Am visat că sunt un munte
ce priveam lumea, semeţ,
încercând să-i desluşesc misterul.
Privită de sus, însă,
lumea nu-i decât un contur.
M-am aşezat, apoi, la picioare-i,
ca un sângeriu covor
de maci.
Privită, însă, de jos,
lumea nu-i decât mişcare.
M-am ridicat
şi am înconjurat-o
ca un fum.
Însă, privită de jur-împrejur,
lumea e doar un cerc.
Noaptebunacopii's Blog 
Pingback: Misterul lumii - Ziarul toateBlogurile.ro
Am „simtit” si eu ceva citind versurile tale…, Te pup Marian
Sper că de bine. 🙂 Pup şi eu.
Pingback: Penalti « Ioan Usca
interesantă perspectivă asupra lumii, îmi place;)
în altă ordine de idei, dacă te interesează, poţi pune o verigă la PAvestea iniţiată de victor, ultima e la mine: http://injineru.blogspot.com/2011/01/fata-din-han.html
îmi merge foarte greu blogul tau: 7 minute pe ceas pentru comentariul ăsta:(
Mulţumesc pentru apreciere şi pentru răbdare. Nu ştiu de ce se încarcă greu. Nici eu nu l-am deschis prea uşor, la un moment dat. Sper să se fi rezolvat. Cât priveşte propunerea, o să încerc. Nu sunt prea în formă. 🙂
videoclipuri, animaţia cu fulgi… pe aici pe undeva cred că e problema (mult Flash)
Şi până acum, tot la fel de greu l-ai accesat?
nop, tocmai d-aia îţi spuneam, de când cu fulgii am observat că merge greu.
Oricum va trebui să-i scot, dacă voi afla şi cum.
Adela, vor ieşi ei singuri. Pe 6 sau pe 7 ianuarie.
Frumoasă poezie. Mie mi s-a părut un mic „road trip” foarte frumos structurat.
Bravo, eu te caut pe fb şi tu erai la mine acasă. 😀
Mulţumesc! Auzi, dacă tot te-am prins, colindele cum le scot? Lasă-mi mesaj pe mess sau fb., iar eu te pup dulce. 🙂
Daca socotim versurile tale ca fiind axiomatice, conturul este circumscris sufletului ca sa-l apere de ceea ce este in afara, sau ca sa-i ascunda zbaterile?
Eu nu le-am socotit axiomatice, ci simple observaţii ale unui muritor de rând, ce mă aflu, în căutările-i perpetue. Da, poţi privi conturul lumii ca pe o platoşă a sufletului. Poate, tocmai de aceea, este atât de greu să-i desluşeşti misterul.
Platosa pe care crezi tu ca o poate strapunge cuvantul?
Uneori, cuvântul potrivit poate străpunge orice platoşă. Nu crezi?
Dinspre interior spre afara? Sau invers?
Se poate din ambele sensuri. Depinde de unde izvorăşte.
cata dreptate ai Adela… ea trebuie simtita. si lumea asta a noastra dar si oamenii si sufletele care o locuiesc…
te salutam cu drag, sa ai o saptamana excelenta
La oameni, m-am gândit, când am scris poezia, Bogdan. Oamenii, cu toate ale lor, şi bune şi rele – lumea lor, interioară şi exterioară. Vă îmbrăţişez şi eu, cu drag şi vă doresc numai bine!
Remarc:
Cuvânt m-am făcut, atunci
şi i-am pipăit sufletul.
Sincer, eu acolo aş fi stopat poemul, lăsându-i cititorului plăcerea de a trage singur concluzia…
Gânduri bune!
Mulţumesc, Cristian! Este interesantă propunerea ta. Culmea e că acelaşi gând l-am avut şi legat de poezia ta. 🙂 Aş fi renunţat la ultimul vers, oprindu-mă la „şi ţipă”. Numai că am înţeles semnificaţia lui, legată de „muză”. 🙂
LE: dar ai dreptate. Nici eu nu eram foarte împăcată cu el. Aşa că voi ţine cont de sugestia ta. Încă o dată, merci. 🙂
Cuvantul nu aduce mare lucru zilele astea. Sufletul este prea gol…se va auzi un ecou lovit de peretii acelui contur in forma de cerc in miscare…pup, Adela.
Draga mea, trebuie să fii tare supărată. 😦 Te îmbrăţişez, cu afecţiune.
Pingback: Sete de foc « Gabriela Elena
Pingback: Două pahare, oniric şi real «
A cat may look at a king.