Tu şi eu

Am amuţit într-o cireaşă de mai.
Zâmbeam lumii. Tu zburai.

„De ce taci?” m-a întrebat vântul.
L-am mângâiat. Tu erai cuvântul.

O fetiţă a vrut cercei.
Era prinţesă. M-ai prins în părul ei.

Am amuţit într-o floare de cais.
Strângeam vise. Tu erai un iris.

„De ce taci?” m-a întrebat un cocor.
L-am sărutat. Tu erai dor.

Am amuţit într-un nai.
Zâmbeam lumii. Tu erai o cireaşă de mai.

Publicitate

D’ale mele gânduri…

Când te uiţi în oglindă, nu căuta numai să vezi dacă cerceii ţi se asortează cu rochia, sau cravata cu cămaşa, dacă nu-ţi curge rimelul, sau dacă ţi-ai tuns bine mustaţa, caută, mai ales, să vezi dacă sufletul ţi-a rămas la locul lui!

Şotronul

Un, doi, trei,

noapte cu cercei,

patru, cinci, şase,

visuri şi speranţe false,

şapte, opt, nouă,

dimineţi scăldate-n rouă,

zece, nouă, opt,

când mizezi, pe-o carte, tot,

şapte, şase, cinci,

de nu lupţi, nu poţi să-nvingi,

patru, trei, doi,

sufletul-şotron spălat de ploi,

un, doi, trei…