Să-ți fie bine, copilul meu!

Să-ți fie bine, copilul meu,
oriunde vei fi!
Mereu!

Ce părinte nu se roagă așa pentru copilul său, în orice moment al zilei sau al nopții?! Ce copil nu se simte în siguranță, iubit și fericit alături de părinții săi? Sau așa ar trebui să fie… Din păcate, există și copii care fie nu se simt nici iubiți, nici în siguranță, lângă părinții lor, fie au fost pur și simplu abandonați. Pentru acești copii, binele se măsoară, aproape exclusiv, în supraviețuire, în a avea ce mânca, ce îmbrăca, cu ce se spăla… Și toate acestea în porții fixe, exacte. Nu există loc de mai mult…

Astfel de copii sunt și cei 38 (22 de băieți și 16 fete, cu vârste cuprinse între 4 și 15 ani), instituționalizați în CENTRUL DE PLASAMENT PINOCCHIO sector 3. Mulți dintre domniile voastre știu că, periodic, întreprind acțiuni de ajutorare a acestor copii, întrucât, mi-au intrat în suflet încă de la prima vizită pe care le-am făcut-o, în anul 2010.

Azi, am fost și am discutat cu d-l Marius Anghel despre nevoile lor. Până acum, cele mai acute erau legate de mâncarea necesară micului dejun și gustărilor dintre mese. Acum, cel puțin pentru o perioadă, pare-se că această situație s-a rezolvat. Au rămas, însă, celelalte nevoi:

– produse de curățenie și îngrijire: detergent de vase, rufe (închipuiți-vă cum e să speli zilnic pentru atâtea persoane!!!!!), curățenie generală;
– produse pentru curățenie și igienă corporală: șampon, gel de duș, săpun lichid;
– rechizite școlare: caiete, creioane, stilouri, pixuri, penare, ghiozdane, etc.

– veselă și instrumente pentru bucătărie: cuțite, tocătoare, polonic, spumieră, etc.
– jocuri pentru copiii de grădiniță și copiii din clasele mici;
– 2 tablete (există copii care învață foarte bine și care nu pot fi recompensați cu nimic, așa cum facem noi acasă, cu ai noștri), pentru că nu are cine să sponsorizeze astfel de „mofturi”…

DE ACEEA, DRAGII MEI, VĂ CER AJUTORUL ȘI ÎN ACEASTĂ CAMPANIE, PENTRU CA, ÎMPREUNĂ, SĂ FACEM SĂ LE FIE BINE ȘI ACESTOR COPII.
AM NEVOIE DE DONAȚIILE D-VOASTRĂ PENTRU A PUTEA ACHIZIȚIONA MĂCAR O PARTE DIN TOT CEEA CE AU NEVOIE.

ASTFEL, FIE ACHIZIȚIONAȚI PERSONAL PARTE DIN OBIECTELE DE MAI SUS, FIE DONAȚI BANI ȘI, LA FINAL, LE VOI CUMPĂRA – SINGURĂ SAU ÎMPREUNĂ CU CEI CARE VOR VREA SĂ MĂ ÎNSOȚEASCĂ, AȘA CUM AM FĂCUT MEREU!

CONTUL BANCAR ESTE: RO56INGB0000999903764958, DESCHIS LA ING BANK, TITULAR ADELA ONETE – PENTRU CAMPANIA: „SĂ-ȚI FIE BINE, COPILUL MEU!”

Cei care ați fost cu mine la Centru, cu ocazia altor campanii organizate pentru ei, știți ce înseamnă pentru ACEȘTI COPII fiecare vizită, fiecare dar …

Pentru orice alte detalii, știți unde mă găsiți. 🙂

Drept mulțumire pentru donațiile d-voastră, eu vă ofer, cu tot dragul, cartea de mai jos: (desigur, donațiile d-voastră sunt mult mai valoroase decât minivolumul de poezii, dar acesta este modul meu de a vă mulțumi pentru că vă pasă. 🙂   )

Eu vă mulțumesc, Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Da, am plâns!

Nu din cauza lor, ci pentru ei. Am crezut că, mergând la ei de ceva timp, nu voi mai plânge. Dar, am plâns: pentru băieţelul de trei ani, cu ochi albaştri, care s-a lipit de mine, mi s-a aşezat în braţe şi mi-a spus „mami”, cum, de altfel, a făcut şi cu Dana; pentru adolescenta de 14 ani, frumoasă, fină şi inteligentă care povestea cum că dacă n-ar fi existat preotul cu care stă de vorbă, „ar fi ajuns mai rău decât fraţii ei” – cu toţii abandonaţi – şi care nu ştia cum să-şi mai arate încântarea pentru cerceluşii de argint trimişi în dar de Janeta; am plâns pentru toţi cei care m-au recunoscut: „doamna, d-voastră aţi mai fost la noi… şi ne-aţi dus şi la teatru… aţi spus d-voastră c-o să mai veniţi…”, am plâns pentru toţi cei 46 de copii, frumoşi, inteligenţi, minunaţi, dar abandonaţi de părinţi, care s-au bucurat să ne vadă, s-au bucurat de tot ce le-am dus şi care ne mai aşteaptă.

Am plâns şi de neputinţa de a nu fi făcut mai mult …

Dar, în acelaşi timp, am fost fericită că, datorită vouă, Adrian Grigore, Viviana Balanga & comp., Alice Popa şi Grupul AGNI, Cătălina Manea, Janeta Ionescu, Dana Logofatu, Bogdan Olteanu, Anghel Luminita, Daniela Sandu, Lili Pinca, Claudia Adomnicai, Mihaela S., Marian Cruceru, O.S. (O.D.),Camelia Totezan, Liliana Luca, am reuşit să strâng 2700 de lei şi să le cumpărăm tot ce ne-am propus şi chiar mai mult de atât.

Iată pe ce „s-au dus” banii voştri: 

– 3,845 kg. bomboane de pom;
– 38 pachete de sticksuri;
– 15 cutii de ceai (mentă, muşeţel, gălbenele, sunătoare, fructe);
– 10 calupuri şuncă din piept de pui „Sissi”;
– 10 calupuri şuncă de curcan „Campofrio”;
– 10 kg. de caşcaval „Hochland”;
– 60 de iaurturi „Oly”;
– 48 de iaurturi „Napolact” (8 pachete X 6 cutii);
– 53 pateuri de pui „Vascar”;
– 40 de pateuri de curcan „Bucegi Junior”;
– 30 de cutii brânzică Almette cu smântână;
– 25 de cutii Almette cu căpuşuni;
– 46 de cutii suc de portocale „Yippi”;
– 46 de sticle suc Tedi – zmeură, morcov, măr;
– 10 pungi cereale integrale „Lion”;
– 10 pungi cereale fulgi de porumb;
– 7,228 kg. de banane;
– 46 de acadele Chupa Chups;
– 92 de prăjiturele „Măgura”;
– 56 de eugenii;
– 2 pachete de cafea x 500 gr. – pentru personal.

– produse de întreţinere şi igienă: – 46 de periuţe de dinţi, specifice grupelor de vârstă;
– 25 de paste de dinţi, specifice grupelor de vârstă;
– 8 sticle de săpun lichid (a câte 1 litru);
– 10 sticle şampon „Garnier”;
– 2 sticle x 1 l – şampon + gel de duş pt. copii;
– 5 sticle şampon pt. copii „Dalin”;
– 2 sticle x 4 l – gel de duş;
– 10 cutiuţe cremă de gălbenele;
– 10 sticluţe mixtură mentolată;
– 10 sticluţe glicerină boraxată;
– 46 pacheţele şerveţele umede de buzunar;
– 10 pachete mari şerveţele umede;
– 4 baxuri x 10 pachete şerveţele-batistuţe.

+ diverse pungi şi sacoşe  = TOTAL: 2.676,76 lei. A mai rămas un rest de 23,24 lei, care va fi păstrat pentru următoarea acţiune.

Bonul are aproape un metru, motiv pentru care nu-l pot poza. 

Acestor produse li s-au adăugat:
– frumoasele brăţări meşterite special pentru copii, de către Janeta Ionescu. Apropo, Janeta, nu ai idee cât s-au bucurat copiii pentru ele!
– cărţile minunate donate de Alexandra;
– jucării, hăinuţe, suc de mere natural, pliculeţe de miere, rechizite, aduse personal de Popescu Marian – care şi-a adus şi fetiţele, Catalina Manea, Alice Popescu, Cristian Pleşu, Liliana Luca – însoţită de Ilinca, fetiţa ei, Savulescu Elena, prin fiica ei Anne Marie, care a plecat în lacrimi de la Centru, precum şi Vlad Lică.

Vouă, tuturor, vă mulţumesc, cu tot sufletul, atât în numele meu, cât şi în numele copiilor de la Centrul de plasament PINNOCHIO 3, pentru încrederea pe care mi-aţi acordat-o, necondiţionat şi pentru toată implicarea voastră: donaţii, ajutor la cumpărături, participare directă! Mă-nclin!

 

Şi ei îl aşteaptă pe Moş Nicolae

Copilul meu îl aşteaptă pe Moş Nicolae. Copilul tău îl aşteaptă pe Moş Nicolae. Ei … Şi ei îl aşteaptă pe Moş Nicolae…

Îmi propusesem ca, împreună, să le dăruim rechizite. Nu am reuşit. Probabil pentru că nu am reuşit să vă conving că au nevoie de noi… Sau, poate, nu am inspirat suficientă încredere. Vă cer scuze, dacă este aşa!

Pentru că, totuşi, am strâns nişte bănuţi şi pentru că se apropie Moş Nicolae, vă cer în continuare ajutorul: să le ducem mici bucurii pe 6 decembrie. Astfel, termenul limită pentru strângerea donaţiilor este 01 decembrie 2013.

Drept mulţumire, vă pun inima în palme – dau, în schimbul oricărei donaţii din partea voastră, un magnet de frigider, cu afişul campaniei. E frumos, să ştiţi! Celor din Bucureşti, îl pot înmâna personal, celor din provincie, îl trimit prin poştă.

Pentru ei, copiii abandonaţi, copiii instituţionalizaţi despre care, putem crede, la un moment dat, că nu sunt “problema” noastră. Că responsabili sunt părinţii care le-au dat viaţă şi i-au aruncat ca pe nişte obiecte nefolositoare şi instituţiile care i-au luat “în primire”. Instituţii care, este adevărat, funcţionează din banii noştri, ai tuturor. Numai că, din păcate, aceşti copii sunt din ce în ce mai mulţi, iar statul le acordă, pentru întreţinere, pe zi, mai puţin decât plăteşte pentru un deţinut.

Ce nu trebuie noi să uităm este că aceşti copii, la împlinirea vârstei de 18 ani, vor fi azvârliţi în societate. Şi, din acel moment, noi vom începe să le pretindem să devină nişte adulţi responsabili, verticali, utili lor înşişi şi societăţii, adulţi care să respecte legea, convenţiile sociale, etc. Ceea ce este firesc! Numai că să nu uităm că noi, la rândul nostru, fie nu am ştiut, fie nu ne-am făcut timp, fie nu am dorit, nu i-am învăţat, de-a lungul copilăriei şi adolescenţei lor, cum să fie responsabili, buni, cum să înveţe, cum să nu-i urască pe cei ce nu sunt ca ei, cum să respecte, cum să trăiască normal, cum să iubească …

Ne place, sau nu, şi ei sunt copiii noştri şi avem datoria de a nu le întoarce spatele!

De exemplu, copiii din Centrul Pinocchio 3 –#centrulpinocchio3. Că despre ei este vorba în această nouă acţiune pe care o iniţiez: sunt 46 de copii, cu vârste între 3 şi 13 ani, 26 de băieţi şi 20 de fete. Au nevoie de mâncare, pentru gustările dintre mese, au nevoie de rechizite, de hăinuţe, de atenţie.

De aceea, dacă doriţi şi puteţi, vă aştept ca, împreună, să strângem bani – sau bunuri. Cei ce doriţi să donaţi, orice, ştiţi unde mă găsiţi.

Contul este RO56INGB0000999903764958, deschis, în lei, la ING BANK, titular ADELA ONETE. Vă rog să menţionaţi la natura plăţii: donaţie proiect Centru de plasament.

De asemenea, pe toţi cei care vor să-mi fie alături la cumpărături şi, ulterior, la Centru, când vom duce donaţiile, îi rog să-mi dea de ştire, pentru că trebuie ca, în cererile pe care le trimit către DGASPC sector 3, să menţionez persoanele care vor merge în vizită la copii.

Ştiţi, totodată, că-mi puteţi solicita orice dovadă a banilor primiţi, precum şi a modului în care au fost cheltuiţi şi vi le voi pune la dispoziţie, fără ezitare.

De la noi, puţin…

Preot Danu Florin are nevoie de ajutorul nostru, cât de mic, pentru a oferi, unui număr de aproximativ 50 de persoane din parohia LADA, jud. Teleorman – din care 30 sunt copii şi 20 de adulţi – bătrâni (10 cazuri sociale mai deosebite), câte o bucurie, în Sf. zi de Crăciun (bani, alimente, jucării, haine, medicamente). Dacă puteţi face ceva, îl puteţi suna pe domnia sa la numărul de telefon0765.320.643. Amănunte găsiţi, de asemenea, pe pagina evenimentului:

http://www.facebook.com/event.php?eid=312834248729203.

Vă mulţumesc şi vă îmbrăţişez, cu drag!

Din „cauza” voastră, am făcut-o din nou…

Desigur, datorită vouă! A fost cauza noastră: s-o mai facem încă o dată! Şi am făcut-o! De aceea, mă înclin şi vă mulţumesc, cu tot sufletul, cu toată inima, cu mintea, pentru că aţi crezut în proiectul „Dau poezie, pentru mâncare!”, pentru că am fost, din nou, o echipă frumoasă, pentru că am lăsat, pentru o clipă, cotidianul la o parte şi ne-am gândit şi la cei a căror soartă depinde, în primul rând, de noi. Datorită vouă, am reuşit să strâng 2010 lei, bani cu care am cumpărat alimente, pe care le-am dus, ieri, 05.11.2011, copiilor de la Centrul de Plasament „Pinocchio 3”. Copii pe care i-am revăzut, cu bucurie, dar şi cu tristeţe. Recunosc că, deşi ar fi trebuit, probabil, să mă obişnuiesc, rezist din ce în ce mai greu să-i privesc în ochi – au privirile atât de triste, iar licărul de speranţă ce apare de câte ori cineva le deschide uşa mi se înfige în suflet ca un cui încins, chiar dacă ştiu că aceste vizite le fac bine.  Unul dintre băieţei, care cred că are vreo 11-12 anişori, mi-a spus: „Ştii ce vreau eu să mă fac când voi fi mare? Robert de Niro!” Şi părea atât de hotărât!  Un altul mă fixa cu privirea, spunându-mi că mă recunoaşte de la campaniile trecute.  Sunt atât de plini de viaţă şi au nevoie de atâta normalitate!
Pentru toate aceste momente, eu vă mulţumesc:
– pentru promovare şi implicare financiară:

Marius Torsan, Cristina Neaga, Bogdan Alexandroiu,  Alexandru Rusu, Bogdan Zăgan, Cătălin Din, Ciprian Anastasescu, Dragoş Boneanu, Cristian Plop, Livia Contescu, Răzvan Bolborici, Anca Tătucu, Miruna Ştefănică, Mihaela Cristina Pop, Marian Cruceru, Bogdan Catrina, Oana Dincă, C.B., Dana Iancu, Cristina Chivu, Georgiana Tunsoiu, Iuliana Morjan, Liliana Sănduleasa, Dana şi Florin Bodescu, Dana Alexandrescu, Valentin Rizea, Daniel şi Carmen Petac, Gabriela Cojocaru , Cătălin Păuna, Camelia Guşescu, Anamaria Dima, Oana Gavrilescu, Liliana Luca, Gabriela Florea, Geta Kiefer, Marilena Onete.

– pentru promovarea acţiunii:

Elena Alina, Ada Pavel, Cristian Gheorghe, Mădălina Ciucu, Edit, Dana Pătrănoiu, Club Fantasy, Mihaela Scherer, Tavi Angheluş, Invisible Detector, d-na educatoare Carmen Crican, de la Grădiniţa BamBoo. (sper că nu am uitat pe nimeni, dacă este aşa, vă rog să mă trageţi de mânecă!)

Cu cei 2010 lei strânşi, am cumpărat următoarele:

telemea de vacă – 19 kg, salam ardelenesc – 7 kg, şunculiţă ardeleneasca – 5 kg, pastramă piept de pui – 5 kg, brânzică “Almette cu smântână” – 40 de cutii, lapte de capră, bio – 17 cutii, lapte UHT “Rarăul” 24 de cutii, pateu “Scandia” – 40 de cutii (porc, pui, gâscă), brânză topită “Appetito” – 20 de cutii, unt “Napolact” – 10 pachete, măsline – 5 kg, salam de Sibiu feliat – 10 pachete, caşcaval afumat – 5 “roţi”, caşcaval neafumat “Bobâlna Napoca”- 5 “roţi”, salam din piept de pui – 5 batoane, salam “Victoria” – 5 batoane,  portocale – 12 kg,  şosete – 20 de seturi (19 seturi a câte 2 perechi, un set a 12 perechi).

Acestora s-au adăugat alimentele, fructele, hăinuţele, jucăriile, cărţile, încălţămintea donate de către noi, Gabriela Florea, Liliana Luca şi Camelia Guşescu.

Cam asta a fost acţiunea „Dau poezie, pentru mâncare!”.

P.S. Marţi, de Sf. Gavril şi Mihail, 5 copilaşi îşi vor sărbători ziua de nume, lucru pe care l-am aflat sâmbătă. Ce spuneţi, un tort, nişte cadouri ceva? Să se simtă şi ei iubiţi! (Avem 200 de lei, deja).

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                       

Ce zici, crezi că te-ai putea opri un pic?

Ştiu că eşti obosit(ă), grăbit(ă), îngrijorat(ă) pentru locul tău de muncă, pentru ziua de mine, ţi-e lehamite, eşti iritat(ă), nu ai niciodată timp – nici pentru tine, nici pentru prieteni şi, uneori, nici pentru familie. Ai vrea să te clonezi sau să inventezi un mecanism care să oprească timpul. Mai că-ţi vine să trimiţi o depeşă, cuiva, în cosmos, să facă ziua de 48 de ore. Ştiu toate astea. Le simt şi eu pe propria-mi piele. Dar ar trebui să mai ştii, că dincolo de lumea ta, există şi lumea lor: a copiilor singuri, cu sau fără probleme de sănătate, dar, cu siguranţă, cu traume. La fel sunt şi copilaşii pe care i-am vizitat astăzi, cei de la centrul Pinocchio 3. Zilele trecute, când am fost în „cercetare”, am stat de vorbă cu d-na Gabriela Gheorghe, psihoterapeut, psiholog şi directorul centrului. Mi-a povestit câte ceva despre aceşti copii. Despre dorinţa lor de comunicare, de a se simţi „normali”, de socializare. Sunt 45 de copii, cu vârste cuprinse între 4 şi 13 ani, fete şi băieţi. Sunt împărţiţi în patru grupe de vârstă. Cele care-i „păstoresc”  sunt în număr de 24, asta însemnând tot personalul: de la spălătoreasă, bucătărese, etc. până la director. Cele 24 de „mame”, cum sunt considerate. Deşi merg la grădiniţe şi şcoli, copiii sunt, oarecum, marginalizaţi. Sunt altfel… Întrebând care le sunt nevoile, am aflat că, cel mai mult, se bucură când se petrece un pic de timp cu ei. Desigur, ca orice copil, apreciază jucăriile şi dulciurile dar: „…ştiţi doamnă? se bucură numai să vă vadă, chiar dacă nu le puteţi aduce nimic!” Asta mi s-a spus, atât de către d-na Gheorghe, cât şi de d-na administrator. „Au nevoie de oameni!”

De aceea, te întreb: ce zici, crezi că te poţi opri un pic din drumul tău? O dată pe lună, sau la două luni? Fie că mergi la Pinocchio, sau la Casa Buburuza, sau la oricare dintre astfel de plasamente din cartierul/oraşul tău, opreşte-te, cu o carte de poveşti sau cu o minge sub braţ! Ia-ţi şi propriul copil şi duceţi-vă să vă jucaţi împreună şi cu aceşti copii! Vei vedea că, la plecare, te vei simţi mai bogat, mai împăcat, mai bun. Copilul tău, la rândul lui, va avea parte de o lecţie de umanitate.

Din păcate, la noi în ţară, voluntariatul de acest gen nu are dimensiunile celui din alte ţări. Poate ar trebui să începem şi noi să fim mai deschişi unor astfel de experienţe. Dacă nu cu sufletul, măcar cu mintea. Copiii aceştia de azi, aflaţi în dificultate, vor fi adulţii de mâine, cu care atât noi, cât şi copiii noştri vom interacţiona. Şi vom avea aşteptări de la ei, uitând că noi nu am făcut nimic când au avut nevoie. Sunt părăsiţi de părinţi, dar şi de societate. Poate suntem tentaţi să credem că nu sunt responsabilitatea noastră. Dar, vrând-nevrând, sunt… Şi, dacă vrem, putem face ceva pentru ei, cu eforturi minime, dacă suntem mai mulţi.

Astăzi, când le-am dus cadourile, am stat puţin cu ei. Am stat noi, adică eu, precum şi Victor, împreună cu colegii lui de la Grădinţia  Bamboo şi d-nele educatoare, care s-au implicat în această acţiune, donându-le jucării, dulciuri şi hăinuţe, aduse de fiecare dintre ei. Le mulţumesc, din suflet, pentru asta. Aşa cum, cu reverenţă, le mulţumesc prietenilor care s-au implicat şi de data aceasta: prof. Cristina Cioacă, Daniel Gârbea, Marieta Filimon, Miruna Ştefănică, Liliana Luca, Magazinul de jucării IMAGINARIUM, colegului meu, Florin Chiuţă – care m-a ajutat, din nou, să duc lucrurile, precum şi celor din familia mea: Mihaela Scherer, Marilena Onete, Măriuca Macovei şi Tavi Angheluş, cu ajutorul cărora am reuşit să adun hăinuţe, jucării, alimente, fructe, cărţi. Vă mulţumesc tuturor şi vă îmbrăţişez cu dragoste.

 

P.S. Pentru cei ce doresc să se implice în astfel de acţiuni, ştiu unde să mă găsească. 🙂

Misiune îndeplinită – prima parte

Aşa cum am tot anunţat, ieri, la ora 17,00, a fost vizita la Casa Buburuza, unde i-am revăzut pe copii. Ne aşteptau – spun „ne” pentru că am fost însoţită şi de câţiva dintre prietenii enumeraţi mai jos, – cu nerăbdare. Mi s-a spus că nici nu au mâncat cum trebuie şi s-au trezit mai repede decât de obicei. Am reuşit, şi de data aceasta, să strângem diferite lucruri care le sunt utile: alimente, scaune de bucătărie, produse de curăţenie, coş de rufe, faţă de masă, hăinuţe, jucării, dulciuri, etc. Toate acestea nu ar fi fost posibile fără ajutorul următorilor prieteni, cărora le mulţumesc, cu reverenţă, pentru dăruire, seriozitate şi implicare: Miruna Ionescu, Liliana Luca şi colegilor ei de la „Nuclearelectrica” S.A., Daniel Gârbea,  Anca, Gabi Cojocaru, Daniela Alexandrescu, Marian Cruceru, Mihaela Ion (de la Institutul de Biologie), Anca V., Mihaela Iancu, Alexandra Ştefania, Florentin Duban, Irina, Lavinia, Cristian Şerban, Magazinul de jucării „Imaginarium„, precum  şi familiei mele: Marilena Onete, Victor Scherer.

Săptămâna aceasta vom merge şi la Azilul de bătrâni Vitan- Bârzeşti. Cine mai poate să se implice, este rugat să mă contacteze.
Campaniile vor continua.

Prima mea întâlnire cu Moş Gerilă

Pentru cei mai tineri, Moş Gerilă era Moş Crăciun. Pe vremea comuniştilor, nu aveam voie să-i spunem Moş Crăciun. Că atunci se întâmpla, mai exact în Ajunul Crăciunului anului 1979. Eu aveam 5 ani şi jumătate, fratele meu, Liviu, avea 4 ani. În acea seară, cam pe la orele 20, mama s-a gândit să ne înveţe cum şi cui să deschidem uşa, atunci când sună cineva. Şi, ca printr-o minune, în timp ce ne dădea explicaţiile necesare, s-a auzit soneria.
– Ei, haideţi acum, să vedem ce aţi învăţat, ne-a spus mama.
Noi am fugit spre uşă, am luat scaunul să ne uităm pe vizor, dar nu am văzut nimic, am întrebat cine este, iar răspunsul a fost:
– Moş Gerilăăă!
Ne-am uitat miraţi la mama, care ne-a spus că putem deschide şi, în cadrul uşii, şi-a făcut apariţia însuşi Moşul, cu un sac mare şi roşu în spate. Noi ne uitam la el cu ochii mari, cât cepele. După ce ne-am dezmeticit, l-am luat de mână şi l-am dus în camera noastră, i-am spus repede poeziile şi ne-am aşteptat cadourile. Nu mai ştiu exact ce a primit fratele meu, dar eu am primit un frumos set de cafea, cu ceşcuţe şi farfuriuţe foarte colorate.
Mai târziu, la doar câţiva ani, am aflat şi cine a fost Moşul nostru – un prieten de familie, dl. L.
Voi vă amintiţi prima voastră întâlnire cu Moş Gerilă/Moş Crăciun?

Apel umanitar

În judeţul Prahova, la Valea Plopului, există un aşezământ aparte. Acolo, îşi trăiesc viaţa aproximativ 33o de suflete:  „Copii ai străzii, orfani, femei fără ajutor, tineri care nu au unde locui, de [care] se ocupă o asociaţie de voluntari condusă de un preot. (n.n. Preotul Nicolae Tănase)…toţi trăiesc din donaţiile celor care trec din când în când pe aici. „Sugari, şcolari, fete însărcinate, mămici bătute de soţi şi alungate de acasă cu tot cu copii, nu există limită de vârstă, oricine bate la uşa preotului Tănase are loc pentru un trai decent.” Am găsit această descriere aici.

Am hotărât ca, sâmbăta viitoare, 18.12.2010, să merg acolo, cu donaţii în hăinuţe, alimente şi jucării, detergenţi, veselă, etc. Victor a primit, deja, misiunea de a sorta jucăriile pe care doreşte să le ofere cadou copiilor de la Valea Plopului. Apelul meu pentru voi, în special pentru cei din Bucureşti şi împrejurimi, care doriţi să vă implicaţi şi să donaţi ce credeţi că puteţi, este să mă anunţaţi şi, fie doriţi să mergem împreună, fie să-mi lăsaţi coletele voastre, iar eu vă voi aduce dovada ducerii lor acolo, pe care, de asemenea, o voi posta şi aici, pe blog. Adresa mea de e-mail este adelaonete@gmail.com, iar numărul de telefon 0766.241.219.

Mai ştiu pe cineva care s-a implicat în această poveste.

Vă mulţumesc!

P.S. Pentru cei care veţi dori să faceţi donaţii în bani, găsiţi  aici toate detaliile necesare.

D’ale lui Victor … şantaje

Dormitor. Jucării împrăştiate. Ora 19.

– Victor, te rog, strânge jucăriile că, altfel, vei dormi pe şi printre ele.

– O să le strâng, o să le strâng.

Acelaşi dormitor. Aceleaşi jucării împrăştiate. Ora 22.

– Victor, jucăriile!

– Mami, mi-e somn, ajută-mă să le strâng!

Pentru că am spus nu, din acel moment, au început negocierile, miorlăiturile şi… şantajele:

– Mami, dacă m-ai iubi, ai înţelege că mi-e somn şi m-ai ajuta să strâng jucăriileeeee!!!!!!

-Nu, Victor, te iubesc, te înţeleg că ţi-e somn, dar  te-am rugat de acum  trei ore să o faci. Şi tu, dacă m-ai iubi, m-ai asculta.

– Mami, dacă mă ajuţi, îţi dau un pupic mare, mare! Dar, dacă nu mă ajuţi, să ştii că, de acum încolo, o să-ţi dau numai pupicuri false!

Alfabetul (Poezie pentru Victor, poezii pentru copii)

Alfabetul, dragi copii,
nu e greu defel,
e ca un coş cu jucării,
hai să ne distrăm niţel:

a – e harnica albină,
b – e semnul bucuriei,
c – e crema cea mai fină,
d – plăcerea drumeţiei,

e – un element secret,
f – e floarea din grădină,
g – e un greiere-n concert,
h – e o harpă în surdină,

i – e inima ce bate,
j – e jocul cel mai „cool”,
k – kilograme duce-n spate,
l – e lumea dimprejur,

m – e mama, pururea,
n – e norul cel pufos,
o – e omul cel de nea,
p – pisoiul mofturos,

r – e râul fermecat,
s – e săniuţa-n zbor,
t – e turnul din palat,
ţ – ţuţeica din pridvor,

u – e un ursuleţ drăguţ,
v – vine de la veselie,
x – un xilofon micuţ
z – e un zid pe care scrie:
A L F A B E T!