Am…


Mi-s gândurile îngălbenite și părul alb.
În urmă-mi,
cărările iau forma pașilor.
Mirările nu mai rodesc
decât o dată pe an
și au gust de castane.
Îmi plouă mai des la ferestre.
Am învățat să iubesc norii
și să mi-i iau părtași.

Mi-s clipele mai numărabile
decât ieri,
precum o mulțime finită A,
cu același cardinal…
Nu mai știu să zbor,
dar am învățat să mă cațăr.
Nu mai știu să dansez,
dar am învățat să păstrez ritmul.

Am îmbătrânit…

4 comentarii

Din categoria de suflet..., poezii, poezii proprii

4 răspunsuri la „Am…

  1. FB

    Mare pacat ca nu mai scrii! Daca mai ai timp, din cand in cand, ne-ar face placere cate un articol nou…
    Multumesc,

    • Mulțumesc foarte mult pentru vizită și pentru gânduri. Ba da, mai scriu, dar, din păcate, mai mult pe facebook. A fost o perioadă în care nu mi-am putut accesa blogul. De azi, sper să redevin activă și pe blog. Toate cele bune!

  2. Frumos, foarte frumos redactat! Astept cu nerabdare sa publici si aici! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s