Misterul lumii


Am visat că sunt un munte
ce priveam lumea, semeţ,
încercând să-i desluşesc misterul.

Privită de sus, însă,
lumea nu-i decât un contur.

M-am aşezat, apoi, la picioare-i,
ca un sângeriu covor
de maci.

Privită, însă, de jos,
lumea nu-i decât mişcare.

M-am ridicat
şi am înconjurat-o
ca un fum.

Însă, privită de jur-împrejur,
lumea e doar un cerc.

Cuvânt m-am făcut, atunci
şi i-am pipăit sufletul.

Anunțuri

27 comentarii

Din categoria poezii, poezii proprii

27 de răspunsuri la „Misterul lumii

  1. Pingback: Misterul lumii - Ziarul toateBlogurile.ro

  2. Marian

    Am „simtit” si eu ceva citind versurile tale…, Te pup Marian

  3. Pingback: Penalti « Ioan Usca

  4. injineru'

    interesantă perspectivă asupra lumii, îmi place;)
    în altă ordine de idei, dacă te interesează, poţi pune o verigă la PAvestea iniţiată de victor, ultima e la mine: http://injineru.blogspot.com/2011/01/fata-din-han.html
    îmi merge foarte greu blogul tau: 7 minute pe ceas pentru comentariul ăsta:(

  5. Daca socotim versurile tale ca fiind axiomatice, conturul este circumscris sufletului ca sa-l apere de ceea ce este in afara, sau ca sa-i ascunda zbaterile?

    • Eu nu le-am socotit axiomatice, ci simple observaţii ale unui muritor de rând, ce mă aflu, în căutările-i perpetue. Da, poţi privi conturul lumii ca pe o platoşă a sufletului. Poate, tocmai de aceea, este atât de greu să-i desluşeşti misterul.

  6. Platosa pe care crezi tu ca o poate strapunge cuvantul?

  7. Dinspre interior spre afara? Sau invers?

  8. cata dreptate ai Adela… ea trebuie simtita. si lumea asta a noastra dar si oamenii si sufletele care o locuiesc…
    te salutam cu drag, sa ai o saptamana excelenta

    • La oameni, m-am gândit, când am scris poezia, Bogdan. Oamenii, cu toate ale lor, şi bune şi rele – lumea lor, interioară şi exterioară. Vă îmbrăţişez şi eu, cu drag şi vă doresc numai bine!

  9. Remarc:
    Cuvânt m-am făcut, atunci
    şi i-am pipăit sufletul.

    Sincer, eu acolo aş fi stopat poemul, lăsându-i cititorului plăcerea de a trage singur concluzia…

    Gânduri bune!

    • Mulţumesc, Cristian! Este interesantă propunerea ta. Culmea e că acelaşi gând l-am avut şi legat de poezia ta. 🙂 Aş fi renunţat la ultimul vers, oprindu-mă la „şi ţipă”. Numai că am înţeles semnificaţia lui, legată de „muză”. 🙂
      LE: dar ai dreptate. Nici eu nu eram foarte împăcată cu el. Aşa că voi ţine cont de sugestia ta. Încă o dată, merci. 🙂

  10. Cuvantul nu aduce mare lucru zilele astea. Sufletul este prea gol…se va auzi un ecou lovit de peretii acelui contur in forma de cerc in miscare…pup, Adela.

  11. Pingback: Sete de foc « Gabriela Elena

  12. Pingback: Două pahare, oniric şi real «

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s