Arhive pe etichete: poezie

Unde ești tu, Românie, unde suntem noi, români?


Foaie verde de trifoi,
fost-am țară de eroi,
astăzi, stăm îngenuncheați,
umiliți și-nfricoșați.

Nu mai știm dragostea de frate,
sărăcia ne desparte,
nu mai știm dragostea de mamă,
ne cresc copiii ca-n cazarmă,

primesc viață pe cartelă
și iubire la gamelă,
dorul de părinți îi ucide
de n-are nici cine-i plânge!

Foaie verde de cicoare,
peste tot e numai jale,
foaie verde de alun
am ajuns carne de tun

pentru războaiele altora,
își părăsiră bărbații țara
și-o lăsară neapărată,
de ne-o furară pe toată!

Unde ești tu, Românie,
cea cu fală și cu ie?
Ce ne-au făcut, ce ți-am făcut?
Am uitat cum să-ți fim scut!

Unde suntem, noi, români,
oameni falnici, oameni buni?
Ne-am lăsat îndepărtați,
jefuiți și dezbinați.

Ia-ți, române, copiii la piept
să re-nvățăm cum să stăm drept,
patria să ne-o recâștigăm,
copiilor noștri le-o datorăm!

Foaie verde de pelin,
ajunge cu atât venin,
să ne luăm, români, de mână
să renaștem împreună!

Scrie un comentariu

Din categoria de suflet..., manifest, poezii, poezii proprii, român, România, viaţă, ţară

(De trăit) primăvara


Uite, vezi primăvara aceasta
de lângă inima mea?
Doar ce am agățat-o.
Are forma zâmbetului
copilului meu.

Pe cea de anul trecut
am dăruit-o
unui om singur,
să-l învețe să râdă.
Am auzit
că au făcut legământ
pe viață.

Primăvara de acum doi ani
am sădit-o în suflet
alături de altele câteva.
Uneori, sufletul meu
miroase a pământ reavăn.

I-am promis lui Dumnezeu,
cândva,
că voi trăi fiecare primăvară
pe care mi-o dăruiește …
dumnezeiește…

Scrie un comentariu

Din categoria de suflet..., poezii, poezii proprii

Cea făr’ de rost


Îţi voi fi lună şi-ţi voi fi soare,
îţi voi fi cer şi-ţi voi fi mare,
îţi voi fi ieri şi-ţi voi fi fost
iubita ta, cea făr’ de rost….

Drum îţi voi fi şi-ţi voi fi cale,
dor îţi voi fi şi-ţi voi fi jale,
îţi voi fi mâine şi-ţi voi fi fost
iubita ta, cea făr’ de rost…

Ne vom reîntâlni, însă, cândva,
sub steaua mea, sub steaua ta,
ne vom iubi şi va fi fost
iubirea noastră cea cu rost.

Vom spune lumii-ntregi, apoi,
cum dragostea se-mparte doar la doi,
tu mă vei ierta, chiar de am fost
iubita ta, cea făr’ de rost…

Scrie un comentariu

Din categoria de suflet..., poezii, poezii de dragoste, poezii proprii

Amurg


Amurg de toamnă fistichie,
cu gust galben de gutuie,
în suflet, încet se strecoară,
să mă vindece de vară.

Mă prefac că nu îmi place,
mă inundă, nu-mi dă pace,
în lumină mă-nfăşoară
să mă vindece de vară.

Amurg de toamnă pitorească
– gust galben de fetească –
m-ameţeşte, mă-mpresoară
să mă vindece de vară.

Îl gonesc, înapoi îl chem,
îl transform într-un poem,
el se supără-ntr-o doară.
Nu m-am vindecat de vară.

2 comentarii

Din categoria poezii, poezii proprii

Baladă pentru om


Şi văzui, lume, văzui,
văzui durerea omului,
când gându-i este golit
şi sufletul pustiit.

Şi văzui, lume, văzui,
văzui dorul omului,
dus departe, în patru zări,
peste atâtea mări şi ţări.

Văzui, lume, văzui
omu’n măreţia lui,
dar îl văzui şi frânt şi doborât
de ce e viaţa pe pământ.

Văzui omul plin de lacrimi
şi de zbucium şi de patimi,
pierdut în lupte, chiar cu sine,
pentr-un colţ amar de pâine.

Taci tu, lume şi ascultă
cum omul durerea-şi cântă
şi-l mângâie şi-l alină,
când el plânge şi suspină!

Taci tu, lume şi îl vede
pe om cum mai mult se pierde,
nu mai ştie să trăiască,
nu mai ştie să iubească!

Eu îl văd şi rău mă doare,
l-aş duce până la soare,
sufletul să-i încălzească
şi durerea să-i topeasă.

Eu îl văd şi-mi face rău,
l-aş duce la Dumnezeu,
să-l aline, să-l oblojească,
să-l reînveţe să iubească.

2 comentarii

Din categoria gânduri, poezii, poezii proprii, viaţă

Cititorilor mei, cu recunoştinţă


Croşetai cerul cu rouă
şi rupsei soarele-n două,
luna veche o făcui nouă,
să v-aduc ofrandă, vouă.

Vântul îl transformai în spiriduş,
iar, într-o floare de corcoduş,
iubirii îi făcui culcuş,
dintr-o vioară şi-un arcuş.

Pe curcubeu înşirai stele,
să vă-mpodobesc cu ele
şi din cuvinte vă făcui mărgele,
VOI sunteţi VERSURILE mele…

Un comentariu

Din categoria poezii, poezii proprii

Copilului meu


2 comentarii

Din categoria copil, copilărie, de suflet..., poezii proprii