Arhive pe etichete: poezii pentru Victor şi pentru toţi copiii

Când e iarnă, dragul mamei…


Dragul meu, copilaş,
vino cu mama, mintenaş,
să-ţi arăt ce s-a-ntâmplat,
acum, că toamna a plecat:

Iarna, mândră crăiasă
şi-a făcut culcuş pe casă
şi-n grădina ce, altădată,
era atât de colorată.

Fulgi mici şi argintii
dansează-n aer, mii şi mii,
pe năsuc ni se lipesc
şi, tot acolo, se topesc.

Alţii, chiar mai jucăuşi,
apar dansând, acuş-acuş,
se strâng cu toţii, laolaltă
şi natura o-mbracă-ndată,

în strai alb şi pufos,
ca-ntr-un cojocel gros,
s-o apere de gerul care
vrea să-ngheţe totu-n cale.

Săniuţa cea sprinţară
pe derdeluş, voioasă zboară,
copiii, fericiţi, zglobii
stau la joacă-ntreaga zi.

Moş Nicolae şi Moş Crăciun
vin cu daruri în Ajun,
pentru copiii cei cuminţi
ce-au ascultat de părinţi.

Iarna este, acum, regină
pentru trei luni. Apoi, primăvara o să vină.
Dar asta, dragul mamei,
e o altă poveste. Va veni şi vremea ei.

25 comentarii

Din categoria copil, copilărie, poezii pentru copii, poezii proprii

Furnicuţele


La mamaie-n grădinuţă
şi-a făcut casă o furnicuţă.
Dar atât i-a plăcut la noi,
c-a transformat casa-n muşuroi.

Pentru că a chemat, măi, frate,
pe ale ei surate, toate,
încât, fără să ne anunţe, măcar,
ne-am trezit cu un furnicar.

Ce să mai zici? Fie binevenite!
Eu sunt fericitnu sunt termite.
Ne-ar fi lăsat fără legume,
ştiu şi ele cât îs de bune.

Am vrut să le salut. Dar ai pe cine?
Una pleacă, alta vine.
Sunt foarte harnice aceste furnicuţe,
cât le vezi de micuţe.

Am stat şi le-am privit o zi întreagă,
mirat, din ce în ce mai mult, de cât aleargă.
Apoi, mama mi-a citit dintr-o carte
că furnicile sunt foarte inteligent organizate.

24 comentarii

Din categoria poezii, poezii pentru copii, poezii proprii

Când e toamnă, dragul mamei…


Dragul meu, copilaş,
vino cu mama, mintenaş,
să-ţi arăt ce s-a-ntâmplat,
acum, că vara a plecat:

frunzele, de supărare,
se-ngălbenesc tot mai tare,
păsările se-ncolonează,
spre ţările calde, migrează.

Mere, pere, prune, nuci,
gutui, piersici, struguri dulci
s-au copt, pentru voi, copii,
să creşteţi sănătoşi, zglobii.

Sunt pline de vitamine.
Legume le calcă pe urme:
roşii, castraveţi şi morcovei,
conopidă, broccoli şi dovlecei.

Şi ştii ce se mai întâmplă acum?
Ploile sunt, şi ele, pe drum.
Noaptea este-n grabă mare:
trimite soarele, mai devreme, la culcare.

Dar şi soarele-i mai obosit,
toată vara, din greu, a muncit.
Ziua devine, deci, mai scurtă,
iar noaptea, este clar, mai lungă.

Clopoţelul, din nou, sună,
la şcoli şi grădiniţe, vă adună.
Toamna este, acum, regină
pentru trei luni. Apoi, iarna o să vină.

Dar asta, dragul mamei,
e o altă poveste. Va veni şi vremea ei.

15 comentarii

Din categoria poezii, poezii pentru copii

Poveste pentru Ştefănuţ şi alţi copii (mofturoşi)


În răsadul cu verdeaţă,
domnişorul Pătrunjel
s-a trezit, de dimineaţă,
cu domnul Mărar lângă el.

Mustăcios şi înfoiat,
domnul Mărar, cel plin de el
în juru-i, nici că s-a uitat,
la vecinul Pătrunjel.

Salutare, hei, vecine!
îi strigă acesta, voios.
Ţi-ai luat curte lângă mine?
Tare mai sunt bucuros!


Mă plictisesc singur-buştean,
că n-am cu cine să vorbesc,
stă mai încolo un leuştean,
dar, cu el, nu prea-ndrăznesc.

– Măi, dar tu eşti cam micuţ,
ce-am putea vorbi noi, oare?
– Păi… cum să-l facem pe Ştefănuţ,
să ne accepte în mâncare!

Am auzit-o, ieri, pe-a lui mămică,
spunând că Ştefănuţ e mofturos,
nu vrea legume şi verdeaţă-n mâncărică.
Cum să crească puternic şi sănătos?

Mă gândeam să-i spunem o poveste
despre noi: că suntem fermecaţi
şi, de ne va îndrăgi, frumos va creşte,
căci în vitamina C suntem bogaţi!

24 comentarii

Din categoria mancarea cea de toate zilele, poezii, poezii pentru copii, poezii proprii

Gărgăriţa cea cochetă


Uite, acolo, pe trifoi,
s-a aşezat o bulinuţă,
e mai mică decât noi
şi se numeşte gărgăriţă!

– Buburuză îi spune, ştiu eu bine,
mi-a spus mie mama, odată.
– N-ai dreptate, e ca mine,
gărgăriţă-i zice, las-o baltă!

Ştiu şi cântecul cu ea:
„Gărgăriţă, – riţă, zboară-n poieniţă!”
Nu ştiu eu ce-i buburuza,
dar nu cred că-i bulinuţă.”

Aşa se ceartă doi fluturaşi,
dansând peste poiană, zglobii,
– Hi, hi, ce drăgălaşi,
zâmbeşte gărgăriţa, auzindu-i.
– Hei, voi doi, veniţi aici
şi nu vă mai certaţi degeaba!
Aveţi grijă, sunt urzici!
Hai să vă spun cum stă treaba:

Gărgăriţă, mămăruţă, buburuză,
tot eu sunt, oricum mi-ai spune,
uneori şi eu-s confuză:
una sunt, dar am trei nume!

Hei, să vă spun, însă, un secret:
„ladybird”, îmi spun englezii!
Nu-i aşa că sună mai cochet?
Eeee…aşaaaa…., ca-n poezii!

15 comentarii

Din categoria poezii, poezii pentru copii

Bondărel şi casa umblătoare


Ce se vede, oare,
prin iarba verde şi deasă,
acolo-n depărtare?
Pare a fi o casă!”
 
Zise, în sinea-i, Bondărel,
curios, din fire.
„Ia să mă apropii niţel,
să mă uit mai bine!”
 
Şi, imediat, zbură,
spre casa din depărtare,
dar, mult se mai miră,
văzând că-i umblătoare.
 
Ceva nu-i în regulă aici!”
îşi spuse încruntat.
Imediat, două corniţe mici,
spre el, s-au înălţat.
 
Cine eşti tu, o casă cu picioare?
Hm, dar, mai bine, plec!”
„Nu, casa-mi este-n spinare,
iar, eu sunt Domnul Melc!”
 
„Domnul Melc? Eu sunt Bondărel!
Dar unde ai plecat?
N-ar trebui să te grăbeşti niţel?
C-aproape s-a-nnoptat.”
 
„He, he, he, dragul meu,
că s-a-nnoptat, nu-i supărare.
De ce crezi că m-am gândit eu
să-mi car casa în spinare?
 
Alunec, uşor, pe iarbă,
admir, ating, privesc,
eu n-am, dragă, nicio grabă,
când nu mai pot, mă odihnesc!”
 

14 comentarii

Din categoria poezii, poezii pentru copii

Când doi se ceartă…


UPDATE: REMEMBER: La mulţi ani, domnule Octavian Paler, acolo, sus, în cer, de-a dreapta lui Dumnezeu! Poate găsiţi o modalitate de a trimite şi poporului acesta un pic de înţelepciune, un pic de trezire, un pic de mai bine. (Astăzi se împlinesc trei ani de când d-l Octavian Paler a plecat într-o altă dimensiune.)

––––––––––––––––––––––––––––––

Două vrăbii zgribulite,

rotofele, ciufulite,

se ceartă pe-un gândăcel,

nici micuţ, nici măricel.

„E al meu, l-am văzut prima!”

strigă, arţăgoasă, una.

„Aşa spui tu mereu,

de data asta, e al meu!

strigă cealaltă, la rîndul ei.

„Caută-ţi altul, e plin de gândăcei!”

„Dar lasă-mă şi dă-mi pace,

gândăcelul ăsta-mi place!”

Un vrăbioi, de la distanţă,

priveşte amuzat la harţă,

îşi face planul de îndat’

un ţopăit şi l-a-nhăţat!

Vrăbiuţele mirate,

privesc spre el, înciudate.

„Doi se ceartă şi-al treilea câştigă!”

spre ele, vrăbioiul strigă.

Şi, aşa, vrăbiuţele au învăţat

că, decât să se fi certat,

mai bine, prieteneşte, ar fi-mpărţit

şi, astfel, n-ar mai fi avut de pierdut.

29 comentarii

Din categoria poezii, poezii pentru copii