Între cer şi pământ

Între cer şi pământ,
sufletul meu îşi caută cărarea.
Zâmbeşte stingher
cu fiecare răsărit
şi îngenunchează smerit
cu fiecare apus…

D’ale mele gânduri … rătăcite …

Omul de lângă tine este precum o carte. Nu vei şti niciodată ce „ascunde”, dacă nu vei avea curiozitatea, răbdarea de a-l răsfoi, citi, de a încerca să-l înţelegi. Şi, ca şi în cazul cărţii, pierderea va fi a ta!

Tu, cel ce treci pe lângă mine

Azi, îmi doresc să fiu
un om mai bun decât am fost ieri.
Să te ascult şi să-ţi zâmbesc mai mult,
să-ţi cunosc mai bine povestea:
să ştiu de ce plângi, când plângi şi
de ce zâmbeşti, când zâmbeşti…

Vreau să-ţi spun mai des
să nu-ţi mai fie teamă,
seara când mergi la culcare,
că ziua de mâine o vei înfrunta singur!

Azi, doresc să te privesc mai mult,
să-ţi dăruiesc mai mult zâmbet,
mai mult umăr, mai mult timp,
pentru ca Tu, cel ce treci pe lângă mine,
să fii mai fericit!

La mulţi ani, tată!

Cu voia lui Dumnezeu, datorită medicilor care l-au salvat (ce sunt nişte superoameni, după părerea mea – voi vorbi despre asta) şi rugăciunilor prietenilor (pentru care le mulţumesc, încă o dată şi încă o dată), azi, la împlinirea celor 64 de ani, pot să-i spun tatălui meu:

„La mulţi, mulţi ani, cu sănătate şi fericire, alături de cea pe care o iubeşti de o viaţă, tată!” cu Costica Anghelus

La mulţi ani şi tuturor celor care îşi aniversează onomastica, azi!

Povestea unui tată

Povestea unui tată
nu-i spusă prea des,
deşi, în suflet, e purtată
şi nu e greu de înţeles.

El suferă-n tăcere
şi lăcrimează pe ascuns,
ar vrea să-ţi dea putere
şi n-are timp de-ajuns.

Este cealaltă jumătate,
ce ţi-a dat viaţa-n dar.
„Te iubesc”, nu-ţi spune, poate,
dar, fără tine, ar trăi-n zadar.

Chiar de, la rându-ţi, eşti părinte,
îi spui tot „sărutmâna, tată!”
şi i te-ai aşeza în braţe, cuminte,
cum făceai, copil, odată.

Povestea unui tată
nu-i spusă prea des,
deşi, în suflet, e purtată
şi nu e greu de înţeles.

 

Fructe şi legume vesele :)

Coautori, eu şi Victor. 🙂

D’ale toamnei :)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ce este mai bun pentru bebeluşul meu?

Încă de când afli că lângă inima te creşte o altă inimioară, începi să te gândeşti la viaţa ce pulsează în interiorul tău: îţi pui mii de întrebări, îţi faci milioane de griji, planuri, care, lună de lună, până la apariţia copilului – ca să nu mai vorbim de ce va fi după 🙂 – , capătă alte dimensiuni, alte înţelesuri, cresc, până se transformă în soluţii.  Dintre ele face parte şi goana după „trusoul” noului-născut. Care trusou începe de la scutecele de unică folosinţă şi se termină cu pătuţul, căruciorul, masa de înfăşat, mobila pentru camera copilului şi tot aşa.

Mi-am readus aminte de toate acestea de curând, de când una dintre cele mai bune prietene urmează să aducă pe lume cel de-al doilea copil. Şi, deşi are experienţa primului copil, are aceleaşi mii de întrebări: „oare ce cărucior să aleg?”, „dar pătuţul cum să fie?”, pentru că, în anii ce au trecut de la naşterea primului copil, oferta de astfel de produse a crescut, a evoluat, s-a diversificat.

Ei, bine, în căutarea noastră, am găsit şi site-ul babyplus.ro, un magazin online cu articole pentru copii.

„Babyplus.ro nu este un simplu magazin online, ci un loc în care toată atenţia este centrată asupra bebeluşilor şi totodată a mămicilor.
Aici veţi găsi doar produse şi articole utile creşterii şi dezvoltării bebeluşilor începând de la accesorii pentru alimentaţie, jucării pentru copii, cărucioare, mobilier, scaune auto şi până la siguranţă şi confort de cea mai bună calitate”, spun proprietarii magazinului virtual.

Personal, îmi place cum este construit site-ul: aerisit, scurt şi la obiect. Cum prietena mea este interesată mai ales de cărucioare pentru copii, am luat la „răsfoit” oferta. Şi este o ofertă generoasă, care se întinde, în acest moment, pe 16 pagini, ce cuprinde,  într-adevăr „cea mai diversificată gamă de cărucioare practice şi utile ce sunt atât pe placul părinţilor cât şi al bebeluşilor. Categoria include cărucioare pentru copii la preţuri avantajoase cu multiple accesorii şi dotări menite să facă plimbările liniştite, relaxante şi plăcute.” Poţi găsi aici toate preţurile, mărcile, culorile, dimensiunile, accesoriile în funcţie de care să  faci alegerea perfectă pentru puiul tău. 🙂

Dacă nu mă credeţi, convingeţi-vă singure/singuri, făcându-le o vizită! 🙂

Iar după ce v-aţi fi ales căruciorul sau articolul preferat din multitudinea pe care o oferă magazinul, vă puteţi relaxa citindu-le blogul –http://www.babyplus.ro/blog/ – , unde veţi găsi informatii utile pentru parinţi, sfaturi despre bebeluşi şi copii (despre alimentaţie, igienă, apariţia primilor dinţişori, etc.)

D’ale mele gânduri … rătăcite

Tot spunem că oamenii nu se schimbă. Dar, oare, cât de dispuşi suntem de a le da şansa să o facă? E mai simplu să le punem etichete definitive şi să-i „arhivăm”….

Ai lor, ai mei, ai tăi, ai noştri …

Termenul limită pentru strângerea donaţiilor este 01.11.2013.

Noaptebunacopii's Blog

Şi ei sunt copiii noştri!

Ei, copiii abandonaţi, copiii instituţionalizaţi despre care, putem crede, la un moment dat, că nu sunt „problema” noastră. Că responsabili sunt părinţii care le-au dat viaţă şi i-au aruncat ca pe nişte obiecte nefolositoare şi instituţiile care i-au luat „în primire”. Instituţii care, este adevărat, funcţionează din banii noştri, ai tuturor. Numai că, din păcate, aceşti copii sunt din ce în ce mai mulţi, iar statul le acordă, pentru întreţinere, pe zi, mai puţin decât plăteşte pentru un deţinut.

Ce nu trebuie noi să uităm este că aceşti copii, la împlinirea vârstei de 18 ani, vor fi azvârliţi în societate. Şi, din acel moment, noi vom începe să le pretindem să devină nişte adulţi responsabili, verticali, utili lor înşişi şi societăţii, adulţi care să respecte legea, convenţiile sociale, etc. Ceea ce este firesc! Numai că să nu uităm că noi, la rândul nostru, fie nu am…

Vezi articolul original 263 de cuvinte mai mult

Ascunde-mă

Ascunde-mă de mine. Într-o zi de toamnă,
prefă-mă într-o frunză, prefă-mă-ntr-o gutuie,
ba nu, mai bine în ploaie, norii să mă cearnă
într-o dimineaţă dulce-amăruie!

Ascunde-mă de tine, într-o clepsidră mică,
prefă-mă în nisip şi lasă-mă să-ţi curg,
prefă-mă într-un mac, sau într-o levănţică,
iar eu o să te alint cu fiece amurg.

Ascunde-mă de oameni într-un cuvânt de dor,
în chemări de iubire, în cioburi de speranţă,
cu dragoste şi rugă eu am să-i împresor,
şoptindu-le despre vise, şoptindu-le despre  viaţă…