Arhive pe etichete: poezii pentru copii cu animale

Gărgăriţa cea cochetă


Uite, acolo, pe trifoi,
s-a aşezat o bulinuţă,
e mai mică decât noi
şi se numeşte gărgăriţă!

– Buburuză îi spune, ştiu eu bine,
mi-a spus mie mama, odată.
– N-ai dreptate, e ca mine,
gărgăriţă-i zice, las-o baltă!

Ştiu şi cântecul cu ea:
„Gărgăriţă, – riţă, zboară-n poieniţă!”
Nu ştiu eu ce-i buburuza,
dar nu cred că-i bulinuţă.”

Aşa se ceartă doi fluturaşi,
dansând peste poiană, zglobii,
– Hi, hi, ce drăgălaşi,
zâmbeşte gărgăriţa, auzindu-i.
– Hei, voi doi, veniţi aici
şi nu vă mai certaţi degeaba!
Aveţi grijă, sunt urzici!
Hai să vă spun cum stă treaba:

Gărgăriţă, mămăruţă, buburuză,
tot eu sunt, oricum mi-ai spune,
uneori şi eu-s confuză:
una sunt, dar am trei nume!

Hei, să vă spun, însă, un secret:
„ladybird”, îmi spun englezii!
Nu-i aşa că sună mai cochet?
Eeee…aşaaaa…., ca-n poezii!

15 comentarii

Din categoria poezii, poezii pentru copii

Bondărel şi casa umblătoare


Ce se vede, oare,
prin iarba verde şi deasă,
acolo-n depărtare?
Pare a fi o casă!”
 
Zise, în sinea-i, Bondărel,
curios, din fire.
„Ia să mă apropii niţel,
să mă uit mai bine!”
 
Şi, imediat, zbură,
spre casa din depărtare,
dar, mult se mai miră,
văzând că-i umblătoare.
 
Ceva nu-i în regulă aici!”
îşi spuse încruntat.
Imediat, două corniţe mici,
spre el, s-au înălţat.
 
Cine eşti tu, o casă cu picioare?
Hm, dar, mai bine, plec!”
„Nu, casa-mi este-n spinare,
iar, eu sunt Domnul Melc!”
 
„Domnul Melc? Eu sunt Bondărel!
Dar unde ai plecat?
N-ar trebui să te grăbeşti niţel?
C-aproape s-a-nnoptat.”
 
„He, he, he, dragul meu,
că s-a-nnoptat, nu-i supărare.
De ce crezi că m-am gândit eu
să-mi car casa în spinare?
 
Alunec, uşor, pe iarbă,
admir, ating, privesc,
eu n-am, dragă, nicio grabă,
când nu mai pot, mă odihnesc!”
 

14 comentarii

Din categoria poezii, poezii pentru copii

Când doi se ceartă…


UPDATE: REMEMBER: La mulţi ani, domnule Octavian Paler, acolo, sus, în cer, de-a dreapta lui Dumnezeu! Poate găsiţi o modalitate de a trimite şi poporului acesta un pic de înţelepciune, un pic de trezire, un pic de mai bine. (Astăzi se împlinesc trei ani de când d-l Octavian Paler a plecat într-o altă dimensiune.)

––––––––––––––––––––––––––––––

Două vrăbii zgribulite,

rotofele, ciufulite,

se ceartă pe-un gândăcel,

nici micuţ, nici măricel.

„E al meu, l-am văzut prima!”

strigă, arţăgoasă, una.

„Aşa spui tu mereu,

de data asta, e al meu!

strigă cealaltă, la rîndul ei.

„Caută-ţi altul, e plin de gândăcei!”

„Dar lasă-mă şi dă-mi pace,

gândăcelul ăsta-mi place!”

Un vrăbioi, de la distanţă,

priveşte amuzat la harţă,

îşi face planul de îndat’

un ţopăit şi l-a-nhăţat!

Vrăbiuţele mirate,

privesc spre el, înciudate.

„Doi se ceartă şi-al treilea câştigă!”

spre ele, vrăbioiul strigă.

Şi, aşa, vrăbiuţele au învăţat

că, decât să se fi certat,

mai bine, prieteneşte, ar fi-mpărţit

şi, astfel, n-ar mai fi avut de pierdut.

29 comentarii

Din categoria poezii, poezii pentru copii

Cine l-a-nţepat pe Azorel?


În grădină, printre urzici,
şi-a făcut casă un arici.
Competiţia e mare:
cine-nţeapă cel mai tare?
Azorel cel curios,
– ce, tocmai, a păpat un os –
vrând să afle ce mişcă aici,
adulmecă printre urzici.
„-Ham, schelau! – se aude-ndată,
de s-a trezit grădina toată,
– ham, ham şi hamuleu,
ce s-a-ntâmplat cu botul meu?”
Botu-i se umflă tot mai tare
şi se face mare, mare.
Azorel e supărat
nici nu ştie ce l-a-nţepat.
Urzicile-n vânt jucăuşe
sau ariciul cu ale lui ţepuşe?
Ce crezi tu, copil frumos,
cine l-a-nţepat pe Azorel cel curios?
Cu urzicile a avut de-a face
sau cu ariciul, ghem de ace?
Orice ai crede, ia aminte,
curiosul află multe
doar gândind bine-nainte!

38 comentarii

Din categoria poezii pentru copii

Greieraşul ce şi-a pierdut răbdarea (Poezii pentru Victor, poezii pentru copii)


Sub o tufă, în grădină,
stă pitit un greieraş.
Aşteaptă vara şi suspină
că nu soseşte mintenaş.

Vrea, din nou,  să le cânte
prietenilor din jurul lui.
De spus ar avea el, multe
şi, acum, vioara este-n cui!

Mânuţele-i sunt amorţite,
vocea este vai de ea,
antenele-i sunt cam blegite
şi, zău, că şi-a pierdut răbdarea!

Degeaba furnicuţa-i spune
să mai aştepte, doar un pic,
că vara-i aproape, vine, vine!
Nimeni nu-i intră-n voie, greierului mic!

4 comentarii

Din categoria poezii pentru copii

În zăvoiul din oraş… (Poezii pentru Victor, poezii pentru copii)


În zăvoiul din oraş,
într-un „bloc” cu scoarţă,
s-au mutat, la ultimul etaj,
un veveriţoi şi a lui soaţă.

Îs veveriţe cu blazon:
El – Viorel, ea – Mariana,
Ea – roşcată, el – maron,
îşi poartă cu mândrie blana.

Cozi stufoase, urechi ascuţite,
ochişorii – boabe de piper:
veveriţele cele nou sosite
au făcut senzaţie-n cartier.

Copiii vin cu buzunare pline,
se adună la copacul cel faimos,
întind mânuţa cu nuci şi alune,
iar veveriţele apucă tacticos.

Şi fug, zglobii, cu ele-ntre lăbuţe,
în căsuţa lor din copăcel,
copiii râd şi bat din pălmuţe,
strigând: „aici, Mariana! aici Viorel!”

Drumul lor e-un du-te-vino,
dar veveriţele sunt fericite,
cămara le e din ce în ce mai plină,
astfel că ţopăie neobosite.

3 comentarii

Din categoria poezii pentru copii

Broscuţa vedetă (Poezii pentru Victor, poezii pentru copii)


Colo-n vale, lângă lac,
Cât e ziua de lunguţă,
Cu o chitară, fără trac,
Dă concerte o broscuţă.

Oac, oac, oac, în la minor,
Cântă broscuţa la chitară,
Do, re, mi, fa, sol major
De dimineaţă, până-n seară.

Broscuţele toate, în jurul ei,
Ţopăie înveselite,
Un, doi, trei şi un, doi, trei,
Peştii stau şi ei s-asculte.

Nuferii zâmbesc în soare,
Fluturii se opresc şi ei.
Broscuţa-i vedetă mare,
Ai spectacol, vrei-nu vrei.

“Eu sunt broscuţa cea vestită,
Cântăreaţă sunt, de soi,
La, la, la şi-s fericită,
Cântecul meu e pentru voi.”

Cântă broscuţa cu mult avânt,
Privind spre fanii săi,
Iar ei dansează murmurând,
Distracţia e-n toi.

Scrie un comentariu

Din categoria poezii pentru copii