declaraţii:
– Iubita mea de mami! Eşti cea mai bună mami din lume!
– Măăi, şmecherie!
– Bine, eşti cea mai bună mami pe care o am!
soluţii:
Discutam despre a face ceva ce părea imposibil. Îi explic eu, cu deşteptăciune – cum altfel? – cum că a face ce spune el e ca şi cum ai căuta un ac în carul cu fân.
Îmi răspunde prompt:
– A, păi e simplu să găseşti un ac în carul cu fân! Îi dai foc. Acul nu arde.
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., inocenţă, părinţi
„- Mami, anul ăsta a fost dat de tot peste cap. De parcă Dumnezeu nu ar mai fi avut timp şi de anotimpuri.”
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor
Ieri, mâncând un măr, Victor şi-a scos un dinţişor. Mă strigă să mi-l arate şi-i spun că trebuie să-l punem sub pernă pentru Zâna Măseluţă.
– Ei, mami, îmi zice, nu cred că-mi mai aduce Zâna Măseluţă ceva. Este al cincilea dinţişor!
– Măcar un pupic, mami, şi tot îţi aduce!
– Eeeee, zice el, nu sunt eu aşa de frumos să mă pupe Zâna Măseluţă!
După câteva clipe de gândire, îmi spune:
-Auzi, mami, ştii de ce nu poţi să-i ceri Zânei să-ţi aducă daruri mai mari, mai scumpe? Pentru că este mică şi nici nu are atât de mulţi bani ca Moş Crăciun şi Iepuraş!
Din categoria copil, copilărie, de suflet..., inocenţă
Îţi vin, noaptea, la căpătâi, copilul meu
şi mă rog, cu lacrimi, lui Dumnezeu:
să mi te ţină sănătos, s-ajungi bărbat,
să creşti puternic, fiul meu cel minunat!
Să cunoşti ce este fericirea,
să te-nvăluie, mereu, iubirea
şi, prin lumea mare să te poarte,
să-ţi dea Dumnezeu de toate!
Să-ţi trăieşti viaţa doar cu bucurie,
cu demnitate şi cu mândrie,
să fii bun şi inimos,
să creşti puternic, fiul meu frumos!
Întotdeauna, în preajma ta să fie
prieteni buni şi oameni dragi ţie,
să-ţi fie, la nevoie, ajutor,
să le fii sprijin, la jale şi la dor!
Îţi vin, noaptea, la căpătâi, copil iubit
şi mă rog Fecioarei, ca-n ziua-n care te-am născut,
să ai viaţă lungă şi să ajungi bărbat,
să creşti frumos şi drept, fiul meu cel minunat!
La mulţi ani copiilor noştri, să ne trăiască sănătoşi, norocoşi, fără teamă de viitor!
La mulţi ani şi vouă, părinţi şi copiilor ascunşi în sufletul vostru!
Adulţii care renunţă la copilul din sufletul lor nu vor putea fi niciodată buni părinţi …
Din categoria copil, copilărie, de suflet..., inocenţă, iubire, poezii de dragoste, poezii pentru copii, poezii proprii, părinţi, urări, viaţă
Victor, aseară, înainte de culcare:
– Mami, mai cântă-mi şi mie, o dată, „la mulţi ani”, că mâine nu o să mai fie ziua mea!
I-am cântat şi a adormit zâmbind. ♥
Acum, fie vorba între noi, eu nu am voce deloc – regretul vieţii mele. 🙂 (Apropo, dacă vreţi să traumatizaţi pe cineva, pe viaţă, chemaţi-mă pe mine să-i cânt şi succesul e garantat!)
Dar, atât timp cât copilul meu vrea să-i cânt, sunt cea mai mare cântăreaţă a lumii. 🙂
__________
Acum câteva seri, am ieşit cu Victor la o mică plimbare. Deşi îmbrăcat binişor, mi-a spus că îi este frig. Bineînţeles că, imediat, am vrut să-i dau geaca mea.
– Nu, mami, nici să nu te gândeşti! Că tu o să rămâi doar în bluză şi-o să-ţi fie frig.
Am încercat să-l conving că nu e nicio problemă, că nu-mi este frig.
-Mami, insist! îmi spune el. Nu vreau să te îmbolnăveşti. Ştiu că tu ai face orice pentru mine. Mai bine, hai să alergăm şi mă-ncălzesc!
Nu am putut, sub nicio formă, să-l conving să ia geaca mea!
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., inocenţă, iubire, părinţi
Doamnelor şi domnişoarelor, vă doresc, din tot sufletul, ca toată viaţa să vă fie precum zâmbetul şi iubirea unui copil! La multe, multe primăveri!
Poezie pentru mami
– de VICTOR ONETE –
Mami, te iubesc
şi aş face orice!
Când sunt fericit,
mă transform într-un zâmbet de pisică.
Mami, te iubesc
şi când sunt fericit,
ma transform în zâmbetul tău.
Mami,
te arunc în iubire,
să fii fericită si frumoasă.
Aş vrea să cresc până la cer
şi să mângâi stelele.
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., inocenţă, iubire, poezii pentru mami, poeziile lui Victor
Dodo, ca orice pisoi care se respectă, curios, deci, urmărea cu mare interes unde se duce apa care curge la chiuvetă. Cum nu reuşea să înţeleagă, dădea cu lăbuţa la scurgerea chiuvetei, îşi rotea capul precum o bufniţă, se uita mirat, se enerva, dar degeaba!
Victor, urmărindu-l, îi spune amuzat:
– Dodo, las-o baltă, eşti prea mic să ai dileme!
Din categoria animale, întrebări şi răspunsuri, copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., inocenţă
– Mami, cum va şti Zâna Măseluţă ce să-mi aducă? (tocmai ce i-a căzut primul dinţişor, după lupte seculare :)) )
– Păi, ştie, că ea ghiceşte gândurile.
– Da, dar eu mă gândesc la multe.
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., inocenţă, iubire
– Mami, dacă îi voi cere lui Moş Crăciun un milion de dolari, îmi va aduce?
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., inocenţă
Megaştiinţă
Am avut cu Victor o discuţie despre familie, despre egosim, bună-creştere, etc., etc. În timp ce-i povesteam eu, plină de avânt, una-alta, el se juca pe un PSP. La un moment dat, îl întreb:
– Mami, tu înţelegi ceva din ce îţi tot spun eu, aici?
– Daaaaa, mami, vorbeşti aşa de frumooos, e magaştiinţă ce ai spus tu!
Yuppiiii, bătaie!
Eu şi soţul meu ne tot tachinam şi hârjoneam, într-o duminică dimineaţa. La un moment dat, soţul meu îmi dă o palmă la fund, în joacă. Se înţelege că nu am rămas datoare şi că i-am restituit-o imediat, nu? Fază la care Victor, care se amuza „tot” pe seama noastră, izbucneşte:
– Yupppiiiii, bătaieeee!!!! Să aducă cineva ochelari 3D şi nişte popcorn!
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., inocenţă
Miliarde de inimi
– Mami, eu am zeci de inimi, tu ai miliarde!
– Dar, de ce am eu miliarde, puiule?
– Pentru că tu eşti specială!
Mamaie e leneşă
– Mami, să ştii că mamaie (n.m: mamaie e mama mea) e cam leneşă.
– Cum adică e lenesă, de ce?
– Păi, nu merge la serviciu.
– Mamaie e la pensie, dragule!
– Păi, să meargă la pensie.
– Pensie, tocmai asta înseamnă, că nu mai merge la serviciu, după ce a muncit o viaţă întreagă.
– Daaaa? Atunci, abia aştept să ies şi eu la pensie, să mă pot juca toată ziua!!
Din cărţi
La televizor, reclama unei cărţi de psihologie aplicată: „Cum să fii o mamă bună pentru fiul tău”. Victor ascultă promo-ul şi izbucneşte:
– Ce prostie! Păi, ce, mami, tu eşti o mamă aşa de bună pentru mine pentru că ai citit în cărţi?!
Nu vreau copii
– Mami, eu nu vreau să am copii, când voi fi mare!
– De ce, puiule?
– Păi, să stau toată ziua de fundul lor? „Hai, să mănânci, treci la nani, strânge jucăriile, îmbracă-te” şi să nu am timp deloc să mă joc? Dar, ce mă fac dacă soţia mea o să vrea copii? Îi spun să-i facă singură!
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., inocenţă
… gelozii
Eu şi soţul meu, într-o cameră, făcând planuri de bătaie pentru ziua în curs şi cele ce vor urma, înainte ca George să plece spre birou. Victor se joacă în cealaltă cameră. Îl auzim strigând:
– Mami, vino şi mai stai şi cu mine, nu numai cu tati!
– Tati va pleca imediat la serviciu, Victor şi voi sta cu tine toată ziua!
– Uraaaaaaa!!!!!! se aude, ca răspuns, după care:
– Tatiiii !!!!!!
-Da, puiul meu! îi răspunde taică-său, topit după odrasla-i.
-Paaaaa!!!!!!!!!!!!
… declaraţii de dragoste
– Mami, eu vă iubesc atât de mult pe tine şi pe tati, că nici nu mai pot simţi cât de mult vă iubesc!
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., părinţi
… reflecţii
– Mami, eu nu înţeleg de ce le place celorlaţi copii mâncarea de la Mc Donald’s. De fapt, ştii ce cred? Că este ca fumatul: ştiu că le face rău, dar nu se pot lăsa.
– Da, dar îţi aminteşti că şi tu voiai la Mc?
– Da, însă atunci nu ştiam propoziţia asta!
______________________
– Mami, tu ai auzit câţi bani au Băsescu şi ăia de lângă el?
Toate astea, în timp ce găteam amândoi. 🙂
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., diverse
– Mami, ai intrat pe „pădurivirgine.ro”, să semnezi petiţia? Pentru că, de câte ori văd cum taie ăia copacii (n.m.: este vorba de spotul publicitar al campaniei), mă apucă plânsul.
– Da, mami, am intrat şi am semnat.
-Bine, să-mi arăţi petiţia semnată!
Din categoria campanie, copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., inocenţă, manifest
... declaraţii
– Mami, eu te iubesc în mai multe feluri!
– Cum, în mai multe feluri?
– Păi, te iubesc pentru că ai grijă de mine, te iubesc pentru că mă mângâi când mă lovesc, te iubesc pentru că eşti frumoasă. Cu tine, sunt mai fericit decât orice bogat!
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, inocenţă, părinţi
… deducţii
– Mami, orice om are câte un înger păzitor?
– Da, mami, îi răspund eu.
– Dar ştii ce cred eu? Că oamenii răi îl au pe dracul păzitor!
… drăgălăşenii
– Mami, ceva mai bun, pe lume, decât tine şi tati, nu am mai văzut! Nu-i aşa că plângi de fericire?
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., inocenţă
… sincerităţi
– Mami, te ador! Să nu uiţi asta niciodată! Cine nu te adoră, nu te iubeşte, sau nu te place e un prost!
– Mami, nu are cum să mă iubească sau să mă placă toată lumea. Important este să mă iubiţi tu şi cu tati.
– Dar ştii ceva? Îmi place foarte mult de tine când eşti plină de energie şi te joci cu mine. Când eşti obosită şi nu te simţi bine şi vrei să te odihneşti, eşti urâtă toată!
… secrete
După cum ştiţi, vineri a fost ziua lui Victor. A împlinit 6 anişori.
În dimineaţa zilei, ne-am dus la grădiniţă, pregătiţi cu tot ce trebuie pentru petrecerea de acolo. Când am intrat pe uşă, toţi copiii i-au urat „La mulţi ani!”, iar o fetiţă a venit, l-a strâns în braţe şi l-a pupat cu foc. În seara aceasta, am deschis discuţia despre pupic. Victor îmi zice:
– Dar să ştii, mami, că S. m-a pupat şi înainte să fie ziua mea!
– Da? îl întreb mirată şi amuzată în acelaşi timp. Şi tu ai pupat-o?
– Da.
– Şi de ce nu mi-ai spus?
– Păi… de ce să-ţi spun?
– Pentru că eu trebuie să ştiu tot. Şi cum v-aţi pupat, pe obraz?
– Da, normal. Dar tot nu înţeleg, de ce trebuia să-ţi spun?
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., inocenţă, La mulţi ani!
… filozofii
Într-una din zilele trecute, în timp ce făceam curăţenie prin casă, Victor îmi spune că vrea să mă ajute, inclusiv să spăl geamurile. L-am lăsat să spele geamul uşii de la balcon, dar voia mai mult. Evident, încep teoria cu pericolul căţăratului, etc. – ştiţi şi voi. Drept răspuns:
– Hai, măi, mami, nu-ţi mai face atâtea griji pentru mine, că am înţeles că este periculos.
– Cum să nu-mi fac griji? Asta este treaba mea de mamă!
– Ba nu, mămicile ar trebui să fie mai calme, că, dacă gândeşti rău, chiar se poate întâmpla. Şi, apoi, nu pot să stau deoparte, când tu munceşti. Mă simt pregătit să te ajut. De fapt, ştii ceva? M-am născut pregătit!
… curiozităţi
Aseară, am făcut gogoşele rapide, cu… Victor, bineînţeles. (Dacă vreţi reţeta, o găsiţi aici: http://www.e-retete.ro/retete/gogosele-rapide. Sunt delicioase. Noi le-am mâncat cu dulceaţă de afine. Dar aşa merge adăugată şi nişte îngheţată….!!!)
Dar să revenim la Victor: cum el a amestecat toate ingredientele, era curios să vadă ce gust are fiecare în parte. Aşa a vrut să guste şi praful de copt. Cum i-am spus că ar fi mai bine să nu, mă întreabă:
– De ce, mă creşte?
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet...
Când eram mică, aşteptam, cu sufletul la gură, ziua de 1 Iunie. Şi nu pentru cadouri, pentru că nu de fiecare dată primeam mare lucru, ci pentru că o simţeam ca pe o zi specială, o zi pe care o împărţeam şi cu alţi copii. Era o celebrare a copilăriei, a verii, a prieteniei. Şi acum iubesc ziua de 1 Iunie. Pentru că-mi pot îmbrăţişa propriul copil, că-i pot spune „La mulţi ani!” şi cât de mult înseamnă el pentru mine. Mi-ar plăcea ca, măcar pentru o zi, să putem strânge toţi copiii la un loc, fără nicio diferenţă, să-i învăţăm să-şi dăruiască, unii altora, mere şi jucării şi gem pe pâine şi bomboane şi flori şi baloane. Iar noi, adulţii, să-i privim senini, să ne bucurăm de inocenţă, să intrăm în jocurile lor şi să uităm, chiar şi pentru câteva ore doar, de tot ce înseamnă viaţa cu toate ale ei mai puţin bune.
La mulţi ani copilul meu, la mulţi ani copiilor voştri, dragii mei, la mulţi ani şi vouă…. şi vouă, copiii tuturor şi ai nimănui!
Ar trebui să facem din fiecare zi 1 Iunie şi să nu mai uităm că avem obligaţia să le dăruim copiilor o altfel/astfel de lume:
P.S. Nu uitaţi că şi ei sunt copiii noştri! 🙂
Din categoria copil, copilărie, de suflet..., diverse, eveniment, gânduri, inocenţă, La mulţi ani!, recurs la prea multă realitate
Brânzică…
– Mami, te rog să nu mai spui „brânză”.
– Dar cum să spun?
– Brânzică. E mai romantic.
– Mai romantic? îl întreb eu mirată.
-Da, adică, mai frumos, mai de dragoste, mă lămureşte el cu convingere.
Mai frumoasă ca florile…
– Mami, tu eşti mai frumoasă decât toate florile.
– Măi, tu iar eşti şmecher.
– Nu sunt şmecher, mami.
– Nu? Aşa crezi tu, că sunt frumoasă?
– Nu, mami, nu aşa cred, aşa e!
(Acum, nu mi-o luaţi şi voi în nume de rău, dar care mamă ar fi rezistat să nu se laude cu un asemenea compliment? 🙂 )
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, inocenţă, părinţi
… reflecţii politice
Într-una dintre dimineţile acestei săptămâni, când Victor protesta că nu vrea să meargă la grădiniţă, am încercat să-i spun cum că este necesar să meargă, pentru că avem nevoie de ajutorul lui, mai ales acum când banii se câştigă mai greu, când este o perioadă mai grea, etc., etc.
– Păi, cum, tot nu a trecut criza? mă întreabă el mirat.
– Nu.
– Numai Băsescu e de vină! a concluzionat el supărat.
(Notă: nu discut politică în faţa lui sau cu el.)
… constatări
Într-o altă dimineaţă, în drum spre grădiniţă. Înnorat.
– Mami, în dimineaţa asta, soarele a fost mai somnoros, de asta nu se vede, pentru că încă doarme.
… amabilităţi
Victor, în bucătărie, jucându-se cu nişte şerveţele, se plictiseşte şi începe să le împrăştie pe masă, după care pleacă. Îl strig, revine în bucătărie şi-i zic:
– Bine, Victor, ce ai făcut aici? Ţie îţi place?
– Nu, mămica mea dragă!
… drăgăleşenii
– Mami, tu simţi pupicurile pe care ţi le trimit eu de la grădiniţă?
– Da, iubitul meu, le simt. 🙂
– Şi ce faci cu ele?
– Le strâng şi le ascund la inimioară.
– Dar tu nu-mi trimiţi mie?
– Ba da, din toată inima.
– Păi, cum tot pe ale mele?
– Nu, pui, mami are două camere în inimioară: într-una dintre ele strâng pupicurile de la tine, din cealaltă ţi le trimit pe ale mele.
– Să ştii că eu am patru camere: dintr-una îţi spun că te iubesc, în a doua pun pupicurile tale, din cea de-a treia îţi trimit pupicurile mele şi din a patra fac pupicurile să treacă prin pereţi, ca să le poţi primi.
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., inocenţă
Când era mai micuţ, Victor spunea:
– când voia apă, cerea aşa: „– Mami, apă bei!”
– lui Moş Crăciun, pe la un an şi câteva luni, îi zicea „Moş Tutui„, iar pe la doi anişori, doi anişori şi jumătate, „Moş Măcătun„.
– tot pe la un anişor şi jumătate, a început să spună că pe el în cheamă „Ictot„.
Despre toate astea discutam noi, la masă, când mă întreabă:
– Mami, dar tu înţelegeai ce spuneam eu?
– Da, mami, eu am înţeles mereu ce spuneai.
– Ia, să vedem, acum înţelegi ce spun: Chi, chi, bi?
– Da, am înţeles, îi zic eu şi repet silabele de mai sus.
– Vezi că nu ştii? Ţi-am spus că te iubesc, într-o limbă care nu există.
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., inocenţă
Pe „dealul” nostru, „buciumul a sunat cu jale”, în ziua aceea, în care nişte „neni” au apărut cu câteva instrumente bizare, pe teritoriul nostru. Maidanul, sau „pe deal”, cum îl cunoşţea toată lumea, pentru că era la o oarecare altitudine faţă de străzile care duceau spre el, era locul nostru de joacă. Avea leagăne, balansoare, groapă de nisip, bară pentru făcut sport – la care, aproape mi-am rupt nasul, visându-mă Nadia Comăneci, dar asta e altă poveste 🙂 – şi, în mijlocul acelor minunăţii, trona un nuc mare-mare. Era superb. Ne cocoţam în el şi visam că atingem cerul şi că dăm mâna cu soarele. Dincolo de locul nostru de joacă, se întindeau lanuri de porumb şi grâu – ce mai mestecam la boabe de grâu copt şi ziceam că facem gumă din ele! – şi sere. Aţi mestecat vreodată boabe de grâu verde, aproape să dea în copt? Dincolo de lanuri, şerpuia drumul spre ştrand, iar iarna, pantele se transformau în pârtii pentru sănii. Ce să mai, „pe deal”, era raiul pe pământ pentru noi, copiii. Mai ales pentru cei ca mine, care nu aveau unde să se ducă „la ţară”, în vacanţe. Eu aveam vreo 9-10 ani, pe atunci, cred. Deci, vorbim de anii ’83/’84. Ne strângeam cu zecile şi ne cunoşteam între noi cale de jumătate de cartier. Până în acea zi. Cum spuneam, au apărut „nenii” aceia cu nişte aparate de măsurat, de fotografiat, etc. Au început să se amestece printre noi, copiii şi să topografieze locul. Curioşi, ne-am dus să-i întrebăm ce fac. Ne-au spus, zâmbind, ca fac măsurători, pentru că vor să aducă leagăne noi şi să înfrumuseţeze locul de joacă. Lesne de înţeles ce bucurie, nu? Numai că bucuria noastră n-a ţinut mult. Nu mai ştiu cum s-a întâmplat exact, cred că toată povestea se derula pe sfârşit de vacanţă de vară. Cum, apoi, a început şcoala, mersul „pe deal” se rărise. Oricum, într-o zi, când ne-am strâns gaşca de la scară să mergem şi să vedem dacă au adus leagănele cele noi, am avut parte de un şoc. Cele vechi, care ne făcuseră să zburăm „până la bară” şi nucul ce păzise locul nostru, dispăruseră. Le luaseră locul nişte gropi mari, excavatoare, macarale, etc. „Leagănele” cele noi, nu mai aveau să apară niciodată. Începuseră să construiască blocuri. Şi au tot construit, iar după anii ’92/’93, au dispărut şi lanurile şi serele, iar locul le-a fost luat de numeroase vile, de „la soare te puteai uita, dar la ele, ba.”
Am plecat toţi cu lacrimi în ochi şi i-am înjurat pe „nenii” care ne-au minţit.
Din categoria copil, copilărie, de prin viaţă păţite şi adunate, inocenţă
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., răceală
Deghizarea lui Ben 10
– Mami, cei de la televizor (n.n. Cartoon Network), au spus că Ben 10 se deghizează. Dar eu cred că, de fapt, se transformă, pentru că primeşte puteri noi. De ce nu le are şi înainte de a se deghiza, atunci? Deci, se transformă, nu-i aşa, se deghizează este un fel de a spune.Pentru că Victor m-a cam supărat vineri, i-am spus că sunt supărată pe el. A început să plângă şi să-mi ceară iertare: -Iartă-mă, mami, că nu mai fac, te rog, iartă-mă! – Mă voi gândi, dacă te voi ierta, pentru că aşa spui mereu. – Hai, iartă-mă, că o mamă bună aşa ar face, m-ar ierta! Eu, nimic. La un moment dat, izbucneşte: – Dar, iartă-mă odată, până nu fac inundaţie de lacrimi, aici!
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., părinţi
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., inocenţă, părinţi
sau:
– Mami, eu te iubesc cu sufletul. Tu cu ce mă iubeşti?
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., inocenţă, părinţi
Noaptebunacopii's Blog 