Despre proiectul „Şi ei sunt copiii noştri”

Ieri, am fost şi am discutat cu directorul Centrului de plasament „Pinocchio” 3, d-l Marius Anghel. Un domn special, căruia îi pasă de copiii pe care îi are în grijă.

Astfel: PE 14 DECEMBRIE VOI/VOM (DACĂ SUNT ŞI ALŢI DORITORI) FI LA COPIII DE LA „PINOCCHIO”. De ce pe 14? Pentru că, până atunci, s-au programat deja diferite firme. Ceea ce e bine. Rău este că, de regulă, se merge numai cu dulciuri şi că, între Paşte şi Crăciun, nu-şi aduce nimeni aminte că aceşti copii există. Dar, asta e altă poveste!

Cu banii strânsi de la voi, ca urmare a discuţiei avute cu d-l Anghel, am hotărât că le voi cumpăra mâncarea necesară pentru gustări. În continuare, sunt vulnerabili din acest punct de vedere. Nu au cu ce să facă banalele sandvişuri – acelea din care copiii noştri muşcă o dată şi apoi le aruncă la gunoi – pentru gustările de dimineaţa şi de seara. Prin urmare, vor fi cumpărate: iaurt natural, şuncă din piept de pui/curcan, caşcaval, cereale şi fructe.

Desigur, copiii mai au nevoie de şosete groase, lenjerie intimă/lenjerie de corp. Vă reamintesc că sunt 46 de copii, cu vârste între 3 şi 14 ani (între timp, o fetiţă a împlinit vârsta de 14 ani  ).

ÎN CONCLUZIE: CEI CARE MAI DORIŢI să donaţi, vă rog să vă grăbiţi să o faceţi. Cei care doriţi să mă însoţiţi la copii, vă rog să mă anunţaţi, pentru că trebuie să încep să trimit cererile către Protecţia copilului din cadrul Primăriei sectorului 3!

Mulţumesc, cu tot sufletul, celor care au donat deja: Adrian Grigore, Viviana Balanga&comp., Janeta Ionescu, Logofatu Dana, doamnei ce a dorit să rămână anonimă, Bre Alexandra, Marian Cruceru, Lili Pinca.

Îi aştept, de asemenea, pe cei care au promis că se vor implica şi le mulţumesc pentru intenţie!

Da, şi ei sunt copiii noştri. Ei, copiii care trăiesc pe un colţ de lume… lume prea grăbită şi pierdută în propria-i viaţă, pentru a-i vedea, auzi, înţelege…

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Şi ei îl aşteaptă pe Moş Nicolae

Copilul meu îl aşteaptă pe Moş Nicolae. Copilul tău îl aşteaptă pe Moş Nicolae. Ei … Şi ei îl aşteaptă pe Moş Nicolae…

Îmi propusesem ca, împreună, să le dăruim rechizite. Nu am reuşit. Probabil pentru că nu am reuşit să vă conving că au nevoie de noi… Sau, poate, nu am inspirat suficientă încredere. Vă cer scuze, dacă este aşa!

Pentru că, totuşi, am strâns nişte bănuţi şi pentru că se apropie Moş Nicolae, vă cer în continuare ajutorul: să le ducem mici bucurii pe 6 decembrie. Astfel, termenul limită pentru strângerea donaţiilor este 01 decembrie 2013.

Drept mulţumire, vă pun inima în palme – dau, în schimbul oricărei donaţii din partea voastră, un magnet de frigider, cu afişul campaniei. E frumos, să ştiţi! Celor din Bucureşti, îl pot înmâna personal, celor din provincie, îl trimit prin poştă.

Pentru ei, copiii abandonaţi, copiii instituţionalizaţi despre care, putem crede, la un moment dat, că nu sunt “problema” noastră. Că responsabili sunt părinţii care le-au dat viaţă şi i-au aruncat ca pe nişte obiecte nefolositoare şi instituţiile care i-au luat “în primire”. Instituţii care, este adevărat, funcţionează din banii noştri, ai tuturor. Numai că, din păcate, aceşti copii sunt din ce în ce mai mulţi, iar statul le acordă, pentru întreţinere, pe zi, mai puţin decât plăteşte pentru un deţinut.

Ce nu trebuie noi să uităm este că aceşti copii, la împlinirea vârstei de 18 ani, vor fi azvârliţi în societate. Şi, din acel moment, noi vom începe să le pretindem să devină nişte adulţi responsabili, verticali, utili lor înşişi şi societăţii, adulţi care să respecte legea, convenţiile sociale, etc. Ceea ce este firesc! Numai că să nu uităm că noi, la rândul nostru, fie nu am ştiut, fie nu ne-am făcut timp, fie nu am dorit, nu i-am învăţat, de-a lungul copilăriei şi adolescenţei lor, cum să fie responsabili, buni, cum să înveţe, cum să nu-i urască pe cei ce nu sunt ca ei, cum să respecte, cum să trăiască normal, cum să iubească …

Ne place, sau nu, şi ei sunt copiii noştri şi avem datoria de a nu le întoarce spatele!

De exemplu, copiii din Centrul Pinocchio 3 –#centrulpinocchio3. Că despre ei este vorba în această nouă acţiune pe care o iniţiez: sunt 46 de copii, cu vârste între 3 şi 13 ani, 26 de băieţi şi 20 de fete. Au nevoie de mâncare, pentru gustările dintre mese, au nevoie de rechizite, de hăinuţe, de atenţie.

De aceea, dacă doriţi şi puteţi, vă aştept ca, împreună, să strângem bani – sau bunuri. Cei ce doriţi să donaţi, orice, ştiţi unde mă găsiţi.

Contul este RO56INGB0000999903764958, deschis, în lei, la ING BANK, titular ADELA ONETE. Vă rog să menţionaţi la natura plăţii: donaţie proiect Centru de plasament.

De asemenea, pe toţi cei care vor să-mi fie alături la cumpărături şi, ulterior, la Centru, când vom duce donaţiile, îi rog să-mi dea de ştire, pentru că trebuie ca, în cererile pe care le trimit către DGASPC sector 3, să menţionez persoanele care vor merge în vizită la copii.

Ştiţi, totodată, că-mi puteţi solicita orice dovadă a banilor primiţi, precum şi a modului în care au fost cheltuiţi şi vi le voi pune la dispoziţie, fără ezitare.

Uraaaaa!!!!!!!

Bună ziua, dragii mei! Sunt fericităăăăăăă!!!!!!!!! Împreună, am strâns bănuţii pentru copii, astfel că, în acest moment, aştept facturile pentru transport şi pentru biletele de teatru, să le achit. Mâine, după încheierea acţiunii, voi reveni cu toate detaliile: bani donaţi, bani cheltuiţi, bani rămaşi, etc., lista donatori, etc.

Vă îmbrăţişez cu toată afecţiunea şi vă mulţumesc pentru tot ce aţi făcut! ♥ ♥ ♥

Sondaj

Dragii mei, vreau să ştiu dacă aţi fi de acord să vă implicaţi în următorul proiect:

Există, în perioada 9-17 iulie, în Parcul Lumea Copiilor din sectorul 4, Bucureşti, la Teatrul Itinerant Ţăndărică, „spectacole, susţinute atât de teatre din ţară (Constanţa, Ploieşti, Braşov şi Piteşti) cât şi de teatrul gazdă”. Mă gândeam, cu un minimum de efort financiar, 20-30 de lei, să strângem bani şi să trimitem la teatru copiii dintr-un centru de plasament. Eu îi am în vedere pe copiii din Centrul Pinocchio 3, despre care ştiu, din vizitele mele anterioare, la ei, că nu au deloc o viaţă socială, că sunt lipsiţi de tot ce înseamnă astfel de activităţi, chiar dacă directorul Centrului face tot ce poate să le acopere şi aceste nevoi. Am trimis un e-mail directorului şi aştept informaţii actualizate cu privire la nr. de copii.

Ce spuneţi, vreţi să vă alăturaţi în acest proiect, să strângem bănuţii necesari pentru a le dărui micuţilor de acolo o zi frumoasă de vacanţă – deplasarea la teatru, cumpărarea de ceva dulciuri, fructe, etc.?

Când voi avea date concrete, voi reveni cu amănunte. Acum, doar voiam să vă cer ajutorul de principiu!

Rugăminte în genunchi…

Dragii mei,

vreau să vă cer ajutorul. Şi vi-l cer în genunchi. Vorbesc serios: în genunchi! Mai jos, voi explica de ce. Ajutorul nu este pentru mine, sau familia mea. Este pentru Alizee le Soleil (http://www.facebook.com/alizeelesoleil). Nu este în lista mea de prieteni, de pe facebook. Nu pentru că nu aş fi vrut, ci pentru că, pur şi simplu, nu s-a întâmplat. Avem, însă, prieteni comuni: Elena,Vania, Gabriela şi mai sunt şi alţii. I-am nominalizat doar pe ei, pentru că, prin intermediul lor, am aflat despre tragedia Mariei (acesta este prenumele ei): ESTE BOLNAVĂ DE CANCER ŞI ARE NEVOIE DE BANI.

Şi, acum, să vă spun de ce vă rog în genunchi:

1. pentru că o nimeni – n-o pot numi altfel – i-a transmis următorul mesaj: „de ce agita lumea, de ce ne pune sa dam bani, cand la ea, totul este terminat, fiind metastaza si ca ar fi bine sa isi aranjeze treburile pe aici pe pamant si sa astepte finalul!”.

2. BANII DE CARE ARE NEVOIE, NU SUNT NICI ZECI DE MII, NICI SUTE DE MII DE EURO, CI ÎN JUR DE 3.000 DE EURO. 
MAI EXACT: 80 de euro, pentru transport şi 2.000 de euro, pentru un tratament în Italia, unde cineva s-a oferit să o ajute, oferindu-i cazare şi accesul la o clinică, unde speră să poată fi ajutată!

Fără aceşti bani, este condamnată, fără a mai putea lupta pentru viaţa ei! Din păcate, din câte înţeleg, a început să-şi piardă orice speranţă…!

Maria este singură, neavând-o decât pe fiica ei, care este studentă.

Deci, dragii mei, avem, cu toţii sute şi mii de prieteni în listele de pe reţelele de socializare. Dacă ne-am uni, nu ar trebui decât să dăruim foarte puţin, care să valoreze cât o ŞANSĂ LA VIAŢĂ!

De aceea, vă rog, în genunchi, haideţi să o ajutăm pe Maria!
Mâine, am putea fi în locul ei oricare dintre noi …

CONTUL EI ESTE:

RO 54 RNCB 0318069335220001 DESCHIS LA BCR, în lei

COD SWIFT: RNCBROBU (pentru donaţii din străinătate)

TITULAR: GODEANU MARIA

P.S.: Ştiu că nu vreţi să faceţi caz, dar, dacă doriţi şi puteţi să o ajutaţi pe Maria, lăsaţi-mi un semn aici. Vreau să demonstrez că noi, românii, suntem uniţi, că suntem solidari şi că nu ne-au murit sufletele!

Vă mulţumesc şi să vă binecuvânteze Dumnezeu!

Oare, cât de trişti sunt îngerii …

… când ştiu că viaţa unui copil depinde de bunăvoinţa celor din jur?

Am primit, de la prietena mea, Adriana Velea, care este ea însăşi un înger păzitor al copiilor bolnavi şi care luptă cu disperare să-i poată transfera la clinici din străinătate pentru a le salva viaţa, mesajul de mai jos. Bibi este şi ea aşteptată la o clinică din Germania, dar …  are nevoie de bani.

„Ajutati-o pe Bibi!

Acest ingeras se numeste Amarandi Maria Bianca (pe scurt, Bibi), are 2 ani si 3 luni, este din Braila. Bibi a fost parasita de mama si lasata in grija rudelor de cand era sugar. Cand a implinit varsta de 1 anisor, Bibi a fost preluata de Protectia Copilului, oferindu-i o familie la un asistent maternal unde este iubita si ocrotita.
Dar se pare ca pentru Bibi nu a fost suficient ca mama a parasit-o, la varsta de 1 an si 6 luni a fost diagnosticata cu cancer cerebral, operata si chimiotratata si asa a fost nevoita  Bibi sa creasca prin spitale si sa se joace cu seringi si perfuzii.
Pentru a putea creste ca un copil normal de varsta ei are nevoie de efectuarea unui tratament cu radioterapie . Din pacate in Romania nu se pot aplica astfel de tratamente pentru copii de varsta ei , singura ei speranta fiind efectuarea de radioterapie in strainatate!

Haideti sa incercam sa fim parintii ei pentru o clipa si sa o ajutam sa ajunga la tratament! Si chiar sa se vindece si sa redevina un copil normal!

Nr. cont deschis la Banca BCR pe numele Zaharia Lucica – Asistent Maternal: RO20RNCB0527025975420001
Nr tel: 0728.825.538    (Asistent Maternal – Zaharia Lucica)
Multumim!”

P.S. Cui doreşte, îi pot trimite pe e-mail biletul de ieşire din spital şi rezultatul analizelor. Le-am primit în format PDF şi nu pot (sau nu ştiu eu) să le postez.

„Eu sunt Mihăiţă şi am autism…”

Aşa începe povestea de viaţă a lui Mihăiţă Oncioiu, care are 2 anişori şi câteva luni. „La 1 an si 6 luni a fost diagnosticat cu autism in urma unor evaluari facute la Spitalul Obrejia, intrucat s-a observat ca nu raspundea la nume si traia undeva in lumea lui.”, scrie mama lui, Dana Oncioiu, pe blogul lor, http://www.mihailioan.info.

Cf. Wikipedia, ” Autism este un nume generic pentru o serie de tulburări comportamentale fundamentale. Cauzele autismului nu sunt încă înțelese complet, dar se crede că tulburările se datorează unor defecțiuni genetice, ale unor interacțiuni între gene sau mutații rare cu efecte majore. În unele cazuri rare, autismul este asociat cu agenți teratogeni (care produc defecte natale).”

Când auzi despre suferinţa unui copil, nu ai cum să rămâi neatins. Dar, când eşti părinte, toată lumea ta interioară se prăbuşeşte. Îţi strângi copilul în braţe şi-i mulţumeşti lui Dumnezeu că este sănătos! Ceea ce este firesc! Numai că, atunci când îi mulţumeşti lui Dumnezeu, pentru copilul tău, nu uita SĂ TE ROGI LUI DUMNEZEU pentru copilul de lângă tine şi familia lui, care nu au avut aceeaşi şansă şi pentru care firescul este un lux! Şi, dacă poţi face şi mai mult de atât, nu sta pe gânduri!

 

Susţin, pentru că…

După cum ştiţi, sâmbătă, 02 iunie, am participat la evenimentul organizat de   Asociaţia ADOR COPIII (Comunitatea Familiilor Adoptive).

Când am acceptat invitaţia Danei Pluhovici – care m-a onorat – am fost întrebată de ce susţin campania lor.  Dacă m-ar fi întrebat de există vreun motiv pentru care să nu sprijin această cauză, răspunsul ar fi fost, categoric: „niciunul!” În consecinţă, am avut şi am toate motivele din lume să susţin un astfel de demers. Eu şi soţul meu, ne-am dorit un copil şi-l avem. Copilul nostru ştie ce înseamnă „acasă”, „familie”, ştie ce înseamnă să crească iubit, dorit, ocrotit. Din păcate, dintr-o mare nedreptate a vieţii, există copii pentru care aceste cuvinte sunt străine, încă de la naştere, sau capătă alte conotaţii. Există copii pentru care „mama” este educatoarea, doamna de la bucătărie, medicul psiholog, sau oricare dintre doamnele din jurul lor, iar figura paternă, cel mai ades, lipseşte din mediul lor familiar. Aşa cum, pe de altă parte, există adulţi minunaţi, care ar putea dărui toate acestea şi pare că nu au cui. Nu am spus „copii minunaţi”, pentru că aş fi folosit un pleonasm. Dar, „când Dumnezeu îţi închide o uşă, îţi deschide, de fapt, o fereastră.” Copiii abandonaţi nu sunt decât copii rătăciţi. Trebuie doar căutaţi şi aduşi ACASĂ. Pentru că, deşi sună trist, poţi să aduci un copil, pe lume, din greşeală, împotriva voinţei tale, dar, niciodată, nu poţi iubi, nu poţi creşte un copil din greşeală. Şi… părinţi nu sunt cei care concep un copil, părinţi sunt cei care cresc un copil. Adopţia este un lucru natural, firesc, este ca o naştere, pentru că este naşterea unei familii. Este absolut minunat ca toţi membrii familiei să se sărbătorească în aceeaşi zi.

Când toate acestea se întâmplă în jurul tău, nu ai cum să rămâi pasiv, indiferent cât de mică îţi este contribuţia.

1 Iunie, 2 Iunie – copil, copilărie, familie…

UPDATE: Locul mai exact al desfăşurării este la intrarea dinspre Câmpia Libertăţii, la statuie, primul foişor, pe stânga (unde cânta fanfara). Eu voi recita la orele 10,15 şi 11,00.

Dragii mei, sâmbătă, 2 iunie, între orele 10,00-14,00, în Parcul Alexandru Ioan Cuza (IOR) – Bucureşti, se va desfăşura evenimentul din cadrul Campaniei de promovare pentru declararea zilei de 2 IUNIE ca Zi Naţională a Adopţiei, iniţiat şi organizat de Asociaţia ADOR COPIII (Comunitatea Familiilor Adoptive), eveniment pe care îl susţin! În cadrul evenimentului, printre altele, vor fi: teatru pentru copii, spectacol de magie, muzică, spectacol de dans. De asemenea, mi s-a făcut onoarea de a fi invitată să recit din poeziile mele pentru copii. Deci, vă aştept, să fiţi alături de mine şi de aceste familii minunate!

********

Un alt eveniment minunat se va desfăşura mâine, 1 Iunie, la Elite Art Gallery, unde sunteţi aşteptaţi la vernisajul a două mici artiste, Mara şi Ana Ivan – „Din inimă de copil„:

La mulţi ani, copiii noştri, să vă fie bine, oriunde veţi fi!

Nu credeam să-nvăţ a urî, vreodată…

Cum spuneam şi pe Facebook, cel mai mare rău pe care mi l-au făcut băsescu&comp. a fost că m-au învăţat să urăsc: dureros, profund, inreversibil – în ceea ce-i priveşte, deci, m-au învăţat şi cum să nu (-i) iert. 😦

„Liderul deputaţilor PDL, Mircea Toader, a declarat luni, la Realitatea TV, că majoritatea românilor care au murit în ultimele zile din cauza gerului au păţit-o deoarece „au băut şi au adormit acolo”.”

Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/toader-pdl-despre-oamenii-morti-in-ger-au-baut-si-au-adormit-acolo_913469.html#ixzz1mIBBToOY.

Pentru că, pur şi simplu, nu le mai suport nesimţirea, lipsa de umanitatea, aroganţa, penibilitatea, jigodismul – într-un cuvânt -, îi vreau padepsiţi, sancţionaţi, puşi la zid. Am iniţiat, pe Fb, următoarea „cauză”: „Mircea Toader, cere scuze, public, familiilor celor decedaţi din cauza neimţirii şi incompetenţei voastre!

http://www.causes.com/causes/652508-mircea-toader-s-cear-public-scuze-familiilor-celor-deceda-i/actions/1596637?template=activity_mailer%2Fnew_grow_activity&causes_ref=email

România nu este a voastră!

Ne-aţi umilit bunicii şi părinţii! Mai mult, le-aţi semnat condamnări la moarte! Pe noi, ne-aţi batjocorit, ne-aţi alungat din ţară, ne-aţi dezbinat! Dar, nu vă lăsăm să ne distrugeţi (şi) copiii! Ţara asta nu este a voastră, ESTE A NOASTRĂ şi, mai ales, a COPIILOR NOŞTRI!

http://www.facebook.com/events/275705179152162/

Vă mulţumesc pentru invitaţia la cafea!

Ieri, vă întrebam dacă vreţi să mă invitaţi la o cafea. Şi aţi făcut-o, iar eu vă mulţumesc din suflet. Acum, vreau să donăm împreună această cafea lui Tudor-Daniel – BIBI, băieţelul de un an şi câteva luni, care suferă de ” Sindromul Blackfan-Diamond, un tip de anemie aplastică, ale cărei cauze nu sunt încă identificate. Este o boală rară, care se manifestă prin incapacitatea măduvei osoase de a produce hemoglobina (celulele rosii din sange). În cazurile de DBA se aplica doze de corticosteroizi care, teoretic, ţin boala sub control. Singura alternativă curativă este transplantul de maduvă, de la un donator compatibil.” Informaţiile le-am luat de pe blogul mamei lui Bibi: http://viatacudba.blogspot.com/. Pentru acest transplant, Bibi şi părinţii lui au nevoie de ajutor financiar. Au vândut tot ce puteau vinde şi tot nu le ajung banii.

Campania de strângere de bani este în deplină desfăşurare. Revenind la cafeaua noastră, contravaloarea ei – minim 2 euro – , haideţi s-o donăm, prin sms la numărul de telefon: 848, valabil din orice reţea.

Alte posibilităţi de donare sunt acestea:

Titular Cont: ASOCIATIA ROTARY INTL MANGALIA
CUI: 15037261
IBAN RON : RO40BTRL01401205702228XX
sau EUR : RO86BTRL01404205702228XX
BANCA TRANSILVANIA, Agentia MANGALIA, ROMANIA
SWIFT Code: BTRLRO22

Va rugam sa precizati la descriere plata: „donatie pentru Tudor-Daniel FILIP”

Sau in contul tatalui lui Tudor,

Titular cont: FILIP BOGDAN LIVIU

CNP 1660903133678

IBAN RON: RO24 BTRL 0140 1201 N396 55XX
BANCA TRANSILVANIA, Agentia MANGALIA, ROMANIA

Pe voi toţi, care aţi intrat în jocul meu, vă îmbrăţişez cu drag şi vă trimit toate gândurile mele bune. Dumnezeu să vă binecuvânteze! Ştiu că pentru voi nu era nevoie de acest joc, era suficient să vă cer direct şi mai ştiu că unii dintre voi aţi donat deja. Micul meu joc a fost pentru cei care cred că este greu să ajuţi! Voi m-aţi ajutat să demonstrez asta şi vă sunt recunoscătoare:

Botan Mihaela, Kozma Vera, Magyar Adrian, Alice Corina B, Florin Tudora, Ramona Anisca, Monica Póka, Maria Abrudan, Liviu Radulescu, Grecu Constantin, Calin Precup, Robert Popescu, Stanciu Constantin, Rica Brambu, Doriana Elena Mirea, Catalina Sursilov, Gabriela Azem, Camelia Totezan, Laura Rus, Sakura, Adrian Pascu, Alexandru Tabalae (apropo, Alex, felicitări pentru campania ta!), Virtualkid, Micul Prinţ, Diana Alzner, Cora Bogdan, Victor Bucur.

Notă: Cafeaua o voi da eu, când şi dacă ne vom întâlni. 🙂

Mă invită cineva la o cafea?

Vorbesc foarte serios. Aştept răspunsurile voastre şi, curând, veţi afla şi de ce vă cer asta. 🙂

 

Din „cauza” voastră, am făcut-o din nou…

Desigur, datorită vouă! A fost cauza noastră: s-o mai facem încă o dată! Şi am făcut-o! De aceea, mă înclin şi vă mulţumesc, cu tot sufletul, cu toată inima, cu mintea, pentru că aţi crezut în proiectul „Dau poezie, pentru mâncare!”, pentru că am fost, din nou, o echipă frumoasă, pentru că am lăsat, pentru o clipă, cotidianul la o parte şi ne-am gândit şi la cei a căror soartă depinde, în primul rând, de noi. Datorită vouă, am reuşit să strâng 2010 lei, bani cu care am cumpărat alimente, pe care le-am dus, ieri, 05.11.2011, copiilor de la Centrul de Plasament „Pinocchio 3”. Copii pe care i-am revăzut, cu bucurie, dar şi cu tristeţe. Recunosc că, deşi ar fi trebuit, probabil, să mă obişnuiesc, rezist din ce în ce mai greu să-i privesc în ochi – au privirile atât de triste, iar licărul de speranţă ce apare de câte ori cineva le deschide uşa mi se înfige în suflet ca un cui încins, chiar dacă ştiu că aceste vizite le fac bine.  Unul dintre băieţei, care cred că are vreo 11-12 anişori, mi-a spus: „Ştii ce vreau eu să mă fac când voi fi mare? Robert de Niro!” Şi părea atât de hotărât!  Un altul mă fixa cu privirea, spunându-mi că mă recunoaşte de la campaniile trecute.  Sunt atât de plini de viaţă şi au nevoie de atâta normalitate!
Pentru toate aceste momente, eu vă mulţumesc:
– pentru promovare şi implicare financiară:

Marius Torsan, Cristina Neaga, Bogdan Alexandroiu,  Alexandru Rusu, Bogdan Zăgan, Cătălin Din, Ciprian Anastasescu, Dragoş Boneanu, Cristian Plop, Livia Contescu, Răzvan Bolborici, Anca Tătucu, Miruna Ştefănică, Mihaela Cristina Pop, Marian Cruceru, Bogdan Catrina, Oana Dincă, C.B., Dana Iancu, Cristina Chivu, Georgiana Tunsoiu, Iuliana Morjan, Liliana Sănduleasa, Dana şi Florin Bodescu, Dana Alexandrescu, Valentin Rizea, Daniel şi Carmen Petac, Gabriela Cojocaru , Cătălin Păuna, Camelia Guşescu, Anamaria Dima, Oana Gavrilescu, Liliana Luca, Gabriela Florea, Geta Kiefer, Marilena Onete.

– pentru promovarea acţiunii:

Elena Alina, Ada Pavel, Cristian Gheorghe, Mădălina Ciucu, Edit, Dana Pătrănoiu, Club Fantasy, Mihaela Scherer, Tavi Angheluş, Invisible Detector, d-na educatoare Carmen Crican, de la Grădiniţa BamBoo. (sper că nu am uitat pe nimeni, dacă este aşa, vă rog să mă trageţi de mânecă!)

Cu cei 2010 lei strânşi, am cumpărat următoarele:

telemea de vacă – 19 kg, salam ardelenesc – 7 kg, şunculiţă ardeleneasca – 5 kg, pastramă piept de pui – 5 kg, brânzică “Almette cu smântână” – 40 de cutii, lapte de capră, bio – 17 cutii, lapte UHT “Rarăul” 24 de cutii, pateu “Scandia” – 40 de cutii (porc, pui, gâscă), brânză topită “Appetito” – 20 de cutii, unt “Napolact” – 10 pachete, măsline – 5 kg, salam de Sibiu feliat – 10 pachete, caşcaval afumat – 5 “roţi”, caşcaval neafumat “Bobâlna Napoca”- 5 “roţi”, salam din piept de pui – 5 batoane, salam “Victoria” – 5 batoane,  portocale – 12 kg,  şosete – 20 de seturi (19 seturi a câte 2 perechi, un set a 12 perechi).

Acestora s-au adăugat alimentele, fructele, hăinuţele, jucăriile, cărţile, încălţămintea donate de către noi, Gabriela Florea, Liliana Luca şi Camelia Guşescu.

Cam asta a fost acţiunea „Dau poezie, pentru mâncare!”.

P.S. Marţi, de Sf. Gavril şi Mihail, 5 copilaşi îşi vor sărbători ziua de nume, lucru pe care l-am aflat sâmbătă. Ce spuneţi, un tort, nişte cadouri ceva? Să se simtă şi ei iubiţi! (Avem 200 de lei, deja).

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                       

D’ale lui Victor

– Mami, ai intrat pe „pădurivirgine.ro”, să semnezi petiţia? Pentru că, de câte ori văd cum taie ăia copacii (n.m.: este vorba de spotul publicitar al campaniei), mă apucă plânsul.
– Da, mami, am intrat şi am semnat.
-Bine, să-mi arăţi petiţia semnată!

 

Misiune îndeplinită – prima parte

Aşa cum am tot anunţat, ieri, la ora 17,00, a fost vizita la Casa Buburuza, unde i-am revăzut pe copii. Ne aşteptau – spun „ne” pentru că am fost însoţită şi de câţiva dintre prietenii enumeraţi mai jos, – cu nerăbdare. Mi s-a spus că nici nu au mâncat cum trebuie şi s-au trezit mai repede decât de obicei. Am reuşit, şi de data aceasta, să strângem diferite lucruri care le sunt utile: alimente, scaune de bucătărie, produse de curăţenie, coş de rufe, faţă de masă, hăinuţe, jucării, dulciuri, etc. Toate acestea nu ar fi fost posibile fără ajutorul următorilor prieteni, cărora le mulţumesc, cu reverenţă, pentru dăruire, seriozitate şi implicare: Miruna Ionescu, Liliana Luca şi colegilor ei de la „Nuclearelectrica” S.A., Daniel Gârbea,  Anca, Gabi Cojocaru, Daniela Alexandrescu, Marian Cruceru, Mihaela Ion (de la Institutul de Biologie), Anca V., Mihaela Iancu, Alexandra Ştefania, Florentin Duban, Irina, Lavinia, Cristian Şerban, Magazinul de jucării „Imaginarium„, precum  şi familiei mele: Marilena Onete, Victor Scherer.

Săptămâna aceasta vom merge şi la Azilul de bătrâni Vitan- Bârzeşti. Cine mai poate să se implice, este rugat să mă contacteze.
Campaniile vor continua.

De ce sunt atât de mulţi copii bolnavi de cancer, în România? :(

UPDATE: Mai multe detalii despre povestea băieţelului Cosmin Dănilă, precum şi modalităţi în care puteţi ajuta, găsiţi aici, pe blogul lui: http://danilacosmin.weebly.com/. Cei care puteţi face ceva pentru el, nu ezitaţi să o faceţi!

Sunt îngrozită. În fiecare zi, aflu despre copii, indiferent de vârstă, suferinzi de diferite forme de cancer/leucemie. Nici nu trebuie să fii părinte să te cutremure o asemenea dramă! Când, însă, eşti părinte/bunic, astfel de ştiri te dărâmă, efectiv, te fac să te simţi neajutorat, ţi se strecoară frica în suflet, trăieşti drama la superlativ. Aseară, am aflat, din nou, o astfel de ştire, de la o bună prietenă, care, de altfel, m-a şi rugat să scriu despre asta. Este vorba despre un băieţel, de 10 ani, Cosmin Dănilă, care a fost diagnosticat de cancer la intestine, cu o lună în urmă. În România, tot ce au putut face medicii a fost să le spună părinţilor că fiul lor nu mai are nicio şansă şi să se roage la Dumnezeu.
La Viena, i s-a pronosticat că există 20 % şanse de vindecare. Cu preţul a 40.000 de euro. Nu sunt nici mulţi, nici puţini. Pentru unii, cel mult două seri în vreun club de fiţe, sau o oră de cumpărături la Milano. Pentru alţii, însă, aşa cum este şi Cosmin, reprezintă dreptul la viaţă. Dar părinţii lui nu au aceşti bani. Au nevoie de ajutor.
Tot auzind şi discutând despre astfel de cazuri, m-am tot întrebat de ce bogătanii ăştia care ne conduc şi care au averi „transparente” cu multe zerouri şi altele, „netransparente”, cu şi mai multe zerouri, nu se gândesc să constituie un fond, în care să doneze, lunar, câte 100 de auro, pentru astfel de cazuri? Dacă nu din umanitate, măcar aşa, pentru a-şi mai spăla din păcate. Dar am uitat: ei nu au păcate.
Noi, ăştelalţi, a căror unică avere o reprezintă familia şi grija de mâine pentru ea, putem să donăm, din când în când, câte puţin sau, măcar, să ne rugăm pentru aceşti copii şi familiile lor. Şi asta, pentru că nouă ne pasă, în primul rând. Nu că noi nu am avea păcate…

Dacă puteţi face ceva pentru Cosmin, găsiţi mai jos datele necesare:

TITULAR CONT: VASILE DANILA
BANC POST – Agentia PALAT CFR
RO07BPOS70407015701RON02 LEI
RO66BPOS70407015701EUR01 EURO
COD SWIFT: BPOSROBU
TEL.: 0762.694.721

Mai multe detalii, precum şi un videoclip cu Cosmin, puteţi vedea aici: http://www.acasatv.ro/emisiuni/la-nici-10-ani-un-baietel-se-lupta-cu-o-boala-cumplita-cancer-la-intestine-video.html.

Uman, umanitar, omenesc – solidaritate

Peste câteva ore, vom pleca la Valea Plopului, să ducem ce am reuşit să strângem. Dar voi reveni cu amănunte despre donaţii şi despre ce vom găsi acolo, probabil, mâine. În acelaşi context, însă, vreau să vă rog să mergeţi pe blogul lui Victor , unde se desfăşoară o licitaţie în scop umanitar, pentru o prietenă de-a lui, Laura. Cine ştie? Poate reuşim să o ajutăm în vreun fel.

Mă înclin.

Şi ieftin, şi bun. Se poate!

Astăzi, am să vă spun un secret. Cu toţii avem, acasă sau la birou cel puţin o imprimantă. De câte ori nu vi s-a întâmplat ca, atunci când ai mai mult de printat, să rămâi fără toner? Sau de câte ori nu v-aţi uitat cu uimire că nu aţi imprimat mare lucru, că s-a şi terminat, mai ales dacă aţi avut documente/poze color? Şi începe nebunia căutării, pe internet sau la magazinele de resort, să fie potrivit tipului tău de imprimantă şi, cel mai important, să fie cât mai ieftin. Parcă ar fi parfumuri franţuzeşti, cernelurile astea: „esenţe tari în sticluţe mici”, la preţuri invers proporţionale cu cantitatea. Sigur, există posibilitatea reumplerii cartuşelor – care costă mai puţin decât cartuşele originale -, dar ştiţi foarte bine că apar, imediat şi dezavantajele: dacă te încumeţi singur, este o adevărată provocare, în plus, după ce vei fi reuşit delicata operaţiune cu seringa, cartuşele se pot înfunda. De asemenea, calitatea printurilor tale are de suferit. Şi, uite aşa, te întorci de unde ai plecat. Ai imprimantă şi nu ai toner.
Noi am păţit toate astea. Dar, cel mai rău a fost când, după sosirea dintr-o vacanţă de vis, la munte, cu foarte, foarte multe fotografii, era cât pe aici să le pierdem, alături de toate celelalte poze de familie, inclusiv cele cu copilul nostru – de la naşterea lui, botez, aniversări sau cele de zi cu zi, în care l-am surprins cum creşte, cum aleargă, cum zâmbeşte, cum se joacă. Toate aceste fotografii fuseseră stocate pe un hard extern, care, la un moment dat s-a ars. Norocul a fost că soţul meu a reuşit salvarea informaţiilor de pe hardul defect. Dar întâmplarea ne-a dat emoţii şi ne-a făcut să căutăm soluţii ieftine pentru printarea pozelor, astfel încât să „reînviem” albumele de fotografii, ca altădată. Căutând pe internet, soţul meu a descoperit – şi aici urmează secretul de care vă spuneam la început – sistemul CISS (Continuous Ink Supply Systems- ), aici, la  www.cissmarket.ro. Despre ce este vorba? Aşa cum arată însăşi denumirea, este o tehnologie de alimentare continuă cu cerneală, ce se foloseşte la imprimantele inkjet şi care alimentează cu cerneală un tip special de cartuş permanent, printr-un sistem de furtunaşe (capilare), conectate la rezervoare externe – pot fi 4, 6 sau 8 rezervoare separate, în funcţie de modelul de imprimantă. Fiecare este umplut cu cerneală, de o anumită culoare (circa 100 ml, pentru fiecare culoare, în recipienţi de 100 ml). Câte un capilar transportă cerneala din aceste rezervoare către cartuşul de cerneală din interiorul imprimantei.

Această nouă soluţie de alimentare ne-a relevat o multitudine de avantaje:
– costurile de imprimare au scăzut cu până la 95;
– cartuşele nu se usucă niciodată şi nu trebuie înlocuite, ci doar reumplute, atunci când sunt aproape goale;
– tot timpul, cartuşul este plin, iar culorile produse sunt constante, fără să conteze numărul paginilor/pozelor tipărite;
– rezervoarele externe sunt transparente, având astfel, posibilitatea de a controla, când una dintre culori este pe sfârşite şi trebuie reumplută. Trebuie amintit că reumplerea se face destul de rar, întrucât rezervoarele conţin echivalentul a 10-20 de cartuşe obişnuite de cerneală;
– cartuşele incluse în sistemul CISS sunt proiectate special pentru a funcţiona bine pe perioade îndelungate;
– un alt avantaj major îl constituie uşurinţa cu care se montează acest sistem. Trebuie numai respectate câteva condiţii: rezervoarele externe trebuie să stea la aceeaşi înălţime cu imprimanta, deoarece, în situaţia în care vor fi amplasate mai sus, de exemplu, decât aceasta, există riscul ca, din cauza forţei de gravitaţie, cerneala să inunde cartuşul, cauzând probleme la imprimare. Instalarea unui sistem CISS durează între 5 şi 20 de minute, depinzând de sistemul propriu-zis şi de modelul de imprimantă pe care se face instalarea. Este important de reţinut că imprimanta nu va fi modificată permanent în urma instalarii CISS-ului, putându-se reveni oricând, la folosirea cartuşelor obişnuite.
Aşa arată acest sistem:

Noi îl folosim de câteva luni bune şi l-am recomandat şi prietenilor noştri. Cea mai mare bucurie a fost că, datorită imprimantei cu CISS , am printat toate cele câteva mii de fotografii (se găseşte şi hârtie foto foarte ieftină prin hipermarket-uri), la o calitate excepţională, precum şi faptul că putem face cadou, persoanelor dragi, fotografiile, ca atare, şi nu un CD/DVD.

 

Sper să vă folosească această informaţie tuturor:

http://bogdanonin.blogspot.com/2010/11/calatorii-si-destinatii.html

http://bucurvictor.wordpress.com/2010/11/14/dilema/

http://cititor.stirute.com/sorin-stoica-scriitorul-solitar/

http://cristiandima.wordpress.com/2010/11/16/iubire-vs-gelozie/

http://ivanuska.wordpress.com/2010/11/16/viteazul-aurel-si-zmeul/

http://teonegura.wordpress.com/2010/11/16/trafic-cu-hituri-runda-42/

http://silavaracald.cotcodacii.ro/2010/11/16/deontologica-de-buzunar/

http://www.virtualkid.ro/2010/11/12/in-tunel/

 

Am fost şi noi

Am fost ieri în parcul Tineretului şi am lăsat donaţiile noastre. Nu am văzut exact câte s-au strâns, pentru că am ajuns spre sfârşit, motiv pentru care nici nu avem poze. 😦  Dar, cu siguranţă, copiii din centrele de plasament ale sectorului 4 vor fi un pic mai veseli. Au fost foarte mulţi voluntari implicaţi, care au muncit enorm pentru acest proiect. Toată admiraţia mea pentru ei!

P.s. 1. Am amintit despre faptul că am fost, numai pentru că, popularizând evenimentul, cât am putut, nu vreau să se creadă că sunt bună doar de dat sfaturi. 🙂

2. Parcul Tineretului arată superb. Aţi fost de curând?