Arhive pe etichete: vals

La picioarele mele, frunzele îşi strigă povestea


– Noi murim pentru a ne primeni.
Voi, deşi muriţi câte puţin în fiecare zi,
din moartea voastră nimic nu învăţaţi,
sunteţi doar mai goi, mai mici şi mai încrâncenaţi.

Nouă nu ne este teamă de căderi,
pentru că ştim să reînviem în primăveri,
voi, cu cât urcaţi şi urcaţi,
vă credeţi dumnezei, vă credeţi împăraţi.

Păreţi a nu mai şti în urmă să priviţi,
uitaţi cum se trăieşte, uitaţi cum să iubiţi.
Noi, fie că suntem sus, fie că suntem jos,
vrem să trăim şi să murim frumos.

Coborâm pe pământ demn, în pas de vals,
ne îmbrăcăm frumos, pentru acest ultim dans,
cu fiecare toamnă, vă spunem iar şi iar:
trăiţi-vă frumos viaţa, n-o risipiţi în zadar!

La picioarele mele, frunzele îşi strigă povestea …
La căderea lor, mă-nclin. Le-aş dărui o stea…

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria poezii, poezii proprii

Dansul cu viaţa


Mai fac un pas şi înc-un pas,
mi-am invitat viaţa la dans,
un, doi, trei, ne rotim,
reverenţă; ne zâmbim.

Rochia-mi lungă, de bal,
E precum vinul din pocal.
În păr, mi-am pus fir de busuioc,
în valsul cu viaţa, să-mi poarte noroc.

Dansul e intens şi-ameţitor,
uneori, picioarele mă dor,
pierd ritmul, mă încurc, roşesc,
însă nu vreau să mă opresc.

Viaţa mă invită, iar şi iar,
primesc totul ca pe-un dar,
mai fac un pas şi înc-un pas,
din dansul ce mi-a mai rămas.

17 comentarii

Din categoria poezii, poezii proprii