Şotronul


Un, doi, trei,
noapte cu cercei,
patru, cinci, şase,
visuri şi speranţe false,
şapte, opt, nouă,
dimineţi scăldate-n rouă,
zece, nouă, opt,
când mizezi, pe-o carte, tot,
şapte, şase, cinci,
de nu lupţi, nu poţi să-nvingi,
patru, trei, doi,
sufletul-şotron spălat de ploi,
un, doi, trei…

Anunțuri

9 comentarii

Din categoria de suflet..., poezii

9 răspunsuri la „Şotronul

  1. Incertitudini

    Cred că in orice joc se ascunde un mister!!

  2. starsgates

    Parcă aud glasuri de copii si văd imaginea ţopăitoare la şotron.:)
    Felicitări, foarte reuşită poezia.:)

  3. necazul vine si trece
    daca numeri pan’la zece
    inainte-i mai vioi
    dar merge si inapoi

  4. Pingback: EVADATUL «

  5. Pingback: Aproape de voi « Blogul lui Teo Negură

  6. Supera poezie! Lupta asta crancena, atunci cand mizezi pe o carte, poate sa iti „curete” sufletul…si aici e interpretabil (poti sa devii mai „rece la toate” sau sa te simti cu sufletul impacat cu tine). Pup dulce, Adela!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s