Lucrurile mici ascund înţelesuri mari. Gândiţi-vă, numai, câtă viaţă este într-o lacrimă!
Arhive pe etichete: gânduri rătăcite…
D’ale mele gânduri … rătăcite …
Facem atât de multe lucruri pe care nu ar trebuie să le facem, spunem atât de multe cuvinte ce n-ar trebui spuse. În consecinţă, rămân atât de multe lucruri nefăcute, din cele ce ar trebui făcute şi atât de multe cuvinte nerostite, din cele ce ar trebui rostite …
Din categoria diverse, gânduri, recurs la prea multă realitate, viaţă
D’ale mele gânduri … rătăcite
Tot spunem că oamenii nu se schimbă. Dar, oare, cât de dispuşi suntem de a le da şansa să o facă? E mai simplu să le punem etichete definitive şi să-i „arhivăm”….
Din categoria de suflet..., diverse, gânduri, proză, recurs la prea multă realitate, viaţă
D’ale mele gânduri … rătăcite …
„Limba română este patria mea”, spunea Nichita Stănescu. Subscriu, cu toată fiinţa.
Din păcate, însă, ca orice patrie, are şi faună …
––––––––––-
Una dintre greşelile majore ale poporului român, din punctul meu de vedere, este cã s-a îndepãrtat de înţelepciunea popularã, de tradiţional. Marile adevãruri izvorãsc din lucrurile simple, trãibile, din firesc. Nu trebuie decât sã vrei sã priveşti în jurul tãu…
–––––––––––-
Vrei să vezi cum se înfăptuiesc minunile? Zâmbeşte, cu tot sufletul, unor ochi plânşi, sau unui chip trist – oriunde-l întâlneşti – şi vezi ce se întâmplă! Vei avea parte de cea mai pură lumină!
––––––––––––
Oare ce le-o creşte unora, în loc de suflete, de sunt capabili să lovească un om ce se află în genunchi…?
––––––––––––-
Din punctul meu de vedere, nu un necaz, o problemă, ca atare, ne împovărează, nevorbind, aici, de marile drame. Cu toţii ştim că viaţa este precum matematica: are plusuri şi minusuri. Ceea ce ne îngenunchează în final este, de fapt, imposibilitatea – dintr-un motiv sau altul – de a găsi o soluţie imediată problemei cu care ne confruntăm. Astfel, apare efectul bulgărelui de zăpadă şi totul se augmentează, sfârşind prin a ne copleşi şi a se cere un complex de soluţii.
Aşa este şi în relaţii, de orice tip ar fi ele. Odată ajunse în impas, lipsa resurselor – sufleteşti, mentale, etc. – de remediere duce la rupturi, uneori, iremediabile.
Din categoria diverse, gânduri, recurs la prea multă realitate, viaţă, ţară
D’ale mele gânduri … rătăcite
Mirosul de suflet putrezit nu-l poate acoperi nici cel mai scump parfum din lume.
_____________
Părintele care ucide sufletul copilului său ar trebui judecat pentru crimă…
_____________
Dumnezeu a făcut-o pe Eva din coasta lui Adam pentru ca, mai apoi, bărbaţii să se nască din trup de femeie. Paradox sau perfecţiune?
Din categoria de suflet..., gânduri, recurs la prea multă realitate
D’ale mele gânduri … rătăcite
Nu te amâna! Şi mai important de atât, nu-i amâna pe cei de lângă tine! Dragostea pe care nu ai dăruit-o azi, mâine va fi mai puţină cu o zi …
Când oamenii îmi cer părerea despre ceva, am grijă să le spun, întotdeauna, ce cred, cu adevărat. Nefăcând asta, i-aş jigni!
Nu contează cât de mult(e) sau puţin(e) reuşeşti să faci pentru cineva. Important este să o faci cu toată inima!
Unii nu vor şti (putea) niciodată (cum) să iubească. Ceea ce este trist. Alţii iubesc cu fiecare fibră. Eu fac parte dintre „alţii” …
Când ţi se spune: „am două veşti”, aşteaptă-te ca, cel puţin una dintre ele, să fie proastă. Niciodată, două veşti bune nu vin împreună!
Gândurile sunt precum colesterolul: bune şi rele. Alimentează-le corect, pentru a le ţine pe cele rele sub control!
Din categoria de suflet..., diverse, gânduri, viaţă
D’ale mele gânduri …rătăcite
Dacă îţi vinzi demnitatea şi onoarea pentru diamante, nu devii decât o (altă) marfă. Un porc cu diamante poate fi un porc bogat, dar rămâne … tot porc. Dacă îţi vinzi diamantele pentru a-ţi păstra onoarea şi demnitatea, rămâi suveran!
Din categoria de suflet..., gânduri, viaţă
D’ale mele gânduri … rătăcite
E esenţial să rămânem şi copii. Dar, trebuie să înţelegem că dragostea nu e o jucărie. Cel mult, o păpuşă de porţelan, care se mânuieşte cu multă atenţie. Altfel, se sparge …
Din categoria copil, de suflet..., gânduri, iubire, viaţă
D’ale mele gânduri rătăcite …
Bunicii şi străbunicii noştri şi-au dus războaiele, luptând cu moartea, pentru o viaţă mai bună. Într-un mod bizar, pare că noi ne luptăm cu viaţa pentru … o moarte mai bună …
Din categoria de prin viaţă păţite şi adunate, diverse, gânduri, recurs la prea multă realitate, viaţă
D’ale mele gânduri … rătăcite
Eu nu scriu poezie, eu doar mă dăruiesc prin cuvinte …
Din categoria de suflet..., gânduri, poezii
D’ale mele gânduri rătăcite …
Atât timp cât eşti doar spectator al vieţii tale, nu poţi avea pretenţia să fii aplaudat la scenă deschisă …
Din categoria de suflet..., diverse, gânduri, viaţă
D’ale mele gânduri … rătăcite
Cele mai puternice legături sunt cele invizibile. Firul lor pleacă şi se întoarce (de) la Dumnezeu.
Poţi fi cu adevărat învins, doar atunci când devii propriul tău prizonier…
Din categoria de suflet..., gânduri
D’ale mele gânduri…
Când te uiţi în oglindă, nu căuta numai să vezi dacă cerceii ţi se asortează cu rochia, sau cravata cu cămaşa, dacă nu-ţi curge rimelul, sau dacă ţi-ai tuns bine mustaţa, caută, mai ales, să vezi dacă sufletul ţi-a rămas la locul lui!
Din categoria gânduri, privind în jur, viaţă
D’ale mele gânduri… rătăcite
Moartea ne putrezeşte învelişul. De restul, noi suntem vinovaţi. Iar, dacă începi să miroşi a gunoi, nu-i învinovăţi pe cei din jurul tău că nu te vor aproape.
sau, altfel spus:
Paradox uman: ne naştem oameni şi sfârşim gunoi! Sunt unii, însă, care încep să se transforme încă din timpul vieţii…
O zi în care nu ai dăruit măcar un zâmbet, este o zi scursă, nu trăită!
La răscruci, fă un pas înapoi, pentru a vedea mai bine indicatorul!
D-ale mele gânduri… rătăcite
Adevărata putere nu ţi-este dată de întinderea averii, ci de modul în care dăruieşti şi primeşti iubirea. Cine fuge de asta, fuge de el însuşi…
Din categoria de suflet..., diverse, gânduri, iubire, privind în jur, viaţă
Doarme un copil…
Şşşşttt, voi, gânduri rătăcite
şi tu, lume nebună!…
(poezie proprie, în lectura autoarei 🙂
muzica: Bach
fotografia: George Onete )
Din categoria copil, copilărie, de suflet..., recurs la prea multă realitate
Nostalgie
Plouă septembrie, sub un gutui,
la marginea grădinii părăsite.
Ai vrea să pleci, dar vrei şi să rămâi
şi nu ştii de-ncepe totul sau este pe sfârşite.
Priveşti în urma-ţi, la paşii de peste timp,
ce s-au făcut din ce în ce mai mari,
ca brazdele adânci, de pe un câmp,
în care ai semănat şi au crescut lăstari.
Nimeni nu mai intră pe poarta cea micuţă.
Ţi-e dor de scârţâitu-i de altădată,
când ea era mare şi tu doar o fetiţă.
Acum e ruginită şi pururi încuiată.
În jurul tău, e linişte prea multă,
chiar şi ploaia plânge în tăcere,
undeva, în zare, doar o mică pasăre mai cântă
şi nu-nţelegi de e împăcare sau durere.
O lacrimă a adormit, plângându-ţi pe obraz,
o ştergi încet, o alta îi ia locul,
priveşti spre cerul ce pare de topaz
şi te întrebi şoptit unde a zburat totul.
Doar nucul cel bătrân, acelaşi credincios străjer,
a rămas la fel, în măreţia-i simplă,
învăluit în ploaie, lumină şi mister,
te-atinge uşor pe frunte, pe păr şi pe tâmplă.
Îi primeşti sărutul, zâmbind spre răsărit,
acum când soarele este la apus,
te ridici şi pleci, călcând încet, mărunt,
gândind că s-a scris tot ce era de spus.
Din categoria poezii, poezii proprii, viaţă
D-ale mele gânduri… rătăcite
Ca să-i poţi înţelege pe oameni, trebuie să-i asculţi cu inima şi să-i priveşti cu sufletul.
Dacă ai căzut şi nimeni nu-ţi întinde o mână, târăşte-te, de e nevoie, până la primul copac. El te va ajuta să te ridici, necondiţionat.
Să poţi rămâne tu însuţi/însăţi, când ceilalţi cred că eşti ciudat/ciudată, este forma supremă de putere.
Ai grijă când îi spui cuiva că îi eşti prieten: în acel moment, i-ai dăruit o bucăţică de suflet. Dacă l-ai minţit, vei rămâne infirm pe viaţă. Dacă te-a minţit el, nu-ţi fie teamă, sufletul tău va renaşte.
Alte gânduri rătăcite, aici.
Israel „IZ” Kamakawiwoʻole a murit la data de 26.06.1997. Îmi place să cred că, de fapt, s-a mutat pe un curcubeu.
Din categoria de prin viaţă păţite şi adunate, de suflet..., diverse, gânduri
La aniversară…
Şi a mai trecut un an. Cu multe: bune şi mai puţin bune. Chiar! Aţi văzut cât de multe încap într-un an şi, în acelaşi timp, paradoxal, ca într-un joc straniu al destinului, cât de puţine? Îţi faci, la punctul zero, atâtea planuri şi ai atâtea aşteptări, gândind că un an îţi este de ajuns să bifezi tot ce ţi-ai propus. Dar anul trece, faci bilanţul şi constaţi că mai aveai multe de făcut. Te trezeşti… doar mai bătrân. Cu un an. 🙂 Şi o iei de la capăt. Oricum ar fi, îi mulţumesc lui Dumnezeu că
a mai trecut un an,
pe-o clapă de pian,
s-a mai cântat o notă,
din viaţa-mi imperfectă.
Din categoria de prin viaţă păţite şi adunate, de suflet..., diverse, gânduri
Simpla mea poveste
Eu sunt un pescăruş
cu aripa frântă,
în zborul spre fericire.
Sunt un mâine
început dintr-un ieri îndepărtat,
ca un suspin
ieşit, într-o noapte,
din pieptul unei tinere femei.
Sunt zâmbet şi lacrimă,
speranţă şi deznădejde,
sunt răsărit şi apus.
Sunt cea care se-aruncă-n valuri
cu inconştienţa unui copil
şi cea care se teme,
uneori, de ploaie.
Sunt o poveste simplă,
scrijelită pe o frunză
ce dansează spre asfinţit.
Din categoria poezii, poezii proprii
Oglinda îmi zâmbeşte şi ea
Mă privesc în oglindă.
Rătăcesc pe micile cărări
apărute în colţul ochilor,
ce duc spre pădurea argintie,
de mesteceni,
atentă să nu strivesc
visele încă neînflorite.
Păşesc încet şi mă mir,
precum Alice, de minunile
din viaţa mea.
Cu grijă, şterg de praf
vreun gând uitat
într-un colţ de timp
şi adun în pumni
lacrimile ce strălucesc
pe frunzele sufletului.
Oblojesc o rană
de la rădăcina inimii
şi lipesc cu lut
cuvintele nerostite.
Număr paşii spre înapoi
şi ridic la puterea a doua
paşii spre orizont.
Zâmbesc.
Oglinda îmi zâmbeşte
şi ea…
Din categoria poezii, poezii proprii
Copilul din noi
„Când încetăm să fim copii, începem să murim.”, spunea Constantin Brâncuşi.
Când suntem copii, ne grăbim să creştem. Şi, înainte să ne dăm seama, ne trezim adulţi. Copleşiţi de răspunderi, de griji, de planuri, mereu la răscruce de drumuri, mereu în căutare de răspunsuri. Grăbiţi, într-o permanentă competiţie cu noi şi cu ceilalţi, uităm să zâmbim, să trăim, să mai fim copii.
Aţi întâlnit, cu siguranţă, adulţi pe care zâmbetul sau privirea unui copil îi lasă reci. Nu li se mişcă nici măcar un muşchi pe faţă, privesc rece, încrâncenaţi, înciudaţi. Oare aşa au fost dintotdeauna? Sau, i-aţi văzut deranjaţi de prezenţa copiilor? Mi s-a întâmplat să merg cu copilul meu pe un trotuar – destul de îngust, este adevărat – pe sensul nostru de mers, ţinându-ne de mână. Pe lângă noi, a trecut o doamnă care l-a lovit pe Victor cu geanta. Nici măcar nu a întors capul. Să ceară scuze? Să-şi manifeste părerea de rău că a lovit copilul? Nici gând… Era om, era femeie şi sunt convinsă că era mamă şi chiar bunică.
Oare ce poate împietri sufletul unui om într-atât?
Poate, dacă nu ne-am mai trăi viaţa pe pilot automat, poate dacă am elibera copilul din noi mai des, am privi lumea cu alţi ochi şi am trăi mai frumos. Poate.
Din categoria copil, copilărie, de prin viaţă păţite şi adunate, de suflet..., gânduri
Inventar
Gata, cum spuneam, am împlinit şi 36 de ani. Şi, dacă tot am mai îmbătrânit, sunt şi într-o lipsă acută de inspiraţie. Nu, glumeam, n-are legătură. Doar că nu mai am nicio inspiraţie. Pur şi simplu. Aşa că… sunt în inventar… de gânduri, de simţiri, de idei…
Din categoria gânduri
Pentru un moment
Am îngenuncheat clipa şi i-am poruncit să mă slujească. Am exilat cuvintele în gânduri şi le-am poruncit să tacă. Am împlachetat universul, l-am parfumat cu o lacrimă şi i-am poruncit să zboare. Am construit zâmbete pe retina lumii şi i-am poruncit să viseze. Am plantat stele pe margini de dimineţi şi le-am poruncit să valseze. Am înflorit un migdal pe o uliţă îngheţată şi i-am poruncit să depene poveşti. Pentru un moment am fost regină.
Din categoria poezii
Mă înclin…
Ne-am întors de la spital. Vom mai merge şi mâine, când Victor va trece printr-o mică intervenţie chirurgicală, pe care sperăm, să o depăşim cât mai uşor cu putinţă.
În ceea ce vă priveşte, mă înclin în faţa gândurilor şi a gesturilor voastre sincere, de prietenie. Nu mă apuca pe mine destul plânsul. Trebuia să mă mai faceţi şi voi să plâng. Glumesc, desigur. Dar faptul că v-am simţit atât de aproape şi că vă mulţumesc din suflet pentru asta, nu e glumă. De regulă, nu mă prea plâng. De data aceasta, am fost prinsă cu garda jos. Se mai întâmplă. Dar, gata, sunt bărbată (pe principiul „Fii bărbată, Zoe!”, nu? 🙂 ).
Mă înclin, deci, în faţa voastră:
Diana, ai dreptate, trebuie să fie bine. 🙂
Florentin, urarea ta este pe cale să se împlinească. 🙂
Virtualkid, aşa cum bine ai intuit cândva, copilul meu, familia în general, sunt şi au fost, întotdeauna, prioritatea mea numărul 1, aşa că nu-i vorba de frustrare; au început şi veştile bune, în sfârşit; cu aşa susţinere, nici nu se putea altfel, nu? 🙂
Gabriela, nici nu se poate altfel, aşa trebuie să fie mamele – ăsta-i job-ul nostru. 🙂
Primadona25, bine ai venit, mă bucur să te cunosc! Şi eu îi mulţumesc lui Vania că te-a trimis pe la mine. 🙂
Ada, îmi pare rău că nu ne vom cunoaşte azi, dar chiar nu am cum să ajung.
Călin, am pus la pus la păstrare gândul tău bun; mulţumesc şi pentru „reclamă”. Îmi pare rău că nu ne putem întâlni din nou. 🙂
Alt cer senin, mă copleşeşti, ca de obicei, cu aprecierile tale. 🙂 P.S. Ce s-a întâmplat cu blogul tău, l-ai şters? 😦
Orfiv, bine ai revenit! 🙂
Teo, nu renunţ, mai iau şi eu câte o pauză! Am înţeles „ordinul” cu optimismul, să trăiţi! 🙂
Cristian, îmi revin, că-i musai! 🙂
Vania, nu scăpaţi voi aşa uşor de mine! Mulţumesc de vizită. 🙂
Gina, ştiu, dar asta e, din când în când… 🙂
Stela, mulţumesc. 🙂
Vero, îţi mulţumesc şi-ţi întorc urările! 🙂
LePetitPrince, mulţumesc. 🙂
Loredana, poate ar trebui să-ţi spui şi ţie ce mi-ai spus mie, că ajută. 🙂
Marian, este adevărat şi-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru asta. 🙂
Cosmin, mulţumesc mult. 🙂
Din categoria de suflet..., gânduri, prietenie, recurs la prea multă realitate
Noaptebunacopii's Blog 