Arhive pe etichete: gânduri rătăcite…

D’ale mele gânduri … rătăcite …


Lucrurile mici ascund înţelesuri mari. Gândiţi-vă, numai, câtă viaţă este într-o lacrimă!

Scrie un comentariu

Din categoria de suflet..., diverse, gânduri, privind în jur, viaţă

D’ale mele gânduri … rătăcite …


Facem atât de multe lucruri pe care nu ar trebuie să le facem, spunem atât de multe cuvinte ce n-ar trebui spuse. În consecinţă, rămân atât de multe lucruri nefăcute, din cele ce ar trebui făcute şi atât de multe cuvinte nerostite, din cele ce ar trebui rostite …

Publicitate

Un comentariu

Din categoria diverse, gânduri, recurs la prea multă realitate, viaţă

D’ale mele gânduri … rătăcite


Tot spunem că oamenii nu se schimbă. Dar, oare, cât de dispuşi suntem de a le da şansa să o facă? E mai simplu să le punem etichete definitive şi să-i „arhivăm”….

Un comentariu

Din categoria de suflet..., diverse, gânduri, proză, recurs la prea multă realitate, viaţă

D’ale mele gânduri … rătăcite …


„Limba română este patria mea”, spunea Nichita Stănescu. Subscriu, cu toată fiinţa.
Din păcate, însă, ca orice patrie, are şi faună …

––––––––––-

Una dintre greşelile majore ale poporului român, din punctul meu de vedere, este cã s-a îndepãrtat de înţelepciunea popularã, de tradiţional. Marile adevãruri izvorãsc din lucrurile simple, trãibile, din firesc. Nu trebuie decât sã vrei sã priveşti în jurul tãu…

–––––––––––-

Vrei să vezi cum se înfăptuiesc minunile? Zâmbeşte, cu tot sufletul, unor ochi plânşi, sau unui chip trist – oriunde-l întâlneşti – şi vezi ce se întâmplă! Vei avea parte de cea mai pură lumină!

––––––––––––

Oare ce le-o creşte unora, în loc de suflete, de sunt capabili să lovească un om ce se află în genunchi…?

––––––––––––-

Din punctul meu de vedere, nu un necaz, o problemă, ca atare, ne împovărează, nevorbind, aici, de marile drame. Cu toţii ştim că viaţa este precum matematica: are plusuri şi minusuri.  Ceea ce ne îngenunchează în final este, de fapt, imposibilitatea – dintr-un motiv sau altul – de a găsi o soluţie imediată problemei cu care ne confruntăm. Astfel, apare efectul bulgărelui de zăpadă şi totul se augmentează, sfârşind prin a ne copleşi şi a se cere un complex de soluţii.

Aşa este şi în relaţii, de orice tip ar fi ele. Odată ajunse în impas, lipsa resurselor – sufleteşti, mentale, etc. – de remediere duce la rupturi, uneori, iremediabile.

2 comentarii

Din categoria diverse, gânduri, recurs la prea multă realitate, viaţă, ţară

D’ale mele gânduri … rătăcite


Mirosul de suflet putrezit nu-l poate acoperi nici cel mai scump parfum din lume.
_____________

Părintele care ucide sufletul copilului său ar trebui judecat pentru crimă…

_____________

Dumnezeu a făcut-o pe Eva din coasta lui Adam pentru ca, mai apoi, bărbaţii să se nască din trup de femeie. Paradox sau perfecţiune?

Scrie un comentariu

Din categoria de suflet..., gânduri, recurs la prea multă realitate

D’ale mele gânduri … rătăcite


Nu te amâna! Şi mai important de atât, nu-i amâna pe cei de lângă tine! Dragostea pe care nu ai dăruit-o azi, mâine va fi mai puţină cu o zi …

_______

Când oamenii îmi cer părerea despre ceva, am grijă să le spun, întotdeauna, ce cred, cu adevărat. Nefăcând asta, i-aş jigni!

_______

Nu contează cât de mult(e) sau puţin(e) reuşeşti să faci pentru cineva. Important este să o faci cu toată inima!

_______

Unii nu vor şti (putea) niciodată (cum) să iubească. Ceea ce este trist. Alţii iubesc cu fiecare fibră. Eu fac parte dintre „alţii” …

________

Când ţi se spune: „am două veşti”, aşteaptă-te ca, cel puţin una dintre ele, să fie proastă. Niciodată, două veşti bune nu vin împreună!

________

Gândurile sunt precum colesterolul: bune şi rele. Alimentează-le corect, pentru a le ţine pe cele rele sub control!

Un comentariu

Din categoria de suflet..., diverse, gânduri, viaţă

D’ale mele gânduri …rătăcite


Dacă îţi vinzi demnitatea şi onoarea pentru diamante, nu devii decât o (altă) marfă. Un porc cu diamante poate fi un porc bogat, dar rămâne … tot porc. Dacă îţi vinzi diamantele pentru a-ţi păstra onoarea şi demnitatea, rămâi suveran!

4 comentarii

Din categoria de suflet..., gânduri, viaţă

D’ale mele gânduri … rătăcite


E esenţial să rămânem şi copii. Dar, trebuie să înţelegem că dragostea nu e o jucărie. Cel mult, o păpuşă de porţelan, care se mânuieşte cu multă atenţie. Altfel, se sparge …

2 comentarii

Din categoria copil, de suflet..., gânduri, iubire, viaţă

D’ale mele gânduri rătăcite …


Bunicii şi străbunicii noştri şi-au dus războaiele, luptând cu moartea, pentru o viaţă mai bună. Într-un mod bizar, pare că noi ne luptăm cu viaţa pentru … o moarte mai bună …

6 comentarii

Din categoria de prin viaţă păţite şi adunate, diverse, gânduri, recurs la prea multă realitate, viaţă

D’ale mele gânduri … rătăcite


Eu nu scriu poezie, eu doar mă dăruiesc prin cuvinte …

7 comentarii

Din categoria de suflet..., gânduri, poezii

D’ale mele gânduri rătăcite …


Atât timp cât eşti doar spectator al vieţii tale, nu poţi avea pretenţia să fii aplaudat la scenă deschisă …

3 comentarii

Din categoria de suflet..., diverse, gânduri, viaţă

D’ale mele gânduri … rătăcite


Cele mai puternice legături sunt cele invizibile. Firul lor pleacă şi se întoarce (de) la Dumnezeu.

Poţi fi cu adevărat învins, doar atunci când devii propriul tău prizonier…

2 comentarii

Din categoria de suflet..., gânduri

D’ale mele gânduri…


Când te uiţi în oglindă, nu căuta numai să vezi dacă cerceii ţi se asortează cu rochia, sau cravata cu cămaşa, dacă nu-ţi curge rimelul, sau dacă ţi-ai tuns bine mustaţa, caută, mai ales, să vezi dacă sufletul ţi-a rămas la locul lui!

4 comentarii

Din categoria gânduri, privind în jur, viaţă

D’ale mele gânduri… rătăcite


Moartea ne putrezeşte învelişul. De restul, noi suntem vinovaţi. Iar, dacă începi să miroşi a gunoi, nu-i învinovăţi pe cei din jurul tău că nu te vor aproape.

sau, altfel spus:

Paradox uman: ne naştem oameni şi sfârşim gunoi! Sunt unii, însă, care încep să se transforme încă din timpul vieţii…

O zi în care nu ai dăruit măcar un zâmbet,  este o zi scursă, nu trăită!

La răscruci, fă un pas înapoi, pentru a vedea mai bine indicatorul!

8 comentarii

Din categoria diverse, gânduri, viaţă

D-ale mele gânduri… rătăcite


Adevărata putere nu ţi-este dată de întinderea averii, ci de modul în care dăruieşti şi primeşti iubirea. Cine fuge de asta, fuge de el însuşi…

Scrie un comentariu

Din categoria de suflet..., diverse, gânduri, iubire, privind în jur, viaţă

Doarme un copil…


Şşşşttt, voi, gânduri rătăcite
şi tu, lume nebună!…
(poezie proprie, în lectura autoarei 🙂
muzica: Bach
fotografia: George Onete )

7 comentarii

Din categoria copil, copilărie, de suflet..., recurs la prea multă realitate

Nostalgie


Plouă septembrie, sub un gutui,
la marginea grădinii părăsite.
Ai vrea să pleci, dar vrei şi să rămâi
şi nu ştii de-ncepe totul sau este pe sfârşite.

Priveşti în urma-ţi, la paşii de peste timp,
ce s-au făcut din ce în ce mai mari,
ca brazdele adânci, de pe un câmp,
în care ai semănat şi au crescut lăstari.

Nimeni nu mai intră pe poarta cea micuţă.
Ţi-e dor de scârţâitu-i de altădată,
când ea era mare şi tu doar o fetiţă.
Acum e ruginită şi pururi încuiată.

În jurul tău, e linişte prea multă,
chiar şi ploaia plânge în tăcere,
undeva, în zare, doar o mică pasăre mai cântă
şi nu-nţelegi de e împăcare sau durere.

O lacrimă a adormit, plângându-ţi pe obraz,
o ştergi încet, o alta îi ia locul,
priveşti spre cerul ce pare de topaz
şi te întrebi şoptit unde a zburat totul.

Doar nucul cel bătrân, acelaşi credincios străjer,
a rămas la fel, în măreţia-i simplă,
învăluit în ploaie, lumină şi mister,
te-atinge uşor pe frunte, pe păr şi pe tâmplă.

Îi primeşti sărutul, zâmbind spre răsărit,
acum când soarele este la apus,
te ridici şi pleci, călcând încet, mărunt,
gândind că s-a scris tot ce era de spus.

19 comentarii

Din categoria poezii, poezii proprii, viaţă

D-ale mele gânduri… rătăcite


Ca să-i poţi înţelege pe oameni, trebuie să-i asculţi cu inima şi să-i priveşti cu sufletul.

Dacă ai căzut şi  nimeni nu-ţi întinde o mână, târăşte-te, de e nevoie, până la primul copac. El te va ajuta să te ridici, necondiţionat.

Să poţi rămâne tu însuţi/însăţi, când ceilalţi cred că eşti ciudat/ciudată, este forma supremă de putere.

Ai grijă când îi spui cuiva că îi eşti prieten: în acel moment, i-ai dăruit o bucăţică de suflet. Dacă l-ai minţit, vei rămâne infirm pe viaţă. Dacă te-a minţit el, nu-ţi fie teamă, sufletul tău va renaşte.

Alte gânduri rătăcite, aici.

Israel „IZ” Kamakawiwoʻole a murit la data de 26.06.1997. Îmi  place să cred că, de fapt, s-a mutat pe un curcubeu.

8 comentarii

Din categoria de prin viaţă păţite şi adunate, de suflet..., diverse, gânduri

La aniversară…


Şi a mai trecut un an. Cu multe: bune şi mai puţin bune. Chiar! Aţi văzut cât de multe încap într-un an şi, în acelaşi timp, paradoxal, ca într-un joc straniu al destinului, cât de puţine? Îţi faci, la punctul zero, atâtea planuri şi ai atâtea aşteptări, gândind că un an îţi este de ajuns să bifezi tot ce ţi-ai propus. Dar anul trece, faci bilanţul şi constaţi că mai aveai multe de făcut. Te trezeşti… doar  mai bătrân. Cu un an. 🙂 Şi o iei de la capăt.  Oricum ar fi, îi mulţumesc lui Dumnezeu că

a mai trecut un an,
pe-o clapă de pian,
s-a mai cântat o notă,
din viaţa-mi imperfectă.

22 comentarii

Din categoria de prin viaţă păţite şi adunate, de suflet..., diverse, gânduri

Simpla mea poveste


Eu sunt un pescăruş
cu aripa frântă,
în zborul spre fericire.
Sunt un mâine
început dintr-un ieri îndepărtat,
ca un suspin
ieşit, într-o noapte,
din pieptul unei tinere femei.
Sunt zâmbet şi lacrimă,
speranţă şi deznădejde,
sunt răsărit şi apus.
Sunt cea care se-aruncă-n valuri
cu inconştienţa unui copil
şi cea care se teme,
uneori, de ploaie.

Sunt o poveste simplă,
scrijelită pe o frunză
ce dansează spre asfinţit.

11 comentarii

Din categoria poezii, poezii proprii

Oglinda îmi zâmbeşte şi ea


Mă privesc în oglindă.
Rătăcesc pe micile cărări
apărute în colţul ochilor,
ce duc spre pădurea argintie,
de mesteceni,
atentă să nu strivesc
visele încă neînflorite.

Păşesc încet şi mă mir,
precum Alice, de minunile
din viaţa mea.
Cu grijă, şterg de praf
vreun gând uitat
într-un colţ de timp
şi adun în pumni
lacrimile ce strălucesc
pe frunzele sufletului.

Oblojesc o rană
de la rădăcina inimii
şi lipesc cu lut
cuvintele nerostite.
Număr paşii spre înapoi
şi ridic la puterea a doua
paşii spre orizont.

Zâmbesc.
Oglinda îmi zâmbeşte
şi ea…

35 comentarii

Din categoria poezii, poezii proprii

Copilul din noi


„Când încetăm să fim copii, începem să murim.”, spunea Constantin Brâncuşi.

Când suntem copii, ne grăbim să creştem. Şi, înainte să ne dăm seama, ne trezim adulţi. Copleşiţi de răspunderi, de griji, de planuri, mereu la răscruce de drumuri, mereu în căutare de răspunsuri. Grăbiţi,  într-o permanentă competiţie cu noi şi cu ceilalţi, uităm să zâmbim, să trăim, să mai fim copii.

Aţi întâlnit, cu siguranţă, adulţi pe care zâmbetul sau privirea unui copil îi lasă reci. Nu li se mişcă nici măcar un muşchi pe faţă, privesc rece, încrâncenaţi, înciudaţi. Oare aşa au fost dintotdeauna? Sau, i-aţi văzut deranjaţi de prezenţa copiilor? Mi s-a întâmplat să merg cu copilul meu pe un trotuar – destul de îngust, este adevărat – pe sensul nostru de mers, ţinându-ne de mână. Pe lângă noi, a trecut o doamnă care l-a lovit pe Victor cu geanta. Nici măcar nu a întors capul. Să ceară scuze? Să-şi manifeste părerea de rău că a lovit copilul? Nici gând… Era om, era femeie şi sunt convinsă că era mamă şi chiar bunică.

Oare ce poate împietri sufletul unui om într-atât?

Poate, dacă nu ne-am mai trăi viaţa pe pilot automat, poate dacă am elibera copilul din noi mai des, am privi lumea cu alţi ochi şi am trăi mai frumos. Poate.

28 comentarii

Din categoria copil, copilărie, de prin viaţă păţite şi adunate, de suflet..., gânduri

Aţi modelat vreodată…?


Aţi modelat, vreodată, cu degetele, un vis? Nu-i aşa că l-aţi simţit pulsând în căuşul palmei? Ştiţi de ce? Pentru că şi visele au emoţii. Emoţia de a nu ne dezamăgi. Aşa-i că, după ce i-aţi dat formă, l-aţi ascuns într-un ungher al sufletului, fără  să-l mângâiaţi, măcar o dată, de teamă să nu-l striviţi?

13 comentarii

Din categoria întrebări şi răspunsuri, de suflet..., gânduri, recurs la prea multă realitate

Se cheamă că suntem ucigaşi de vise?


Dacă naştem un vis, avem obligaţia să-l facem să traiască? Dacă nu reuşim, se cheamă că suntem ucigaşi de vise? Cine pronunţă sentinţa? În apărare, putem chema, în solidar, pe mama, pe tata, pe iubit/ă, pe vecina de la doi, pe Dumnezeu sau vreun demiurg? Putem fi condamnaţi şi în contumacie?

Aţi aprins, vreodată, o lumânare pentru un vis neîmplinit? O exista, măcar, un rai al viselor/visurilor?

24 comentarii

Din categoria întrebări şi răspunsuri, de suflet..., gânduri, recurs la prea multă realitate

Hai, că asta mi-a plăcut… :)


Deşi n-am înţeles-o. Ca de obicei, veţi spune. 🙂 Ce să fac, dacă aşa sunt eu, „neînţelegătoare”? 🙂

Vorba lui Andrei,  „de pe google adunate….”.  Dar să vă spun despre ce este vorba.  Uitându-mă la cuvintele care i-au condus pe unii şi pe alţii, pe blogul meu, am găsit şi „poezi ptr copii 34 ani” – două căutări.  Desigur, „poezii” scris, după cum vedeţi  „poezi”. Ei, dar ce mai contează un „i” în vremurile astea, nu? Pierd oamenii atâtea, d’apoi un „i” insignifiant. Dragilor,  care aţi pierdut „i-ul”, poate vă ajută un articol pe care l-am publicat cu ceva vreme în urmă. Îl găsiţi aici: https://noaptebunacopii.wordpress.com/2010/03/18/unu-doi-trei…-cati-sa-fie-cati-sa-fie/.

Aşaaa şi acum să revenim. Că spuneam că nu am înţeles: ce este cu „…pt. copii 34 ani”? Adică, se căutau poezii pentru copii de 34 de ani, sau, poate, poezii pentru copii de acum 34 de ani, sau…? Hmmm… Oricum aş întoarce-o, nu înţeleg. Şi au fost două căutări, cu acelaşi motor de căutare. Voi ce înţelegeţi din asta? Nu de alta, dar „să nu mor proastă”, vorba unui banc. 🙂

20 comentarii

Din categoria întrebări şi răspunsuri, bancuri, ce credeti?, limba română, poezii, poezii pentru copii

Inventar


Gata, cum spuneam, am împlinit şi 36 de ani. Şi, dacă tot am mai îmbătrânit, sunt şi într-o lipsă acută de inspiraţie. Nu, glumeam,      n-are legătură. Doar că nu mai am nicio inspiraţie. Pur şi simplu. Aşa că… sunt în inventar… de gânduri, de simţiri, de idei

33 comentarii

Din categoria gânduri

Pe cale de dispariţie?


Este, poporul român, un popor pe cale de dispariţie? Dacă da, atunci cine este de vină? Propria ignoranţă, neputinţă, lipsă de solidaritate? Voinţe externe? Vom deveni un popor eminamente migrator? Sau ne vom întoarce la colibele de pământ?

Sau, ceea ce se întâmplă acum, din toate punctele de vedere, trebuia să se întâmple? Este o asanare?

Care va fi caracteristica definitorie a românului supravieţuitor?

Voi ce părere aveţi?

9 comentarii

Din categoria întrebări şi răspunsuri, ce credeti?, gânduri

Pentru un moment


Am îngenuncheat
clipa
şi i-am poruncit
să mă slujească.
Am exilat
cuvintele
în gânduri
şi le-am poruncit
să tacă.
Am împlachetat
universul,
l-am parfumat cu o lacrimă
şi i-am poruncit
să zboare.
Am construit
zâmbete
pe retina lumii
şi i-am poruncit
să viseze.
Am plantat
stele
pe margini de dimineţi
şi le-am poruncit
să valseze.
Am înflorit
un migdal
pe o uliţă îngheţată
şi i-am poruncit
să depene poveşti.
Pentru un moment
am fost regină.

17 comentarii

Din categoria poezii

Mă înclin…


Ne-am întors de la spital. Vom mai merge şi mâine, când Victor va trece printr-o mică intervenţie chirurgicală, pe care sperăm, să o depăşim cât mai uşor cu putinţă.

În ceea ce vă priveşte, mă înclin în faţa gândurilor şi a gesturilor voastre sincere, de prietenie. Nu mă apuca pe mine destul plânsul. Trebuia să mă mai faceţi şi voi să plâng. Glumesc, desigur. Dar faptul că v-am simţit atât de aproape şi că vă mulţumesc din suflet pentru asta, nu e glumă. De regulă, nu mă prea plâng. De data aceasta, am fost prinsă cu garda jos. Se mai întâmplă. Dar, gata, sunt bărbată (pe principiul „Fii bărbată, Zoe!”, nu? 🙂 ).

Mă înclin, deci, în faţa voastră:

Diana, ai dreptate, trebuie să fie bine. 🙂

Florentin, urarea ta este pe cale să se împlinească. 🙂

Virtualkid, aşa cum bine ai intuit cândva, copilul meu, familia în general,  sunt şi au fost, întotdeauna, prioritatea mea numărul 1, aşa că nu-i vorba de frustrare; au început şi veştile bune, în sfârşit; cu aşa susţinere, nici nu se putea altfel, nu? 🙂

Gabriela, nici nu se poate altfel, aşa trebuie să fie mamele – ăsta-i job-ul nostru. 🙂

Primadona25, bine ai venit, mă bucur să te cunosc! Şi eu îi mulţumesc lui Vania că te-a trimis pe la mine. 🙂

Ada, îmi pare rău că nu ne vom cunoaşte azi, dar chiar nu am cum să ajung.

Călin, am pus la pus la păstrare gândul tău bun; mulţumesc şi pentru „reclamă”. Îmi pare rău că nu ne putem întâlni din nou. 🙂

Alt cer senin, mă copleşeşti, ca de obicei, cu aprecierile tale. 🙂 P.S. Ce s-a întâmplat cu blogul tău, l-ai şters? 😦

Orfiv, bine ai revenit! 🙂

Teo, nu renunţ, mai iau şi eu câte o pauză! Am înţeles „ordinul” cu optimismul, să trăiţi! 🙂

Cristian, îmi revin, că-i musai! 🙂

Vania, nu scăpaţi voi aşa uşor de mine! Mulţumesc de vizită. 🙂

Gina, ştiu, dar asta e, din când în când… 🙂

Stela, mulţumesc. 🙂

Vero, îţi mulţumesc şi-ţi întorc urările! 🙂

LePetitPrince, mulţumesc. 🙂

Loredana, poate ar trebui să-ţi spui şi ţie ce mi-ai spus mie, că ajută. 🙂

Marian, este adevărat şi-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru asta. 🙂

Cosmin, mulţumesc mult. 🙂

43 comentarii

Din categoria de suflet..., gânduri, prietenie, recurs la prea multă realitate

Dacă aş fi fost…


UPDATE: Am aflat azi că soţul Danei a suferit o comoţie cerebrală, duminica trecută. Haideţi să ne rugăm cu toţii pentru ei!

Am preluat leapşa de la Ada – pentru că eram datoare şi încerc să dau nişte răspunsuri:

Dacă aş fi fost  un anotimp … mi-ar fi plăcut să fiu: primăvara.
Dacă aş fi fost o lună … mi-ar fi plăcut să fiu: septembrie.
Dacă aş fi fost o zi a săptămânii … mi-ar fi plăcut să fiu miercuri.
Dacă aş fi fost o parte a zilei … .mi-ar fi plăcut să fiu răsărit.
Dacă aş fi fost un animal marin … mi-ar fi plăcut să fiu delfin.
Dacă aş fi fost un animal de uscat … mi-ar fi plăcut să fiu căprioară.
Dacă aş fi fost o virtute … mi-ar fi plăcut să fiu încredere.
Dacă aş fi fost o planetă … mi-ar fi plăcut să fiu Pământ.
Dacă aş fi fost un lichid … mi-ar fi plăcut să fiu (apă de) râu de munte.
Dacă aş fi fost o piatră semipreţioasă/preţioasă… mi-ar fi plăcut să fiu turcoaz.
Dacă aş fi fost un metal … mi-ar fi plăcut să fiu argint.
Dacă aş fi fost o pasăre … mi-ar fi plăcut să fiu pasărea phoënix.
Dacă aş fi fost o plantă … mi-ar fi plăcut să fiu floare de câmp.
Dacă aş fi fost o stare a vremii … mi-ar fi plăcut să fiu ploaie caldă de vară.

Dacă aş fi fost un instrument … mi-ar fi plăcut să fiu o harpă.
Dacă aş fi fost un sentiment… mi-ar fi plăcut să fiu dragoste.
Dacă aş fi fost un sunet … mi-ar fi plăcut să fiu un sunet muzical.
Dacă aş fi fost  un cântec … mi-ar fi plăcut să fiu un cântec de leagăn. (de ex. acesta)
Dacă aş fi fost un film … mi-ar fi plăcut să fiu un film de dragoste. (de ex. „Splendoare în iarbă”)
Dacă aş fi fost un serial … mi-ar fi plăcut să fiu…..
Dacă aş fi fost un oraș … mi-ar fi plăcut să fiu Paris.
Dacă aş fi fost un gust …  mi-ar fi plăcut să fiu dulce-acrişor.
Dacă aş fi fost o aromă …mi-ar fi plăcut să fiu aromă de vanilie.
Dacă aş fi fost o culoare … mi-ar fi plăcut să fiu culoarea trandafiriu.
Dacă aş fi fost un material (ţesătură) … mi-ar fi plăcut să fiu mătase.
Dacă aş fi fost (doar) o parte a corpului … mi-ar fi plăcut să fiu inimă.
Dacă aş fi fost un drog … mi-ar fi plăcut să fiu cafea.
Dacă aş fi fost  un accesoriu … mi-ar fi plăcut să fiu broşă.
Dacă aş fi fost o expresie a feței … mi-ar fi plăcut să fiu… visătoare.
Dacă aş fi fost o materie şcolară … mi-r fi plăcut să fiu limba română.
Dacă aş fi fost un personaj de desene animate … mi-ar fi plăcut să fiu ……nu ştiu. 🙂
Dacă aş fi fost o formă (geometrică, presupun) … mi-ar fi plăcut să fiu o piramidă.
Dacă aş fi fost un număr … mi-ar fi plăcut să fiu numărul 23.
Dacă aş fi fost  o mașină … mi-ar fi plăcut să fiu … caleaşcă. 🙂
Dacă aş fi fost o haină … mi-ar fi plăcut să fiu o rochie elegantă de seară.

N-am să nominalizez pe nimeni pentru leapşă; e ofertă şi e pentru toată lumea. 🙂 Deci, care vreţi, care puteţi…

25 comentarii

Din categoria întrebări şi răspunsuri