Arhive pe etichete: speranţe

Şi ştii că se poate


Nu vrei să zbori.
Tu ştii că nu se poate.
Doar gândurile-ţi se lipesc de nori,
iar sufletul mii de lumi străbate.
Nu vrei să-nvingi mereu.
Tu ştii că nu se poate.
Dar nu mai vrei speranţe pe cartelă
şi zâmbete-n clepsidre încuiate.
Nu vrei să nu mai plângi.
Tu ştii că nu se poate.
Dar vrei să-ţi faci din lacrimi cer
şi lună, din singurătate.
Nu vrei nemurirea.
Tu ştii că nu se poate.
Vrei, doar, să poţi trăi,
măcar, câte puţin, din toate.
Vrei să fii tu şi-atât.
Şi ştii că se poate.
Să mergi, mereu, pe drumul tău,
ducându-ţi visu-n spate.

8 comentarii

Din categoria poezii

Şotronul


Un, doi, trei,
noapte cu cercei,
patru, cinci, şase,
visuri şi speranţe false,
şapte, opt, nouă,
dimineţi scăldate-n rouă,
zece, nouă, opt,
când mizezi, pe-o carte, tot,
şapte, şase, cinci,
de nu lupţi, nu poţi să-nvingi,
patru, trei, doi,
sufletul-şotron spălat de ploi,
un, doi, trei…

9 comentarii

Din categoria de suflet..., poezii

Faliment


Între un astăzi pierdut
şi un mâine timid,
sufletele au tras obloanele
şi au pus afiş: „FALIMENT„.
Speranţele au antamat
– şi ele – procedura de insolvenţă,
iar gândurile au declarat  greva tăcerii.
Bat clopote în
Catedrala Mântuirii
pentru visele căzute la datorie.

Miroase a frică
la fiecare colţ de stradă,
iar în inimi a mere putrede.

20 comentarii

Din categoria poezii, poezii proprii, recurs la prea multă realitate

Talcioc


Speranţe, vând speranţe,
poftiţi la speranţe!
Sunt speranţe cu miros arhaic
şi speranţe noi, cu etichetă,
unele sunt împletite cu vise
iar altele sunt şlefuite de lacrimi.
Speranţe, poftiţi la speranţe!
Am făcut curăţenia de primăvară
în cufărul minţii şi
am scotocit şi în cel din suflet.
Vând speranţe, vând ieftin,
puteţi să le-ncercaţi, să le pipăiţi,
puteţi, chiar, să le cântăriţi.
Poftiţi la speranţe!
Mie nu-mi mai folosesc,
am obosit să le drămuiesc…

17 comentarii

Din categoria gânduri, poezii