Astă seară, am „dansat” în familie

#‎Campania‬ „Să-ți fie bine, copilul meu!” s-a încheiat în această seară, odată cu vizitarea și ducerea donațiilor la copiii din Centrul de plasament „Pinocchio 3”, beneficiarii campaniei.

Am reușit să strângem toate produsele de pe „lista de dorințe” (menționată în articolul de inițiere a campaniei) și chiar mai mult de atât:
– rechizite (caiete, penare, ghiozdane, seturi stilou, pixuri, carioci, creioane, blocuri de desen, plastilină, ascuțitori, gume de șters, acuarele, pensule, etc. )
– produse birotică (hârtie xerox, mape, dosare, plicuri, clipboard, agende, stick notes)
– cărți;
– jocuri pentru preșcolari și școlari;
– tablete ( 2 noi, una puțin folosită);
– zahăr, ulei, ceai, cereale, dulciuri, suc bio de mere;
– produse curățenie (detergent pt. rufe, balsam de rufe, detergent pt. vase, bureți vase, detartrant, Cillit bang, detergent universal);
– produse curățenie și igienă personală (șampon, gel de duș, săpun lichid, săpun solid, pastă de dinți, periuțe de dinți)
– ustensile pt. bucătărie (polonice, cuțite, ceaun, cuțite, spumiere, strecurătoare paste, tocătoare, sufertașe depozitare mâncare, etc.);
– jucării;
– păturici

Toate acestea au fost strânse astfel:
– cumpărate de către mine, cu banii donați – 2.060 lei (din care au mai rămas 45 lei, cu care voi cumpăra mâine mucenici, nuci, esență de rom – copiii au cerut mucenici)
– donații direct în produse;
– produse cumpărate și aduse direct la Centru, de către prietenii care au vrut să mă însoțească.

Vă mulțumesc, cu plecăciune, tuturor celor ce mi-ați fost alături și m-ați ajutat să duc la bun sfârșit și această campanie:
– d-nei Maria Gabura și fiicei sale, Ilinca (pentru bani, produse, participare la eveniment), d-nei Bianca Scoruş (pt. bani), d-nei Zamfirescu Minodorași fiicei sale, Ioana Zamfirescu (pt. bani și participare eveniment), d-reiNicoleta-Veronica Florea și colegelor sale, d-nei Cristina Ilie și părinților de la Grădinița ProKinder (pentru promovare acțiune, donații produse), d-nei înv. Florica Stoica ( Diana Stoica) (pt. bani), d-nei Logofatu Dana (pt. bani și participare eveniment), d-lui Cristian Pleșu (Domeniile Prisecani) (pt. produse și participare eveniment), familiei Felicia și Marius Bârlan, precum și celor doi fii ai lor (pt. produse și participare eveniment), d-lui Vasile Simion și fiului său, Ștefan (pentru produse și participare eveniment), d-rei Călin Angelica (pt. produse și participare eveniment), d-nei Denisa Panaitescu (pt. produse), d-nei Svetlana Bobocean (pt. produse), d-nei Anca Lungu (pt. produse), d-lui Stanciu Constantin (pt. bani), d-neiCarmen Gherca (pt. bani), d-nei Daniela Sandu (pt. produse), d-lui Adrian Grigore (pt. bani), d-nei Hamade Mirna (pt. bani), lui George, fiului meuVictor, Ancăi ( Radu Ioana) (produse), cumnatei mele Mihaela Sherar (pt. bani), fratelui meu, Tavi (pt. transport, participare eveniment), d-rei M.C. (pentru participare eveniment).

Eu vă mulțumesc, Dumnezeu să vă binecuvânteze!

 

Să-ți fie bine, copilul meu!

Să-ți fie bine, copilul meu,
oriunde vei fi!
Mereu!

Ce părinte nu se roagă așa pentru copilul său, în orice moment al zilei sau al nopții?! Ce copil nu se simte în siguranță, iubit și fericit alături de părinții săi? Sau așa ar trebui să fie… Din păcate, există și copii care fie nu se simt nici iubiți, nici în siguranță, lângă părinții lor, fie au fost pur și simplu abandonați. Pentru acești copii, binele se măsoară, aproape exclusiv, în supraviețuire, în a avea ce mânca, ce îmbrăca, cu ce se spăla… Și toate acestea în porții fixe, exacte. Nu există loc de mai mult…

Astfel de copii sunt și cei 38 (22 de băieți și 16 fete, cu vârste cuprinse între 4 și 15 ani), instituționalizați în CENTRUL DE PLASAMENT PINOCCHIO sector 3. Mulți dintre domniile voastre știu că, periodic, întreprind acțiuni de ajutorare a acestor copii, întrucât, mi-au intrat în suflet încă de la prima vizită pe care le-am făcut-o, în anul 2010.

Azi, am fost și am discutat cu d-l Marius Anghel despre nevoile lor. Până acum, cele mai acute erau legate de mâncarea necesară micului dejun și gustărilor dintre mese. Acum, cel puțin pentru o perioadă, pare-se că această situație s-a rezolvat. Au rămas, însă, celelalte nevoi:

– produse de curățenie și îngrijire: detergent de vase, rufe (închipuiți-vă cum e să speli zilnic pentru atâtea persoane!!!!!), curățenie generală;
– produse pentru curățenie și igienă corporală: șampon, gel de duș, săpun lichid;
– rechizite școlare: caiete, creioane, stilouri, pixuri, penare, ghiozdane, etc.

– veselă și instrumente pentru bucătărie: cuțite, tocătoare, polonic, spumieră, etc.
– jocuri pentru copiii de grădiniță și copiii din clasele mici;
– 2 tablete (există copii care învață foarte bine și care nu pot fi recompensați cu nimic, așa cum facem noi acasă, cu ai noștri), pentru că nu are cine să sponsorizeze astfel de „mofturi”…

DE ACEEA, DRAGII MEI, VĂ CER AJUTORUL ȘI ÎN ACEASTĂ CAMPANIE, PENTRU CA, ÎMPREUNĂ, SĂ FACEM SĂ LE FIE BINE ȘI ACESTOR COPII.
AM NEVOIE DE DONAȚIILE D-VOASTRĂ PENTRU A PUTEA ACHIZIȚIONA MĂCAR O PARTE DIN TOT CEEA CE AU NEVOIE.

ASTFEL, FIE ACHIZIȚIONAȚI PERSONAL PARTE DIN OBIECTELE DE MAI SUS, FIE DONAȚI BANI ȘI, LA FINAL, LE VOI CUMPĂRA – SINGURĂ SAU ÎMPREUNĂ CU CEI CARE VOR VREA SĂ MĂ ÎNSOȚEASCĂ, AȘA CUM AM FĂCUT MEREU!

CONTUL BANCAR ESTE: RO56INGB0000999903764958, DESCHIS LA ING BANK, TITULAR ADELA ONETE – PENTRU CAMPANIA: „SĂ-ȚI FIE BINE, COPILUL MEU!”

Cei care ați fost cu mine la Centru, cu ocazia altor campanii organizate pentru ei, știți ce înseamnă pentru ACEȘTI COPII fiecare vizită, fiecare dar …

Pentru orice alte detalii, știți unde mă găsiți. 🙂

Drept mulțumire pentru donațiile d-voastră, eu vă ofer, cu tot dragul, cartea de mai jos: (desigur, donațiile d-voastră sunt mult mai valoroase decât minivolumul de poezii, dar acesta este modul meu de a vă mulțumi pentru că vă pasă. 🙂   )

Eu vă mulțumesc, Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Despre proiectul „Şi ei sunt copiii noştri”

Ieri, am fost şi am discutat cu directorul Centrului de plasament „Pinocchio” 3, d-l Marius Anghel. Un domn special, căruia îi pasă de copiii pe care îi are în grijă.

Astfel: PE 14 DECEMBRIE VOI/VOM (DACĂ SUNT ŞI ALŢI DORITORI) FI LA COPIII DE LA „PINOCCHIO”. De ce pe 14? Pentru că, până atunci, s-au programat deja diferite firme. Ceea ce e bine. Rău este că, de regulă, se merge numai cu dulciuri şi că, între Paşte şi Crăciun, nu-şi aduce nimeni aminte că aceşti copii există. Dar, asta e altă poveste!

Cu banii strânsi de la voi, ca urmare a discuţiei avute cu d-l Anghel, am hotărât că le voi cumpăra mâncarea necesară pentru gustări. În continuare, sunt vulnerabili din acest punct de vedere. Nu au cu ce să facă banalele sandvişuri – acelea din care copiii noştri muşcă o dată şi apoi le aruncă la gunoi – pentru gustările de dimineaţa şi de seara. Prin urmare, vor fi cumpărate: iaurt natural, şuncă din piept de pui/curcan, caşcaval, cereale şi fructe.

Desigur, copiii mai au nevoie de şosete groase, lenjerie intimă/lenjerie de corp. Vă reamintesc că sunt 46 de copii, cu vârste între 3 şi 14 ani (între timp, o fetiţă a împlinit vârsta de 14 ani  ).

ÎN CONCLUZIE: CEI CARE MAI DORIŢI să donaţi, vă rog să vă grăbiţi să o faceţi. Cei care doriţi să mă însoţiţi la copii, vă rog să mă anunţaţi, pentru că trebuie să încep să trimit cererile către Protecţia copilului din cadrul Primăriei sectorului 3!

Mulţumesc, cu tot sufletul, celor care au donat deja: Adrian Grigore, Viviana Balanga&comp., Janeta Ionescu, Logofatu Dana, doamnei ce a dorit să rămână anonimă, Bre Alexandra, Marian Cruceru, Lili Pinca.

Îi aştept, de asemenea, pe cei care au promis că se vor implica şi le mulţumesc pentru intenţie!

Da, şi ei sunt copiii noştri. Ei, copiii care trăiesc pe un colţ de lume… lume prea grăbită şi pierdută în propria-i viaţă, pentru a-i vedea, auzi, înţelege…

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Şi ei îl aşteaptă pe Moş Nicolae

Copilul meu îl aşteaptă pe Moş Nicolae. Copilul tău îl aşteaptă pe Moş Nicolae. Ei … Şi ei îl aşteaptă pe Moş Nicolae…

Îmi propusesem ca, împreună, să le dăruim rechizite. Nu am reuşit. Probabil pentru că nu am reuşit să vă conving că au nevoie de noi… Sau, poate, nu am inspirat suficientă încredere. Vă cer scuze, dacă este aşa!

Pentru că, totuşi, am strâns nişte bănuţi şi pentru că se apropie Moş Nicolae, vă cer în continuare ajutorul: să le ducem mici bucurii pe 6 decembrie. Astfel, termenul limită pentru strângerea donaţiilor este 01 decembrie 2013.

Drept mulţumire, vă pun inima în palme – dau, în schimbul oricărei donaţii din partea voastră, un magnet de frigider, cu afişul campaniei. E frumos, să ştiţi! Celor din Bucureşti, îl pot înmâna personal, celor din provincie, îl trimit prin poştă.

Pentru ei, copiii abandonaţi, copiii instituţionalizaţi despre care, putem crede, la un moment dat, că nu sunt “problema” noastră. Că responsabili sunt părinţii care le-au dat viaţă şi i-au aruncat ca pe nişte obiecte nefolositoare şi instituţiile care i-au luat “în primire”. Instituţii care, este adevărat, funcţionează din banii noştri, ai tuturor. Numai că, din păcate, aceşti copii sunt din ce în ce mai mulţi, iar statul le acordă, pentru întreţinere, pe zi, mai puţin decât plăteşte pentru un deţinut.

Ce nu trebuie noi să uităm este că aceşti copii, la împlinirea vârstei de 18 ani, vor fi azvârliţi în societate. Şi, din acel moment, noi vom începe să le pretindem să devină nişte adulţi responsabili, verticali, utili lor înşişi şi societăţii, adulţi care să respecte legea, convenţiile sociale, etc. Ceea ce este firesc! Numai că să nu uităm că noi, la rândul nostru, fie nu am ştiut, fie nu ne-am făcut timp, fie nu am dorit, nu i-am învăţat, de-a lungul copilăriei şi adolescenţei lor, cum să fie responsabili, buni, cum să înveţe, cum să nu-i urască pe cei ce nu sunt ca ei, cum să respecte, cum să trăiască normal, cum să iubească …

Ne place, sau nu, şi ei sunt copiii noştri şi avem datoria de a nu le întoarce spatele!

De exemplu, copiii din Centrul Pinocchio 3 –#centrulpinocchio3. Că despre ei este vorba în această nouă acţiune pe care o iniţiez: sunt 46 de copii, cu vârste între 3 şi 13 ani, 26 de băieţi şi 20 de fete. Au nevoie de mâncare, pentru gustările dintre mese, au nevoie de rechizite, de hăinuţe, de atenţie.

De aceea, dacă doriţi şi puteţi, vă aştept ca, împreună, să strângem bani – sau bunuri. Cei ce doriţi să donaţi, orice, ştiţi unde mă găsiţi.

Contul este RO56INGB0000999903764958, deschis, în lei, la ING BANK, titular ADELA ONETE. Vă rog să menţionaţi la natura plăţii: donaţie proiect Centru de plasament.

De asemenea, pe toţi cei care vor să-mi fie alături la cumpărături şi, ulterior, la Centru, când vom duce donaţiile, îi rog să-mi dea de ştire, pentru că trebuie ca, în cererile pe care le trimit către DGASPC sector 3, să menţionez persoanele care vor merge în vizită la copii.

Ştiţi, totodată, că-mi puteţi solicita orice dovadă a banilor primiţi, precum şi a modului în care au fost cheltuiţi şi vi le voi pune la dispoziţie, fără ezitare.

Ai lor, ai mei, ai tăi, ai noştri …

Termenul limită pentru strângerea donaţiilor este 01.11.2013.

Noaptebunacopii's Blog

Şi ei sunt copiii noştri!

Ei, copiii abandonaţi, copiii instituţionalizaţi despre care, putem crede, la un moment dat, că nu sunt „problema” noastră. Că responsabili sunt părinţii care le-au dat viaţă şi i-au aruncat ca pe nişte obiecte nefolositoare şi instituţiile care i-au luat „în primire”. Instituţii care, este adevărat, funcţionează din banii noştri, ai tuturor. Numai că, din păcate, aceşti copii sunt din ce în ce mai mulţi, iar statul le acordă, pentru întreţinere, pe zi, mai puţin decât plăteşte pentru un deţinut.

Ce nu trebuie noi să uităm este că aceşti copii, la împlinirea vârstei de 18 ani, vor fi azvârliţi în societate. Şi, din acel moment, noi vom începe să le pretindem să devină nişte adulţi responsabili, verticali, utili lor înşişi şi societăţii, adulţi care să respecte legea, convenţiile sociale, etc. Ceea ce este firesc! Numai că să nu uităm că noi, la rândul nostru, fie nu am…

Vezi articolul original 263 de cuvinte mai mult

Ai lor, ai mei, ai tăi, ai noştri …

Şi ei sunt copiii noştri!

Ei, copiii abandonaţi, copiii instituţionalizaţi despre care, putem crede, la un moment dat, că nu sunt „problema” noastră. Că responsabili sunt părinţii care le-au dat viaţă şi i-au aruncat ca pe nişte obiecte nefolositoare şi instituţiile care i-au luat „în primire”. Instituţii care, este adevărat, funcţionează din banii noştri, ai tuturor. Numai că, din păcate, aceşti copii sunt din ce în ce mai mulţi, iar statul le acordă, pentru întreţinere, pe zi, mai puţin decât plăteşte pentru un deţinut.

Ce nu trebuie noi să uităm este că aceşti copii, la împlinirea vârstei de 18 ani, vor fi azvârliţi în societate. Şi, din acel moment, noi vom începe să le pretindem să devină nişte adulţi responsabili, verticali, utili lor înşişi şi societăţii, adulţi care să respecte legea, convenţiile sociale, etc. Ceea ce este firesc! Numai că să nu uităm că noi, la rândul nostru, fie nu am ştiut, fie nu ne-am făcut timp, fie nu am dorit, nu i-am învăţat, de-a lungul copilăriei şi adolescenţei lor, cum să fie responsabili, buni, cum să înveţe, cum să nu-i urască pe cei ce nu sunt ca ei, cum să respecte, cum să trăiască normal, cum să iubească …

Ne place, sau nu, şi ei sunt copiii noştri şi avem datoria de a nu le întoarce spatele!

De exemplu, copiii din Centrul Pinocchio 3. Că despre ei este vorba în această nouă acţiune pe care o iniţiez: sunt 46 de copii, cu vârste între 3 şi 13 ani, 26 de băieţi şi 20 de fete. Au nevoie de mâncare, pentru gustările dintre mese, au nevoie de rechizite, de hăinuţe, de atenţie. 

De aceea, dacă doriţi şi puteţi, vă aştept ca, împreună, să strângem bani – sau bunuri – pentru ei şi, odată cu începerea şcolii, să le mai facem câte-o bucurie!
Cei ce doriţi să donaţi, orice, ştiţi unde mă găsiţi. 

Contul este RO56INGB0000999903764958, deschis, în lei, la ING BANK, titular ADELA ONETE. Vă rog să menţionaţi la natura plăţii: donaţie proiect Centru de plasament.

De asemenea, pe toţi cei care vor să-mi fie alături la cumpărături şi, ulterior, la Centru, când vom duce donaţiile, îi rog să-mi dea de ştire, pentru că trebuie ca, în cererile pe care le trimit către DGASPC sector 3, să menţionez persoanele care vor merge în vizită la copii. 

Ştiţi, totodată, că-mi puteţi solicita orice dovadă a banilor primiţi, precum şi a modului în care au fost cheltuiţi şi vi le voi pune la dispoziţie, fără ezitare!

Cenuşăreasa

Aşa s-a numit piesa de teatru pe care, împreună, am dăruit-o, azi, copiilor de la Centrul de plasament Pinocchio 3 (au fost prezenţi 20 de copii şi 2 însoţitori, deşi biletele s-au cumpărat pentru 24 de copii şi 3 însoţitori, dar au mai apărut probleme printre copii şi au fost nevoiţi să rămână la Centru). Nu a fost aleasă anume, aşa s-a nimerit. Ironic, nu? Piesa „Cenuşăreasa” pentru aceşti copii, care, la rândul lor, sunt nişte mici cenuşărese. Cu deosebirea că, pentru ei, de cele mai multe ori, povestea nu se termină cu happy end!

„De noi depinde să facem din viaţa noastră o poveste”, spune, la un moment dat, zâna care o ajută pe Cenuşăreasă să plece la bal. Da, pot spune asta eu, tu, sau copilul meu, al tău! Ei, copiii din centrele deplasament, nu pot spune asta. Şi nici zânele, sau şoriceii, care să-i ajute să-şi facă hăinuţe, şi nici păsările fermecate, care să-i ajute să aleagă lintea de neghină, nu li se arată prea des.

Ei, COPIII DIN CENTRELE DE PLASAMENTE, sunt „doar” nişte nume instituţionalizate pe hârtiile autorităţilor, sunt copii invizibili, sunt copiii din spatele unor garduri, sau porţi de fier, din spatele unor uşi … Sunt copiii ce aşteaptă să fie băgaţi în seamă, sunt copiii ce spun „mami” tuturor doamnelor ce le poartă de grijă (foarte puţine, de altfel, în comparaţie cu numărul copiilor), sunt cei care trăiesc stigmatizaţi pentru singura „vină” că au fost născuţi de nişte mame iresponsabile, în sânul unor familii nepotrivite… Sunt copii cu nevoi şi lipsuri multe (dar, voi reveni într-un alt articol la acest subiect).

Datorită faptului că aţi înţeles şi aţi dorit să le dăruim o clipă de bucurie, de normalitate, implicându-vă, financiar, eu mă înclin şi vă mulţumesc, din tot sufletul: d-nei Maria Vatamanu, Mihaela Tălpău, R.B., Cristiana Toma, Viviana Balanga, I.C., Stanciu Constantin, Bianca Eliza, Adrian Grigore, Aurora Niculae, Tavi Anghelus, Mariuca Macovei, Marilena Onete, Mihaela Sherar.

Datorită donaţiilor domniilor voastre, s-a strâns suma de 940 de lei (545 lei, prin depunere sau transfer bancar, restul, în numerar). Din această sumă, am cheltuit suma de 848,45 lei (316,50 lei – bilete teatru – factură şi OP -; 310 lei – transport, dus-întors, – factură şi chitanţă; 155,68 lei – banane, piersici, nectar Teddy, pufarine – câte 30 de buc., bon fiscal Kaufland; 48 lei – îngheţată – bon fiscal; 18,00 lei – pepene verde, fără document justificativ – vânzător ambulant). Restul de 91,55 lei a rămas în cont, pentru următoarea acţiune. (Dacă cineva dintre cei care au donat, doreşte restituirea sumei, ca urmare a faptului că nu a fost cheltuită integral la această acţiune, vă rog să-mi daţi de ştire! 🙂 De asemenea, anunţaţi-mă dacă doriţi copii de pe facturi, extras de cont, etc. şi vi le voi trimite imediat.)

Încă o dată, toate mulţumirile şi urările de bine pentru că mi-aţi fost alături, să le fim, măcar puţin, aproape! Dumnezeu să vă binecuvânteze! Le mulţumesc, de asemenea, şi celor care au promovat acţiunea!

„Doamna, mai mergem şi altă dată?”

Haideţi să-i ducem şi pe ei la teatru!

În acest moment, pot să dau câteva amănunte despre proiectul cu ducerea la teatru a copiilor din Centrul de plasament Pinocchio 3, despre care vă vorbeam aici:

Dacă ne unim, putem duce la teatru, până cel mai târziu pe data de 16.07.2013, în cadrul proiectului Ţăndărică (şi-mi place acest proiect pentru că este şi parcul, de care copiii se vor putea bucura, după piesa de teatru, cu o îngheţată, un suc şi o joacă 🙂 ) 30 DE COPII ŞI 4 ÎNSOŢITORI (acesta este numărul copiilor aflaţi în această perioadă în Centrul de plasament).

La un calcul aproximativ, pentru acest mic gest, avem nevoie de 1000 de lei: costul biletelor de teatru (11,50 lei/pers., pt. copii şi 13,50 lei/pers., pentru însoţitori), transportul dus-întors (pentru care, deocamdată nu am o soluţie, sunt în căutări, aşa că, dacă mă puteţi ajuta cu vreo informaţie, vă sunt recunoscătoare) şi bani de cheltuială, după teatru: îngheţată, suc, apă, etc.

FOARTE IMPORTANT: ESTE VORBA DESPRE O SUMĂ APROXIMATIVĂ, MAXIMĂ!!!!!!
DUPĂ CE VOI AVEA COSTURILE EXACTE, VI LE VOI COMUNICA. BANII CARE VOR RĂMÂNE – DACĂ VOR RĂMÂNE – VOR FI FOLOSIŢI PENTRU UN ALT PROIECT DE GEN (TEATRU, FILM), SAU PENTRU CUMPĂRAREA DE RECHIZITE PENTRU NOUL AN ŞCOLAR.

DUPĂ ÎNCHEIEREA ACŢIUNII, VOI FACE PUBLICE TOATE ACTELE JUSTIFICATIVE pentru a vă informa ce s-a întâmplat cu banii donaţi: extrase de cont, chitanţe, procese-verbale, etc.

De asemenea, voi face public numele tuturor ce s-au implicat în acest proiect, dacă nu există vreo interdicţie expresă din partea vreunui donator.

Dacă  doriţi să vă implicaţi, vă rog să o faceţi zilele acestea, până vineri, cel târziu, pentru a putea face rezervările!

Contul în care puteţi dona este:

RO56INGB0000999903764958, deschis, în lei,  la ING BANK, titular ADELA ONETE. Vă rog să menţionaţi la natura plăţii: donaţie proiect teatru Centru de plasament.

Vă mulţumesc!

Pentru orice (ne)lămuriri, întrebări, verificări, vă stau la dispoziţie oricând, inclusiv telefonic, sau faţă în faţă.

Sondaj

Dragii mei, vreau să ştiu dacă aţi fi de acord să vă implicaţi în următorul proiect:

Există, în perioada 9-17 iulie, în Parcul Lumea Copiilor din sectorul 4, Bucureşti, la Teatrul Itinerant Ţăndărică, „spectacole, susţinute atât de teatre din ţară (Constanţa, Ploieşti, Braşov şi Piteşti) cât şi de teatrul gazdă”. Mă gândeam, cu un minimum de efort financiar, 20-30 de lei, să strângem bani şi să trimitem la teatru copiii dintr-un centru de plasament. Eu îi am în vedere pe copiii din Centrul Pinocchio 3, despre care ştiu, din vizitele mele anterioare, la ei, că nu au deloc o viaţă socială, că sunt lipsiţi de tot ce înseamnă astfel de activităţi, chiar dacă directorul Centrului face tot ce poate să le acopere şi aceste nevoi. Am trimis un e-mail directorului şi aştept informaţii actualizate cu privire la nr. de copii.

Ce spuneţi, vreţi să vă alăturaţi în acest proiect, să strângem bănuţii necesari pentru a le dărui micuţilor de acolo o zi frumoasă de vacanţă – deplasarea la teatru, cumpărarea de ceva dulciuri, fructe, etc.?

Când voi avea date concrete, voi reveni cu amănunte. Acum, doar voiam să vă cer ajutorul de principiu!

Dau poezie, pentru mâncare!

Vă mai amintiţi de copiii de la Centrul de plasament Pinocchio? Vă mai amintiţi că, în afară de faptul că aceşti copii au nevoie să fie vizitaţi, măcar din când în când, mi s-a spus că duc lipsă de mâncare?
De aceea, m-am gândit să vă cer – din nou – ajutorul: ofer, spre vânzare, cartea mea de poezii „Azi sunt pasăre. Mâine voi fi zbor.” şi, în funcţie de încasări, cel puţin jumătate din bani vor fi folosiţi pentru a cumpăra mâncare pentru aceşti micuţi.

Preţul cărţii este de 15 lei + taxe transport (Poşta Română, sau curier, in funcţie de preferinţe), cu plata ramburs. Pentru început, evenimentul se va întinde pe o durată de 30 de zile, cu începere de azi, 18.09.2011. Pe cei ce nu doriţi să cumpăraţi cartea, dar vreţi, totuşi, să vă implicaţi în acţiune, vă rog să o promovaţi (pe ea, acţiunea).

IMPORTANT: La sfârşitul acţiunii, voi face publice toate donaţiile, precum şi toate dovezile necesare îndeplinirii misiunii.

Pentru comenzi şi detalii, vă aştept aici, pe blog, pe facebook, la adresa http://www.facebook.com/event.php?eid=149983791761273, la numărul de telefon 0766.241.219 sau pe e-mail, la adresa  adelaonete@gmail.com.

Vă mulţumesc pentru oricum veţi vrea să-i ajutaţi pe copiii de la Centrul de plasament „Pinocchio”!

Ce zici, crezi că te-ai putea opri un pic?

Ştiu că eşti obosit(ă), grăbit(ă), îngrijorat(ă) pentru locul tău de muncă, pentru ziua de mine, ţi-e lehamite, eşti iritat(ă), nu ai niciodată timp – nici pentru tine, nici pentru prieteni şi, uneori, nici pentru familie. Ai vrea să te clonezi sau să inventezi un mecanism care să oprească timpul. Mai că-ţi vine să trimiţi o depeşă, cuiva, în cosmos, să facă ziua de 48 de ore. Ştiu toate astea. Le simt şi eu pe propria-mi piele. Dar ar trebui să mai ştii, că dincolo de lumea ta, există şi lumea lor: a copiilor singuri, cu sau fără probleme de sănătate, dar, cu siguranţă, cu traume. La fel sunt şi copilaşii pe care i-am vizitat astăzi, cei de la centrul Pinocchio 3. Zilele trecute, când am fost în „cercetare”, am stat de vorbă cu d-na Gabriela Gheorghe, psihoterapeut, psiholog şi directorul centrului. Mi-a povestit câte ceva despre aceşti copii. Despre dorinţa lor de comunicare, de a se simţi „normali”, de socializare. Sunt 45 de copii, cu vârste cuprinse între 4 şi 13 ani, fete şi băieţi. Sunt împărţiţi în patru grupe de vârstă. Cele care-i „păstoresc”  sunt în număr de 24, asta însemnând tot personalul: de la spălătoreasă, bucătărese, etc. până la director. Cele 24 de „mame”, cum sunt considerate. Deşi merg la grădiniţe şi şcoli, copiii sunt, oarecum, marginalizaţi. Sunt altfel… Întrebând care le sunt nevoile, am aflat că, cel mai mult, se bucură când se petrece un pic de timp cu ei. Desigur, ca orice copil, apreciază jucăriile şi dulciurile dar: „…ştiţi doamnă? se bucură numai să vă vadă, chiar dacă nu le puteţi aduce nimic!” Asta mi s-a spus, atât de către d-na Gheorghe, cât şi de d-na administrator. „Au nevoie de oameni!”

De aceea, te întreb: ce zici, crezi că te poţi opri un pic din drumul tău? O dată pe lună, sau la două luni? Fie că mergi la Pinocchio, sau la Casa Buburuza, sau la oricare dintre astfel de plasamente din cartierul/oraşul tău, opreşte-te, cu o carte de poveşti sau cu o minge sub braţ! Ia-ţi şi propriul copil şi duceţi-vă să vă jucaţi împreună şi cu aceşti copii! Vei vedea că, la plecare, te vei simţi mai bogat, mai împăcat, mai bun. Copilul tău, la rândul lui, va avea parte de o lecţie de umanitate.

Din păcate, la noi în ţară, voluntariatul de acest gen nu are dimensiunile celui din alte ţări. Poate ar trebui să începem şi noi să fim mai deschişi unor astfel de experienţe. Dacă nu cu sufletul, măcar cu mintea. Copiii aceştia de azi, aflaţi în dificultate, vor fi adulţii de mâine, cu care atât noi, cât şi copiii noştri vom interacţiona. Şi vom avea aşteptări de la ei, uitând că noi nu am făcut nimic când au avut nevoie. Sunt părăsiţi de părinţi, dar şi de societate. Poate suntem tentaţi să credem că nu sunt responsabilitatea noastră. Dar, vrând-nevrând, sunt… Şi, dacă vrem, putem face ceva pentru ei, cu eforturi minime, dacă suntem mai mulţi.

Astăzi, când le-am dus cadourile, am stat puţin cu ei. Am stat noi, adică eu, precum şi Victor, împreună cu colegii lui de la Grădinţia  Bamboo şi d-nele educatoare, care s-au implicat în această acţiune, donându-le jucării, dulciuri şi hăinuţe, aduse de fiecare dintre ei. Le mulţumesc, din suflet, pentru asta. Aşa cum, cu reverenţă, le mulţumesc prietenilor care s-au implicat şi de data aceasta: prof. Cristina Cioacă, Daniel Gârbea, Marieta Filimon, Miruna Ştefănică, Liliana Luca, Magazinul de jucării IMAGINARIUM, colegului meu, Florin Chiuţă – care m-a ajutat, din nou, să duc lucrurile, precum şi celor din familia mea: Mihaela Scherer, Marilena Onete, Măriuca Macovei şi Tavi Angheluş, cu ajutorul cărora am reuşit să adun hăinuţe, jucării, alimente, fructe, cărţi. Vă mulţumesc tuturor şi vă îmbrăţişez cu dragoste.

 

P.S. Pentru cei ce doresc să se implice în astfel de acţiuni, ştiu unde să mă găsească. 🙂