi, mama mi-a citit dintr-o carte
că furnicile sunt foarte inteligent organizate.

24 comentarii

Din categoria poezii, poezii pentru copii, poezii proprii

Pasiune


Îţi aminteşti dimineaţa când mi-ai sărutat ochii, să mă trezeşti?
Voiai să-mi spui că mă iubeşti.
Mi-ai şters cu degetul un rid.
Ţi-am mulţumit, zâmbind.
M-am cuibărit în braţele tale, ca o felină.
Ce zi senină!
M-ai sărutat, apoi, pătimaş,
pe buze, pe gât, pe umărul golaş.
Trupul meu se contura în palmele-ţi fierbinţi,
ne priveam, zâmbind complice de gândurile necuminţi.
În cameră, mirosea a parfum şi a cafea proaspăt măcinată,
simţurile au luat-o razna, dintr-o dată.

19 comentarii

Din categoria poezii, poezii de dragoste, poezii proprii

Azi mă ascund


Visez că zbor.
Sunt pe un nor.
Mi-e dor.

Sunt o cireaşă,
pururi mireasă
mă cert cu o caisă.
Visez că tac,
dar mă prefac.
Nu mi-e pe plac.

Sunt o cicoare
mă-ndoi sub soare.
Şi asta doare.

Visez că fug,
sunt doar un fulg.
Nu vreau să plâng.

Sunt doar pământ.
Dar cine sunt?
Azi mă ascund.

15 comentarii

Din categoria poezii

Sunt povestea unui bucium


Îmi plouă toamna în suflet,
cu lacrimi de frunze obosite,
iar eu le strâng buchet
şi le prefac în cuvinte.
Le rostogolesc prin gânduri,
ca pe niste castane coapte,
le-aşez pe aripi de fluturi
şi le prefac în şoapte.
Departe, un bucium solitar
îngână, alene, a sa poveste,
ca pe-un sonet dulce-amar
despre ce a fost şi nu mai este.
Eu mă scufund în sunetu-i de zbucium,
iar toamna-mi plouă în suflet,
sunt povestea unui bucium,
sunt povestea unui plânset.

21 comentarii

Din categoria poezii

Îţi mai aminteşti?


Mă dor cuvintele nespuse,
mă doare umbra lor de dor,
căci, fără să fi răsărit, sunt stele apuse
şi, fără să se fi născut, în suflet mor.

Mă doare frica oamenilor de-a spune „te iubesc”
şi goana lor, de zi cu zi, către niciunde
şi simt cum îngerii, plângând, privesc
cum lumea, tot mai mult, de sine, se ascunde.

Mi-e dor s-aud „îmi este dor”,
mi-e dor de un zâmbet fără etichetă,
mi-e dor de ţip, mi-e dor de mor
de o prietenie simplă, imperfectă.

Mi-e dor de un pahar cu vin, băut la ceas de seară,
cu un prieten drag, să depănăm poveşti,
să ne-amintim râzând, de cum eram odinioară,
iar timpul să stea-n loc. Îţi mai aminteşti?

10 comentarii

Din categoria poezii, prietenie

Vă voi veghea mereu – poezie-testament (familiei mele)


Să nu m-aştepţi în seara astă,
voi fi fluture de noapte,
vă voi legăna cu şoapte
şi voi veghea asupra voastră.
 
Voi împleti raze de lună
şi-am să le agăţ la fereastră,
vă voi cânta de noapte bună
şi voi veghea asupra voastră.
 
Voi cerne pulberi de luceferi,
să strălucească-n noaptea albastră,
precum un lac înnobilat de nuferi
şi voi veghea asupra voastră.
 
Să nu m-aştepţi în seara astă,
voi fi departe, pe un nor,
voi fi dragoste, voi fi dor
şi voi veghea asupra voastră.
 
Mă voi preface, apoi, în răsărit,
să fim iarăşi împreună,
vom fi povestea cu final fericit,
noi, trei, ţinându-ne de mână.

13 comentarii

Din categoria poezii, poezii de dragoste

Descântecul lunii


Luna roşie, luna albastră,
am cules-o, am pus-o-n glastră,
am presărat, în juru-i, stele
şi-am descântat-o de mistere.
Luna rotundă, luna dreptunghi,
am cules-o, am pus-o-n mănunchi,
am presărat, în juru-i, fluturi
şi i-am descântat de visuri.
Luna şuie, luna udă
am prefăcut-o-n paparudă,
am presărat, în juru-i, nori
şi i-am descântat de ploi.
Luna tablou, luna oglindă,
am cules-o, am pus-o-n grindă,
am presărat, în juru-i, cântec
şi i-am descântat de urlet.
Luna băiat, luna fată,
am cules-o, am pus-o-n poartă,
am presărat, în juru-i, dor
şi am descântat-o de amor.
Luna pământ, luna univers,
am cules-o, am făcut-o vers,
am presărat, în jur, speranţă
şi i-am descântat de viaţă.

11 comentarii

Din categoria poezii

Clipele


Muşc din timp,
ca dintr-o piersică zemoasă
şi simt clipele
prelingându-mi-se pe buze,
precum un nectar dulce-acrişor
cu gust de copilărie.
 
 
 
Sar coarda
pe cadranul pendulei
şi mă-mpiedic de clipele
ce-mi julesc
genunchii şi coatele sufletului,
ca într-un joc din copilărie.
 
Îmi scufund faţa
în curgerea minutelor,
iar clipele mi se lipesc
de pleoape,
precum petalele de trandafir,
cu iz de copilărie.

26 comentarii

Din categoria copilărie, gânduri, poezii

Şi ştii că se poate


Nu vrei să zbori.
Tu ştii că nu se poate.
Doar gândurile-ţi se lipesc de nori,
iar sufletul mii de lumi străbate.
Nu vrei să-nvingi mereu.
Tu ştii că nu se poate.
Dar nu mai vrei speranţe pe cartelă
şi zâmbete-n clepsidre încuiate.
Nu vrei să nu mai plângi.
Tu ştii că nu se poate.
Dar vrei să-ţi faci din lacrimi cer
şi lună, din singurătate.
Nu vrei nemurirea.
Tu ştii că nu se poate.
Vrei, doar, să poţi trăi,
măcar, câte puţin, din toate.
Vrei să fii tu şi-atât.
Şi ştii că se poate.
Să mergi, mereu, pe drumul tău,
ducându-ţi visu-n spate.

8 comentarii

Din categoria poezii

Tu, cel ce îndrăzneşte să viseze


Tu, om nebun, ce atingi cu fruntea, cerul
şi te iei la-ntrecere cu vântul,
de-ţi este frig, te-nveleşti cu dorul,
iar foamea ţi-o astâmpără numai cuvântul.

Te-ntrebi, adeseori, de unde vii,
te uiţi în jur şi nu mai ştii ce cauţi,
scormoneşti trecutul şi te scufunzi în cărţi. În mii.
Alergi desculţ prin ploaie, fugind de tine însuţi.

Tu nu ştii să faci pacturi cu mulţimea,
dar nici nu-l uiţi pe cel de lângă tine:
tu crezi că dragostea-i minunea
cu care Dumnezeu vrea să ne aline.

Eşti trist, de multe ori, dar mergi doar înainte
şi, să visezi, n-ai vrea, vreodată, să renunţi.
Te aşezi în genunchi şi rogi stelele să te alinte
şi n-ai schimba, nicicând, luna pe arginţi.

Tu, om nebun, ce, încă, îndrăzneşti să mai visezi
şi nu te temi din rând să ieşi,
în îngeri şi-n iubire crezi,
cu fiecare gând, zâmbind, te dăruieşti.

Vă dedic aceste versuri tuturor, nebuni frumoşi, ce, încă, mai îndrăzniţi să visaţi:

http://www.adibontea.com/2010/07/13/sa-l-ajutam-pe-dennis/

http://cosminstefanescu.wordpress.com/2010/07/25/blestem-sange-balcanic-119-poem/

http://adakiss.wordpress.com/2010/08/01/munca/

http://anaveronica.wordpress.com/2010/07/30/neal-stephenson-la-leda/

http://alexandrescudaniela.com/lepse-si-premii-de-toate-formele-si-culorile/

http://andreihappyday.wordpress.com/2010/07/31/cu-sau-fara-prejudecati/

http://aressink.wordpress.com/2010/05/31/72/

http://bucurestiuldevis.blogspot.com/2010/07/mister-romanesc.html

http://caius67.wordpress.com/2010/08/02/danezul/

http://calinhera.wordpress.com/2010/07/26/oarecum-singur-pe-drum/

http://cartidragi.blogspot.com/2010/07/golestan.html

http://cojocarii.wordpress.com/2010/07/30/semne-bune-ziua-are/

http://cristiandima.wordpress.com/2010/07/30/gradina-labirint-15/

http://cuura.ro/?p=1252

http://danangibslife.blogspot.com/2010/07/ten-africans.html

http://daniotil.ro/2010/07/0723-22dani/

http://dianaalzner.blogspot.com/2010/07/plec-in-vacanta.html

http://dmd-familia.blogspot.com/2010/08/frunza.html

http://eclpsademart.wordpress.com/2010/07/28/descoperire/

http://gabrieladsavitsky.wordpress.com/2010/07/30/la-toamna/

http://gabryellehelen.wordpress.com/2010/07/24/pititroncul/

http://ganduripentrunoi.wordpress.com/2010/07/10/berbesti_-jud-valcea/

http://geaninalisandru.wordpress.com/2010/07/28/nopti-virgine/

http://incertitudini2008.blogspot.com/2010/08/direct-si-indirect.html

http://ivanuska.wordpress.com/2010/08/02/inocentul-xxi/

http://jumatati.blogspot.com/2010/08/povestea-altei-povesti.html

http://jurnalulmissouri.blogspot.com/2010/07/anunt.html

http://ladyioiscooking.wordpress.com/2010/07/26/ice-lemonade/

http://linkping.wordpress.com/2010/07/30/un-premiu-si-un-dar/

http://lisandrulisandru.wordpress.com/2010/08/02/geamantanul-11/

http://maccumac.blogspot.com/2010/07/din-iasi.html

http://mariannicolescu.wordpress.com/2010/07/23/poezii-din-volumul-cusma-pe-un-altar-de-gand-2/

http://mirelapete.dexign.ro/2010/07/sunet-de-vacanța/

http://mtorsan.blogspot.com/2010/08/un-reminder-la-b24fun.html

http://natashauska.wordpress.com/2010/07/30/fara-pene/

http://oanastoicamujea1.wordpress.com/2010/08/01/am-nevoie-de-exorcist/

http://opritiplanetavreausacobor.wordpress.com/2010/07/28/fereastra-catre-pamant/

http://orfiv.wordpress.com/2010/07/30/gatien-lapointe-1931-1983-izolare/

http://pisicaroz.ro/2010/07/de-ce-e-romanul-nesimtit-intrebare-retorica-fara-posibilitate-de-raspuns/

http://povesteadarieinicole.wordpress.com/2010/08/01/daria-la-iarba-verde/

http://primadona25.wordpress.com/2010/07/14/un-caz/

http://proatitudine.ro/educatie/cand-cu-steaua-cand-cu-crucea…/

http://puzderiedevise.wordpress.com/2010/08/01/tot-ceea-ce-nu-sunt/

http://shorichitz.blogspot.com/2010/07/salutare.html

http://starsgatescopiiimarisimici.blogspot.com/2010/08/eu-cred-ca-vesnicia-s-nascut-la-sat.html

http://stropidesuflet.wordpress.com/2010/07/24/medalia-de-argint-la-olimpiada-internationala-de-biologie-–-coreea-2010/

http://paulbalanca.blogspot.com/2010/08/antract.html

http://tocanadecuvinte.blogspot.com/2010/07/cous-cous-cu-pui-si-legume.html

http://zbateri.blogspot.com/2010/07/ramas-bun-in-glastra.html

http://sufletdefemeie.wordpress.com/2010/07/30/viata-m-a-infrant-azi-iar/

http://teonegura.wordpress.com/2010/07/29/aproape-de-voi/

http://tudorchirila.blogspot.com/2010/08/dinamo.html

http://vanillamoon.wordpress.com/2010/07/30/marcello/

http://www.cabral.ro/din-viata/o-buna-dimineata

http://www.mircea-badea.ro/blog/pompei/


47 comentarii

Din categoria gânduri, poezii, premiu oferit, prietenie

Şotronul


Un, doi, trei,
noapte cu cercei,
patru, cinci, şase,
visuri şi speranţe false,
şapte, opt, nouă,
dimineţi scăldate-n rouă,
zece, nouă, opt,
când mizezi, pe-o carte, tot,
şapte, şase, cinci,
de nu lupţi, nu poţi să-nvingi,
patru, trei, doi,
sufletul-şotron spălat de ploi,
un, doi, trei…

9 comentarii

Din categoria de suflet..., poezii

Dor de păpuşă


În căsuţa albă, cu cerdac,
în ferăstruica de lângă uşă,
a mai rămas doar o păpuşă,
ce se uită, enigmatic, înspre sat.

Din curte, cei doi pruni bătrâni,
în fiecare dimineaţă o salută,
ea-i priveşte, tristă şi tăcută
şi pare să sprijine tot cerul în mâini.

Aşteaptă, la fel ca odinioară,
să intre, râzând, pe portiţă,
acel băieţel şi acea fetiţă,
pe care i-a primit în dar, într-o vară.

Îşi aminteşte cearta lor,
fiecare o voia pentru el,
ea îi iubea pe amândoi la fel,
ar plânge, de-ar putea, îi este dor.

„Sunt oameni mari, acum, cu carte, maică!”,
a auzit-o, cândva, pe bunica,
„Au plecat departe, în America!”
Iar ea-i aştepta la poartă, pe o bancă.

A plecat, apoi şi bunicuţa,
nu în America, undeva…mai aproape,
doar ea-i mai aşteaptă zi şi noapte
şi prunii din curte şi poarta şi băncuţa.

Să fie o lacrimă acea picătură albastră,
ce curge pe obrajii ei mici, de păpuşă,
care aşteaptă cuminte la geamul de lângă uşă,
sau doar ploaia ce s-a lipit de fereastră?

7 comentarii

Din categoria copil, copilărie, poezii

Paiaţa


A fost, odată, o paiaţă,
pe oameni, mereu i-a-nveselit.
Le împărţea zâmbete-ntr-o piaţă.
De la un timp, însă, a dispărut.

Toţi o caută, o vor,
se simt pierduţi fără ea.
Era speranţa, alinul lor,
când flori de hârtie le-mpărţea.

Cu salopeta-i roşu-verde,
cu claia ei de păr rebel,
făcea totul să-i dezmierde:
era când iepuraş, când porumbel,

zâmbea, neobosită, o zi-ntreagă.
Vindea fericire pe câţiva bănuţi.
Părea pe toţi să-i înţeleagă,
târgoveţi, gură-cască, necunoscuţi.

N-a-ntrebat-o nimeni cine este,
de unde vine, unde pleacă,
nu le păsa de-a ei poveste,
nu ştiau cine-i sub mască.

În dimineaţa când n-a mai apărut,
când locu-i era gol şi fără viaţă,
unde să o caute, nimeni n-a ştiut.
Fusese doar paiaţa dintr-o piaţă.

Într-o altă zi, un zvon s-a risipit:
atunci, când n-a mai putut să zâmbească,
de inimă rea, paiaţa a murit.
Păcat că n-au avut timp, mai bine s-o cunoască!

6 comentarii

Din categoria poezii

Întrebări


Vis ars. Ochi tăcut.
Plecare?
Gând spart. Cuvânt surd.
Mirare?
Privire stinsă. Iris ucis.
Durere?
Buze pictate. Zâmbet învins.
Tăcere?
Inimă îngenuncheată. Lacrimi căzând.
Uitare?
Cioburi de suflet. Şoapte strigând.
Plecare…

20 comentarii

Din categoria poezii, recurs la prea multă realitate

Artistul


Azi, e trist artistul.
Şi-a pus sufletul în cui.
Nimeni nu mai vrea să ştie
care e povestea lui.

Nici lacrimi nu mai are,
le-a dus la amanet.
Se-ncuie în visare,
se ascunde-ntr-un sonet.
Ar mai avea multe de spus,
dar nu mai are spectatori,
căci ei, pe rând, cu toţi, s-au dus,
spre alte lumi, spre alte zări.

Şi-a aşezat sufletul în palme
şi l-a dăruit mereu.
N-a simţit sete, n-a simţit foame,
tot timpul „voi”, mai deloc „eu”.

Azi, bietul artist e trist.
Îşi lasă, încet, fruntea în palmă,
pe ecran, scrie „SFÂRŞIT”,
iar el nu vrea decât să doarmă.

31 comentarii

Din categoria poezii

Poveste din prezent


Alerg desculţă pe ţărmul vieţii.
În jurul meu, scoici eşuate
mă privesc cu ochi goi.
„- Ştii? Noi năşteam perle,
dar ne-au impozitat
dreptul la viaţă.
Fugi! Opreşte-te doar
când va răsări soarele!”

Mă arde la tălpi tristeţea lor.
Şi alerg şchiopătând.

„- Noi suntem prezentul,
ha, ha, ha, vei ajunge ca noi!”
Alge putrede
îmi înfăşoară gleznele.
Şi alerg.
Caut punctul în
care va răsări soarele.

O geană de lumină
îmi clipeşte şiret
în depărtare.
Şi alerg.

„- Degeaba!
Acolo-i apusul.
N-ai auzit?
S-a dat ordonanţă de urgenţă:
Soarele nu mai răsare.
Doar apune!”

23 comentarii

Din categoria poezii

Iubirea ca un dans al fluturilor


Suflete împletite în cunună,
jumătăţi ce se caută înfiorate,
contopiri în geană de lună,
tăceri prefăcute în şoapte,
rotiri pe muzica luceferilor,
plimbări pe Caleea Lactee
iubirea ca un dans al fluturilor,
iubirea cu gust de orhidee.
Tu şi eu – o singură vioară,
şoptind iubire la tâmpla zorilor,
tu şi eu şi o primăvară,
uniţi într-un dans al fluturilor.

25 comentarii

Din categoria poezii, poezii de dragoste

Pentru un moment


Am îngenuncheat
clipa
şi i-am poruncit
să mă slujească.
Am exilat
cuvintele
în gânduri
şi le-am poruncit
să tacă.
Am împlachetat
universul,
l-am parfumat cu o lacrimă
şi i-am poruncit
să zboare.
Am construit
zâmbete
pe retina lumii
şi i-am poruncit
să viseze.
Am plantat
stele
pe margini de dimineţi
şi le-am poruncit
să valseze.
Am înflorit
un migdal
pe o uliţă îngheţată
şi i-am poruncit
să depene poveşti.
Pentru un moment
am fost regină.

17 comentarii

Din categoria poezii

Licitaţie


S-a scos la licitaţie

DEMNITATEA.

Mai marii zilei

au declarat-o

vandabilă.

Adjudecatarul a rămas

anonim.

Pe tarabe,

se vând, la preţ redus,

promisiuni:

s-au făcut liste de aşteptare!

6 comentarii

Din categoria poezii

Faliment


Între un astăzi pierdut
şi un mâine timid,
sufletele au tras obloanele
şi au pus afiş: „FALIMENT„.
Speranţele au antamat
– şi ele – procedura de insolvenţă,
iar gândurile au declarat  greva tăcerii.
Bat clopote în
Catedrala Mântuirii
pentru visele căzute la datorie.

Miroase a frică
la fiecare colţ de stradă,
iar în inimi a mere putrede.

20 comentarii

Din categoria poezii, poezii proprii, recurs la prea multă realitate

Cum spuneam, am comis-o!


Despre asta este vorba:

Prima mea carte de poezii. Un vis împlinit… 🙂 Este în lucru (îmi dau de furcă ilustraţiile) şi cartea cu poezii pentru copii, în care voi fi coautoare, alături de Victor. 🙂  Ambele apar la Editura „Ars Docendi”.

Sper că nu v-aţi supărat că m-am jucat un pic cu voi, dar aşteptam să iasă de la tipar şi nici nu mi-o luaţi în nume de rău că mă laud. Însă este prea mare bucuria să nu o împărtăşesc cu voi. Sper să reuşesc să organizez şi o lansare a celor două cărţi; de fapt, două: una în Bucureşti şi una în Rm. Vâlcea.

Aceste două cărţi sunt cadoul meu pentru Victor şi pentru familia mea. Cine ştie, poate vor mai urma şi altele… 🙂

Vă mulţumesc că aţi intrat în jocul meu! Sunteţi nişte prieteni adevăraţi!

61 comentarii

Din categoria poezii, poezii de dragoste, poezii pentru copii, recurs la prea multă realitate

Plăsmuire


Te-am plăsmuit din gânduri vinovate de iubire,
te-am decantat din mireasma florilor de tei,
te-am cioplit din vise şi din dăruire,
te-am modelat din şoapte – să tăcem în doi.

Te-am desenat cu tuşă de rouă şi de răsărit,
ţi-am privit conturul cum se topeşte-n noi,
te-am inventat din cioburi de curcubeu rănit
şi te-am ascuns în suflet – să tăcem în doi.

Te-am plăsmuit din nopţi agăţate în colţ de stele,
te-am conturat cu degetul înmuiat în lună,
te-am cules din lacrimi mari, de albăstrele
să tăcem în doi, mereu pribegi şi pururea-mpreună.

6 comentarii

Din categoria poezii, poezii de dragoste