Mi-s gândurile îngălbenite și părul alb.
În urmă-mi,
cărările iau forma pașilor.
Mirările nu mai rodesc
decât o dată pe an
și au gust de castane.
Îmi plouă mai des la ferestre.
Am învățat să iubesc norii
și să mi-i iau părtași.
Mi-s clipele mai numărabile
decât ieri,
precum o mulțime finită A,
cu același cardinal…
Nu mai știu să zbor,
dar am învățat să mă cațăr.
Nu mai știu să dansez,
dar am învățat să păstrez ritmul.
Am îmbătrânit…
Noaptebunacopii's Blog 
Mare pacat ca nu mai scrii! Daca mai ai timp, din cand in cand, ne-ar face placere cate un articol nou…
Multumesc,
Mulțumesc foarte mult pentru vizită și pentru gânduri. Ba da, mai scriu, dar, din păcate, mai mult pe facebook. A fost o perioadă în care nu mi-am putut accesa blogul. De azi, sper să redevin activă și pe blog. Toate cele bune!
Frumos, foarte frumos redactat! Astept cu nerabdare sa publici si aici! 🙂
Mulțumesc frumos! Da, probabil ar trebui să reiau activitatea pe blog. 🙂