Când românii sunt „Charlie”, dar nu sunt „Rarinca”

Povestea doamnei care a stat în arest preventiv timp de 191 de zile, pentru că aceasta a fost „pofta ce-a poftit” a unui înalt reprezentat al statului și, mai mult de atât, al justiției române – independente și nealterate, desigur – este mai mult decât arhicunoscută. Mai mult, mai are un pic și ajunge legendă, folclor. Pentru că – nu e așa? – atât timp cât nu ni s-a întâmplat nouă, personal, ce ne pasă?

A, că fiecare dintre noi este și a fost abuzat zilnic, indiferent care sunt autoritățile cu care este nevoit să intre în contact pentru a-și rezolva diferitele probleme ce țin de existența și supraviețuirea în astă biată țară, iarăși nu este un secret. Dar, ne-am obișnuit. Ni s-au tăbăcit obrajii, mintea, sufletul. Bine că am scăpat „doar cu atât”, pentru că – doar știm – „se poate și mai rău”. Ne-a spus-o Murphy. Și, atunci, este obligatoriu să zâmbim.

Ce dacă un om a fost arestat pe nedrept? „Ghinion!” Doar n-o să ieșim, acum, din rând și să facem scut. Nu mai bine ne facem că nu știm, nu cunoaștem și ne vedem fiecare de treaba noastră? Să se descurce. Ce, nu putea să-și vadă de ale ei? Cine a pus-o să înfrunte asemenea oameni importanți, precum Livia Stanciu și Codruța Kovesi? Acești Dumnezei pe pământ, cărora nici măcar Marele Neamț – acest prinț salvator care, iată, și-a luat și el o țară – înapoi, evident – nu li se poate opune…

Vedeți, doamna Rarinca, d-voastră nu știți: „capul plecat, sabia nu-l taie”? Cum, nu sunteți de acord cu asta? Cum? Erau banii d-voastră și vi s-a părut normal să vă apărați drepturile? Din nou, GHINION, DOAMNĂ, GHINION! Ați fi putut să vă limitați la a merge să solicitați și d-voastră câte un autograf de la PRIMUL SCRIITOR AL ȚĂRII…

De aia zic: mai bine să fim Charlie, decât Rarinca …

P.S. 1: DA, eu voi ieși în stradă! Am mai făcut-o și o voi face de câte ori voi considera că am un motiv legitim, real și de bun simț să o fac.

P.S. 2 : Pentru cei interesați: NU VĂ OBOSIȚI, NU MI-A SPĂLAT ANTENA 3 CREIERUL!

P.S. 3: SUNT ÎNTR-O PASĂ PROASTĂ, NU ACCEPT NICIUN FEL DE MOJICIE CA ȘI COMENTARIU. NU TREBUIE SĂ FII DE ACORD CU MINE, DAR SPUNE-MI-O CU DECENȚĂ ȘI BUN SIMȚ, NU ÎNCERCA SĂ-ȚI SCUIPI MIZERIILE DE PAGINA MEA! MULȚUMESC ANTICIPAT!

P.S. 4, 5,6, …… 200002020202020202020…..:090897655…..
DEMISIA LIVIA STANCIU! DEMISIA CODRUȚA KOVESI!

Unde ești tu, Românie, unde suntem noi, români?

Foaie verde de trifoi,
fost-am țară de eroi,
astăzi, stăm îngenuncheați,
umiliți și-nfricoșați.

Nu mai știm dragostea de frate,
sărăcia ne desparte,
nu mai știm dragostea de mamă,
ne cresc copiii ca-n cazarmă,

primesc viață pe cartelă
și iubire la gamelă,
dorul de părinți îi ucide
de n-are nici cine-i plânge!

Foaie verde de cicoare,
peste tot e numai jale,
foaie verde de alun
am ajuns carne de tun

pentru războaiele altora,
își părăsiră bărbații țara
și-o lăsară neapărată,
de ne-o furară pe toată!

Unde ești tu, Românie,
cea cu fală și cu ie?
Ce ne-au făcut, ce ți-am făcut?
Am uitat cum să-ți fim scut!

Unde suntem, noi, români,
oameni falnici, oameni buni?
Ne-am lăsat îndepărtați,
jefuiți și dezbinați.

Ia-ți, române, copiii la piept
să re-nvățăm cum să stăm drept,
patria să ne-o recâștigăm,
copiilor noștri le-o datorăm!

Foaie verde de pelin,
ajunge cu atât venin,
să ne luăm, români, de mână
să renaștem împreună!

Sunt ROMÂN!

Sunt plânsul mamei, fără de sfârşit,
din fiecare miez de noapte,
sunt binecuvântarea-i trimisă şoptit,
fiului cel drag şi plecat departe.

Sunt conjugarea verbului „a fi”,
speranţa într-o lume bună,
sunt „a visa”, „a plânge”, „a iubi”,
sunt rază de soare şi rază de lună.

Sunt muşcata din geam şi cireşul în floare,
sunt roşul macilor din câmpul cu grâu,
sunt hora de nuntă şi doina de jale,
sunt munte şi deal şi vale şi râu.

Sunt ziua-ngenuncheată în amurg,
sunt lacrima ascunsă sub o geană,
sunt mărul din grădină dat în pârg,
sunt toamna-mbătrânită-n iarnă…

Sunt drapelul ţării purtat la rever,
pământul scăldat în sânge străbun,
sunt ruga strămoşilor, scrisă pe cer,
dar, mai presus de toate, sunt ROMÂN!

La mulţi ani, românii mei! România suntem noi! La mulţi ani ROMÂNIEI NOASTRE!

Întoarce-te acasă….

Întoarce-te acasă, frate român pribeag,
copiii ţi-au crescut, părinţii-s tot mai mici,
ai lăsat în urmă tot ce ai mai sfânt, mai drag,
eşti plecat de mult, de prea mult timp îi plângi…!

Întoarce-te acasă, frate român hoinar,
ţara-ţi e rănită, te cheamă-n ajutor,
chiar de pâinea are, câteodată, gust amar,
tot este mai dulce, lâng-al tău popor…!

Întoarce-te acasă, frate român tăcut,
te aşteaptă munţii tăi şi datina-ţi străbună,
te-aşteaptă glia şi locul unde te-ai născut,
întoarce-te acasă, frate român, cu inimă română!

PROMOVARE vs. PROMOVABILITATE

Nu, nu voi vorbi despre rezultatele de la bacalaureat, nici de cauzele, sau scopul acestora, nici de lipsa de interes a elevilor şi/sau a profesorilor, ci despre cuvintele ca atare. Pentru că mă zgârăie rău pe creier, când aud, acum, la FINALUL examenului, „care este procentul de PROMOVABILITATE?”, ori: „în judeţul x, procentul de promovabilitate (!) este de….”.

Aşa că, se impune un pic de analiză:
Conform DEX:

PROMOVABILITÁTE – s. f. însușirea de a fi promovabil.

promovábil, -ă – adj. care poate fi, care are calitatea de a fi promovat.

PROMOVÁRE, promovări, s. f. Acțiunea de a promova și rezultatul ei.

PROMOVÁ, promovez, vb. I. Tranz. 1. A ridica, a înainta pe cineva în funcție; în grad, într-o demnitate etc., a avansa. ♦ A declara pe cineva absolvent al unui an de învățământ, permițându-i trecerea în anul următor. ♦ A termina cu succes o clasă sau un an de învățământ. 2. A susține, a sprijini făcând să progreseze, să se dezvolte.

În concluzie, dragii mei, vorbim despre un procent de PROMOVARE a examenului de bacalaureat care s-a încheiat!

Dacă am fi fost la începutul lui, am fi putut spune: „se presupune un procent de promovabilitate de …. „

Poftiţi la teatru!

Poftiţi la teatru!
Piesa: PĂPUŞILE MARI ŞI PĂPUŞILE MICI sau O mână de var pe faţa Guvernului.
(Piesa este o punere în scenă a romanului-fluviu: Moarte României, moarte românilor! – autor colectiv PDL)
Scenariu şi regie: T. BĂSESCU
Punere în scenă: M.R. UNGUREANU
Asistent de platou: EMIL BOC
Scena: GUVERNUL ROMÂNIEI
Laitmotivul piesei: „Vă spun sincer, pentru noi interesele oamenilor sunt mai presus de interesele partidului”!

Românii sunt o Ţară!

Aţi crezut că suntem slabi, că suntem de vânzare,
că suntem nişte viermi, ce, uşor, pot fi călcaţi în picioare,
v-aţi crezut puternici, chiar mici dumnezei
şi aţi uitat esenţialul: România suntem noi!

Ne-aţi râs în faţă şi ne-aţi umilit,
când, timid, am mai strigat, nu v-a păsat şi ne-aţi lovit!
Ne-aţi amanetat şi viaţa şi ne-aţi anulat viitorul,
dar aţi uitat esenţialul: Noi suntem Poporul!

Ne-aţi pus pe fugă şi ne-aţi alungat din ţară
şi aţi privit rânjind cum alergăm dup-un colţ de pâine amară,
precum şi lacrimile copiilor rămaşi, fără părinţi, acasă,
dar aţi uitat esenţialul: Românii nu se lasă!

Respect, Decenţă, Democraţie, Libertate
sunt valorile noastre-ntru solidaritate.
Pe voi, puterea v-a lăsat fără coloană vertebrală
şi aţi uitat esenţialul: Românii sunt o Ţară!

Când azi, din stradă, cu ură, vă strigăm,
staţi ascunşi, sperând c-o să capitulăm.
Sunteţi aceiaşi laşi ce ne-aţi furat identitatea,
dar aţi uitat esenţialul: Românii nu-şi vând Demnitatea!

Ce voi striga, azi, în Piaţa Universităţii?

Asta voi striga azi, în Piaţă:

ROMÂNIA CIURUITĂ
S-A TREZIT ŞI VĂ ÎNFRUNTĂ!

CURĂŢENIE GENERALĂ
DEZINSECŢIE TOTALĂ!

UDREEEEAAAA, PÂRTIEEEEEEEE!!!!!!!!!!!!!!!!
ROMÂNIA VINEEEEEEEEEE!!!!!!!!!!!

NOI SUNTEM ROMÂNI
VOI SUNTEŢI PĂGÂNI!

Ieşirea în stradă este recursul meu la prea multă realitate!

Drobul de sare

— Oameni buni, oameni buni! Ţara asta are să moară!
— Când şi cum?
— Iată cum. Vezi drobul cel de sare, care pândeşte să ia locul lui Băsescu?
— Îl văd. Şi?
— De s-a sui mâţa, are să-l trântească drept în capul poporului şi să mi-l omoare!
– Vai de mine şi de mine, că bine zici, fata mea; se vede că i s-au sfârşit mititelului zilele!

(„— Mamă, mamă! Copilul meu are să moară!
— Când şi cum?
— Iată cum. Vezi drobul cel de sare pe horn?
— Îl văd. Şi?
— De s-a sui mâţa, are să-l trântească drept în capul copilului şi să mi-l omoare!
— Vai de mine şi de mine, că bine zici, fata mea; se vede că i s-au sfârşit mititelului zilele!” – Ion Creangă)

De aia zic, decât, Doamne fereşte să vină alţii la putere, care S-AR PUTEA SĂ FIE LA FEL, mai bine îi ungem pe ăştia pe viaţă, CONDUCĂTORI SUPREMI, DEFINITIVI ŞI IREVOCABILI! De ce să ne obosim şi data viitoare, DE N-O FI BINE, să facem ceva să schimbăm lucrurile? Mai bine le lăsăm aşa, că se poate şi mai rău, nu?

De ce voi ieşi, azi, în stradă?

De ce voi ieşi azi în stradă?
Pentru că:
– vreau ca fiul meu să trăiască demn şi decent în ţara în care s-a născut, dacă asta îşi va dori!
– vreau să nu fiu nevoită să-mi las părinţii singuri, la bătrâneţe!
– vreau ca fratele meu, rudele şi prietenii mei să se întoarcă în ţară, dacă asta vor!
– vreau să nu mai murim pe scările spitalelor!
– vreau ca poliţistul să fie cel care mă apară şi nu duşmanul din umbră!
– vreau ca elevii să-şi respecte şi iubească profesorii şi invers!
– vreau ca bunicii să nu se mai lase umiliţi pentru o pâine!
– nu vreau „ciocul mic!”!
– vreau ca 80 să rămână egal cu 80!
– vreau ca succesurile să fie succese!
– vreau ca miniştrii să fie cei mai buni dintre cei mai buni şi nu cei mai şmecheri dintre cei mai şmecheri!
– vreau să învăţăm să ne educăm politicienii şi nu să ne lăsăm „educaţi” de politicieni!
– nu mai vreau să fim consideraţi nişte idioţi cărora „le curge scuipatul pe barbă!”
– vreau ca oamenii să înţeleagă că suntem UN POPOR şi NU O POPULAŢIE!
– vrem o ţară ca afară, dar nu facem nimic să o avem? Aşteptăm să o primim cadou… de unde?
– vreau DEMNITATE, RESPECT, DECENŢĂ, LIBERTATE, UNITATE!

ÎMI VREAU VIAŢA ŞI ŢARA ÎNAPOI!

Voi ce motive aveţi să nu ieşiţi azi, în stradă?

Eu nu vreau să moară şi capra vecinului

Dimpotrivă: vreau să fiu alături de el, dacă i se întâmplă. Se tot spune că oamenii, în general şi românii, în special, sunt, prin esenţă, egoişti, nepăsători, invidioşi, răi. Că ţine de educaţie să depăşim aceste „calităţi” care nu ne fac cinste. De educaţie şi de suflet, aş completa eu. Dar eu ştiu că nu este aşa. Ştiu că putem fi compasivi, generoşi, darnici, puternici, toleranţi, SOLIDARI. În toate campaniile mele umanitare şi ale celor din jurul meu, mi s-a dovedit asta. Ştiu că, împreună, noi, ROMÂNII, putem fi o forţă. Şi vreau să şi dovedim asta: celor care şi-au pierdut orice speranţă şi celor care dau conotaţii negative cuvântului „român”. De aceea, dacă astea sunt şi convingerile voastre, vă chem  ca, împreună, să formăm cel mai mare grup:  „Numai împreună!”

http://www.facebook.com/groups/281275908587985/

Veţi fi adăugaţi în grup, numai ca urmare a dorinţei voastre exprese şi nu din oficiu. „Împreună!” trebuie să fie crezul vostru.

Scopul grupului este de a ne implica în campanii umanitare, sociale, de a ne păsa de cel de lângă noi, indiferent cine este acesta, de a întinde o mână oricui are nevoie.

Pentru cei care nu aveţi cont Facebook şi nici nu doriţi să vă faceţi, voi deschide o pagină specială, aici, pe blog.

Filmele lunii ianuarie…

… la „cinematografele” vieţii politice:

„Răzbunarea lui IRI: <mă fac primar!>”
„Lăzăroiu se întoarce: poveşti din viitor”
„S-o facem cu Udrea: ieşirea din criză”
„Cristian nu se Preda, Năstase îl încurca”
„Vasile se b(l)agă la înaintare”.

Intrarea NU este liberă: aici sunt banii d-voastră!

Cum muşcă din mine!

Muşcă, din mine, tristeţea
hulpavă, ca o fiară-nfometată!
Caut să fug, să mă pierd în mulţime,
strigând după ajutor.
În jurul meu, însă,
caruselul cu umbre scârţâie laconic.
Priviri goale şi zâmbete-ngheţate
se scurg peste frunze adormite.
„Unde sunt oamenii? Unde aţi plecat?
Ce vârcolaci v-au furat strălucirea din ochi?”
Ţip ca o nebună şi mă doare…
cum muşcă, din mine, tristeţea hulpavă!

D’ale lui Victor

– Mami, ai intrat pe „pădurivirgine.ro”, să semnezi petiţia? Pentru că, de câte ori văd cum taie ăia copacii (n.m.: este vorba de spotul publicitar al campaniei), mă apucă plânsul.
– Da, mami, am intrat şi am semnat.
-Bine, să-mi arăţi petiţia semnată!

 

Ei au ouă…

Conform unei ştiri, preşedintele, premierul şi deputaţii din Islanda, au fost întâmpinaţi, la întoarcerea din vacanţă, cu ouă clocite, de manifestanţii nemulţumiţi de măsurile de austeritate aplicate de către autorităţi pentru salvarea băncilor.
La noi… doar găinile!

„Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată…”

„Statul e azi maşina prin mijlocul căreia cei laşi se răzbună asupra protivnicilor lor politici”.

„Suntem zăpăciţi, nu mai ştim ce voim, ce să facem, ce să primim, ce să respingem, în cine să ne în credem; nu ne mai înţelegem şi nu ne mai auzim unii pe alţii: ne trebue o idee care să limpezească toate capetele şi să ne
împreune pe toţi la lucru.”

„Va să zică nu au nimica aceşti oameni, prin ce să ne superiorizeze pe noi
Românii, şi vom arăta numai decât cum nici nu pot avea, nici nu pot consti tui o putere morală oarecare. Nu e pe lume o singură inteligenţă, care să fie o mai rea expre siune a poporul ui ei decât cea maghiară. Să ne silim puţin a analiza spiritul, – nu al poporului maghiar, pe care din inteligenţa lui nu-l vom putea cunoaşte niciodată, – ci al acestei coterii care-l guvernă, guvern ându – ne totodată şi pe noi prin o ficţiune diplomatică. Eşită din nişte şcoli mizerabile a căror singură ţântă e propagarea minciunei, în care n’au învăţat nimic alta decât fanatismul, primind o educaţiune, care avea de principiu de a stinge tot ce în suflet e curat, uman, nobil, pur, s’au infiltrat în capetele unei generaţiuni june şi de aceea docile nişte principii sistemat ice în flagrantă contradicţiune cu tot ce era mai nobil în spiritul secolului nostru. Astfel aceşti oameni au devenit transcendentali. Aceste principii sistematice ale lor, scoase deductiv din o istorie falsificată, escamotate din concepţiunea exagerată a naţiunii lor, din noţiunea falsificată a dreptului , – ce putea fi ele de cât pure minciuni! In viaţa publică însă ei judecă consecvent pe baza acelor principii mincinoase; de aceea nu ne poate prinde mirarea, dacă toate consecinţele  ce  le trag din principii  falsificate nu  sunt, nu pot fi  decât  iarăşi falşe. Nu trebue dar să ne mirăm, dacă ei aplică principiile  cele mai mari din viaţa  publ ică  a popoarelor, astfel cum le aplică; pentru că ei le – au înţeles pe dos, pentru că ţesătura falşelor noţiuni fundamentale  i-a făcut incapabili  de-a cugeta drept.” (Mihai Eminescu – „Scrieri politice”)

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie?

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Vis de răzbunare negru ca mormântul
Spada ta de sânge duşman fumegând,
Şi deasupra idrei fluture cu vântul
Visul tău de glorii falnic triumfând,
Spună lumii large steaguri tricoloare,
Spună ce-i poporul mare, românesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surâzând,
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,
Când cu lampa-i zboară lumea luminând,
El pe sânu-ţi vergin încă să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Tânără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţï-o doresc!

„Dacă Eminescu nu ar existat, el ar fi trebuit inventat.” 

„Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.”
[Odă (în metru antic)]

Şi ei sunt copiii noştri…

Motto: Când ai încetat să mai fii de folos celorlalţi, ai încetat să iubeşti, deci ai încetat să mai trăieşti.

Este vorba despre cei 45 de copii, fete şi băieţi, cu vârste cuprinse între 4 şi 13 ani, instituţionalizaţi în cadrul Centrului de Plasament „Pinocchio 3”, din sectorul 3, str. Serg. Bonea Marin nr. 2. Sunt copii ce poartă eticheta de „cazuri sociale”, copii despre care părinţii lor au considerat că le este mai bine departe de ei, de tot ce înseamnă familie, dragoste familială, cămin. Sunt copii ce tânjesc după socializare, după un tipar „normal”, copii care au nevoie de noi. Pe 1 Iunie este, firesc, şi ziua lor. De aceea, poate, împreună, le putem face cadou câte ceva şi, de ce nu?, inclusiv prezenţa noastră. Pentru ei, doamnele care le poartă de grijă, indiferent de funcţia ce o au în cadrul instituţiei, fiecare dintre ele este „mama”. Aşa li se adresează: „mama….”
Ca de obicei, eu mă adresez vouă, tuturor, să le întindem o mână. Ce spuneţi, ne mobilizăm şi acum pentru 1 Iunie sau, măcar, o altă zi a săptămânii următoare? Pentru orice ajutor pe care îl puteţi da, aştept să mă contactaţi, fie aici, pe blog, fie pe facebook, e-mail sau telefon.
Vă mulţumesc pentru tot ce aţi făcut şi pentru ceea ce veţi face, în numele meu şi în numele celor pe care i-aţi ajutat/îi veţi ajuta. Vă îmbrăţişez, cu toată dragostea.

Campaniile continuă

Implică-te! Este mai uşor decât poţi crede! (Click pe foto, pentru vizibilitate text) Notă: Afişul a fost realizat de către fratele meu, Tavi Angheluş.

De neignorat!

Ştiu, ştiu ce părere aveţi despre pps-uri. V-o împărtăşesc! Numai că mesajul celui pe care vi-l propun este preţios: de viaţă şi de moarte! L-am primit prin mail de la o prietenă – mulţumesc, Doina! Şi m-am gândit că n-ar fi rău să vă reamintesc şi vouă despre un lucru pe care îl ignorăm, cu sau fără intenţie. În concluzie, acordaţi-vă 5 minute pentru vizualizare şi atât cât e nevoie pentru a ţine cont de sfaturi.

 

Fuse şi se duse…

Moţiunea, nu guvernul… 😦

Quo vadis, popor?

UPDATE: Am preluat de Gabriela Savitsky şi, pentru că susţin, dau mai departe:

………………………………………………………………………………………………..

V-aţi făcut bagajele?

Că lipitorile se ţin bine…

Iar nouă, „trăind în cercul nostru strâmt”,

norocul ne cam trece…

ei, trăind în lumea lor,

devin nemuritori

şi ne privesc rece!

Deşteaptă-te, române!

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian! (dar NU BĂSESCU!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!)

Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viaţă-n libertate ori moarte!” strigă toţi.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrimi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericol s-ar face vânzători!

De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inimă duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm ;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!

Preoţi, cu cruce-n frunte! căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’ pământ!

Andrei Mureşan

Strigăm împreună?

» Cosmin Ştefănescu’ Blog
» http://adakiss.wordpress.com/
» http://andreihappyday.wordpress.com/
» http://bucurestiuldevis.blogspot.com/
» http://bucurvictor.wordpress.com
» http://calinhera.wordpress.com
» http://cojocarii.wordpress.com/
» http://cuura.ro/

» http://dianaalzner.blogspot.com
» http://dmd-familia.blogspot.com
» http://gabrieladsavitsky.wordpress.com
» http://gabryellehelen.wordpress.com/
» http://ganduripentrunoi.wordpress.com
» http://geaninalisandru.wordpress.com
» http://incertitudini2008.blogspot.com/
» http://ivanuska.wordpress.com/
» http://jumatati.blogspot.com/
» http://ladyioiscooking.wordpress.com
» http://linkping.wordpress.com
» http://lisandrulisandru.wordpress.com
» http://liviuchifane.blogspot.com
» http://maccumac.blogspot.com/
» http://mtorsan.blogspot.com
» http://natashauska.wordpress.com/
» http://oanastoicamujea1.wordpress.com/
» http://opritiplanetavreausacobor.wordpress.com
» http://orfiv.wordpress.com/
» http://pisicaroz.ro
» http://relaxare.wordpress.com

» http://shorichitz.blogspot.com
» http://starsgatescopiiimarisimici.blogspot.com/
» http://sufletdefemeie.wordpress.com
» http://tudorchirila.blogspot.com/
» http://vanillamoon.wordpress.com/
» http://www.cabral.ro
» http://www.mircea-badea.ro/blog/
» http://www.paulbalanca.blogspot.com/
» http://www.tocanadecuvinte.blogspot.com/
» http://zbateri.blogspot.com/

Jos, Băsescu şi ai lui/că ne-aţi pus viaţa în cui!

Jos, Băsescu şi ai lui,

„Panglicari în ale ţării, care joacă ca pe funii,

Măşti cu toate de renume din comedia minciunii…

…………………………………………………………………

Toţi pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă,

Chintesenţă de mizerii de la creştet până-n talpă.

Şi deasupra tuturora, oastea să şi-o recunoască,

Îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască…

Dintr-aceştia ţara noastră îşi alege astăzi solii!

Oameni vrednici ca să şază în zidirea sfintei Golii,

În cămeşi cu mâneci lunge şi pe capete scufie,

Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.

Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte,

Unde spumegă desfrâul în mişcări şi în cuvinte,

Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri

Şi aplaudă frenetic schime, cântece şi jocuri…

Şi apoi în sfatul ţării se adun să se admire

Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire;

Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,

Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian!

Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi

Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!

…………………………………………………..

Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,

Bâlbâiţi cu gura strâmbă sunt stăpânii astei naţii!

………………………………………………………………

Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,

Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?

Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă

Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,

Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,

Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?

Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,

Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,

Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,

Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi – nişte mişei!

Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;

Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.

………………………………………………………………………

Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,

Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,

Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,

Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!” (M. Eminescu – Scrisoarea III)

 

Mi-e lehamite. Lehamite şi teamă. Teamă pentru viitorul copilului meu. Teamă şi ură. Ură (patetic, ştiu, dar aşa simt) pentru cei cu creierele de găină (să mă scuze găinile!) care s-au lăsat, ca oile cele mai proaste mânate de câinii ciobanilor, de teorii absurde, penibile şi demagogice, pe care, oricum nu le-au înţeles, dar le-a plăcut cum sună  şi au votat pentru un râgâit de bere şi de mici, pentru o găleată de plastic de 10 l (cineva spunea ca sărăcia e de vină. Nu, zău! Din a cui vină? Şi găleata şi pixul şi şapca i-au făcut mai bogaţi?) A, şi am uitat kilul de făină şi de zahăr. Cu siguranţă alea erau „bani albi, pentru zile negre”. Îi urăsc pe cei care, trăind în „cercul lor strâmt” (sunt rea, ştiu), nu au putut vedea dincolo de punga de plastic, pe cei care s-au lăsat mânjiţi şi care ne-au mânjit şi pe noi. Ei, bine, v-aţi vrut latrine, aţi căpătat ce aţi vrut!

 

Dar noi, ceilalţi, nu am cerut asta. Nouă, ce pute, ne face rău, la nivel celular. Noi ne zbatem în mocirlă din cauza voastră şi a reprezentanţilor voştri ” fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,/ Bâlbâiţi cu gura strâmbă [ce] sunt stăpânii astei naţii”.

 

Voi aveţi totuşi o scuză – creierele de găină (cum spuneam, să mă scuze găinile). Dar scuza noastră care este că ne-am plafonat? Poate, doar, lehamitea!

 

Jos, Băsescu şi ai lui/că ne-aţi pus viaţa în cui/ lua-v-ar mama….

 

(completaţi voi cu ce consideraţi că „rimează”)