Voiam…

Când eram mică, voiam să fiu mare…
Azi, îmi caut copilăria prin sertare,
prin librării și prin anticariate,
printre file vechi, de carte.

Caut s-o aflu în adieri de primăvară,
în fiecare răsărit și apus de vară,
o caut în năzbâtiile copilului meu,
în fiece rugăciune către Dumnezeu.

Când eram mică, visam să fiu mare,
crezând că voi avea și cerul și pământul la picioare.
Azi, vreau să fiu iar mică, numai cu universul meu
și să cuceresc lumea doar înălțând un zmeu.

Publicitate

Şi voi fi şi sunt … eram …

Mă fac albastru de la zare
şi roşu de căutare
şi sunt alb, de la cuvânt,
mă fac negru de pământ.

Îmi curge cerul în privire,
eu mireasă şi el mire,
orizontul ne cunună,
mă fac verde de furtună.

Mă fac galben, mă-nfior,
sunt lumină în pridvor
şi-s corai – muşcată-n geam,
Şi voi fi şi sunt … eram …

Între cer şi pământ

Între cer şi pământ,
sufletul meu îşi caută cărarea.
Zâmbeşte stingher
cu fiecare răsărit
şi îngenunchează smerit
cu fiecare apus…

Azi mă ascund

Visez că zbor.

Sunt pe un nor.

Mi-e dor.

Sunt o cireaşă,

pururi mireasă

mă cert cu o caisă.

Visez că tac,

dar mă prefac.

Nu mi-e pe plac.

Sunt o cicoare

mă-ndoi sub soare.

Şi asta doare.

Visez că fug,

sunt doar un fulg.

Nu vreau să plâng.

Sunt doar pământ.

Dar cine sunt?

Azi mă ascund.