Vă voi veghea mereu – poezie-testament (familiei mele)


Să nu m-aştepţi în seara astă,
voi fi fluture de noapte,
vă voi legăna cu şoapte
şi voi veghea asupra voastră.
 
Voi împleti raze de lună
şi-am să le agăţ la fereastră,
vă voi cânta de noapte bună
şi voi veghea asupra voastră.
 
Voi cerne pulberi de luceferi,
să strălucească-n noaptea albastră,
precum un lac înnobilat de nuferi
şi voi veghea asupra voastră.
 
Să nu m-aştepţi în seara astă,
voi fi departe, pe un nor,
voi fi dragoste, voi fi dor
şi voi veghea asupra voastră.
 
Mă voi preface, apoi, în răsărit,
să fim iarăşi împreună,
vom fi povestea cu final fericit,
noi, trei, ţinându-ne de mână.
Anunțuri

13 comentarii

Din categoria poezii, poezii de dragoste

13 răspunsuri la „Vă voi veghea mereu – poezie-testament (familiei mele)

  1. Pingback: Vă voi veghea mereu - Ziarul toateBlogurile.ro

  2. mariannicolescu

    CUIBURI PĂRĂSITE
    de Marian Nicolescu

    La cuibul strâns sub streaşina pădurii
    Şi altul respirând sub cozorocul casei:
    Vin trubaduri, cântând sonatele naturii
    Şi-adună spectatori în filarmonica terasei.

    În fracu-i ros din toamnă-n primăvară
    Un mândru rândunel îşi coase trăinicia,
    Ca-ntr-o codirlă împlineşte-a sa povară
    Dorit sălaş, ce-şi toarnă,-n taină, veşnicia.

    Iar mâine, cerceluşii din şirag de ou dogmatic
    Aprinşi in masca dintr-un felinar de noapte
    Ţâşnesc spre cer precum ecoul enigmatic
    Al unor triluri, ce se mistuie prin şoapte.

    Plecând, doar pier pe limba moartă a pădurii
    Şi-n limba streşinii în care bat ţimbale surde,
    Pe notele perechi din coda tragică a uverturii
    Se pierd refrene de zvâcniri de voci, absurde.

    Tot cuiburi reci rămân, din zbor de trubaduri ostatici;
    Cuiburi croite greu, de primăvara până-n toamnă;
    Zburăm şi noi, zburăm, ca veşnici rândunei apatici
    Spre un abis, un blând sălaş ce Dumnezeu, înseamnă.

  3. Pingback: Patruzeci de ani | Caius

  4. altcersenin

    foarte frumos… si sfarsitul
    „Mă voi preface, apoi, în răsărit,
    să fim iarăşi împreună,
    vom fi povestea cu final fericit,
    noi, trei, ţinându-ne de mână.”

    da o senzatie de siguranta, de liniste, de pace si incredere

  5. Placute versuri si cu seva. Interesanta perspectiva in privinta sentimentului legitim de a fi supravegheat si iubit.

  6. Pingback: Raţa – VI | Ioan Usca

  7. Pingback: Hârtii îngălbenite – Trucuri – 2 « Link-Ping

  8. Pingback: Sweet awards « Ada Pavel's Blog

  9. emotionant. Unde a plecat? de ce iti trimite ganduri de prin nori si se intoarce in zori?

  10. Pingback: Sweet awards « Ada Pavel

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s