La mulţi ani, 2014!

Pentru anul ce tocmai stă să înceapă, vă doresc să fiţi fericiţi – cu tot ce înseamnă fericirea pentru voi! Să vă aducă tot binele pe care nu vi l-au adus anii din urmă, să râdeţi mult, să iubiţi, să fiţi iubiţi, să visaţi, să împliniţi vise/visuri şi dorinţe, să fiţi voi înşivă!

Vă îmbrăţişez, cu dragoste!

Te colind, române!

Cât mai este vreme pentru vise,
cât ceasul, încă, bate măsurat,
primiţi-vă colindătorii cu porţile deschise,
c-au plecat spre voi, venind la urat!

Sunt şi eu cu ei, c-un fir de busuioc,
iar sufletu-mi vi-l las în prag,
să vă urez de pace şi noroc,
de la mulţi ani, de sănătate şi de drag!

Primiţi-ne în suflete şi-n case,
că aducem cu noi, din stele, de sus,
bucurie multă şi gânduri frumoase:
– Bine v-am găsit: s-a născut Iisus!

Te colind, române, oriunde ai fi
şi mă rog Fecioarei să-ţi fie doar bine,
să-ţi fie alături, fraţi, părinţi, copii,
că multe-ai îndurat, trecând peste tine!

Vă colind, prieteni, vă cânt de magie,
în schimb, voi daţi-mi colindeţi.
Bucurie-n casă, Crăciunul să vă fie,
iar, în anul care vine, să fim mai înţelepţi!

Da, am plâns!

Nu din cauza lor, ci pentru ei. Am crezut că, mergând la ei de ceva timp, nu voi mai plânge. Dar, am plâns: pentru băieţelul de trei ani, cu ochi albaştri, care s-a lipit de mine, mi s-a aşezat în braţe şi mi-a spus „mami”, cum, de altfel, a făcut şi cu Dana; pentru adolescenta de 14 ani, frumoasă, fină şi inteligentă care povestea cum că dacă n-ar fi existat preotul cu care stă de vorbă, „ar fi ajuns mai rău decât fraţii ei” – cu toţii abandonaţi – şi care nu ştia cum să-şi mai arate încântarea pentru cerceluşii de argint trimişi în dar de Janeta; am plâns pentru toţi cei care m-au recunoscut: „doamna, d-voastră aţi mai fost la noi… şi ne-aţi dus şi la teatru… aţi spus d-voastră c-o să mai veniţi…”, am plâns pentru toţi cei 46 de copii, frumoşi, inteligenţi, minunaţi, dar abandonaţi de părinţi, care s-au bucurat să ne vadă, s-au bucurat de tot ce le-am dus şi care ne mai aşteaptă.

Am plâns şi de neputinţa de a nu fi făcut mai mult …

Dar, în acelaşi timp, am fost fericită că, datorită vouă, Adrian Grigore, Viviana Balanga & comp., Alice Popa şi Grupul AGNI, Cătălina Manea, Janeta Ionescu, Dana Logofatu, Bogdan Olteanu, Anghel Luminita, Daniela Sandu, Lili Pinca, Claudia Adomnicai, Mihaela S., Marian Cruceru, O.S. (O.D.),Camelia Totezan, Liliana Luca, am reuşit să strâng 2700 de lei şi să le cumpărăm tot ce ne-am propus şi chiar mai mult de atât.

Iată pe ce „s-au dus” banii voştri: 

– 3,845 kg. bomboane de pom;
– 38 pachete de sticksuri;
– 15 cutii de ceai (mentă, muşeţel, gălbenele, sunătoare, fructe);
– 10 calupuri şuncă din piept de pui „Sissi”;
– 10 calupuri şuncă de curcan „Campofrio”;
– 10 kg. de caşcaval „Hochland”;
– 60 de iaurturi „Oly”;
– 48 de iaurturi „Napolact” (8 pachete X 6 cutii);
– 53 pateuri de pui „Vascar”;
– 40 de pateuri de curcan „Bucegi Junior”;
– 30 de cutii brânzică Almette cu smântână;
– 25 de cutii Almette cu căpuşuni;
– 46 de cutii suc de portocale „Yippi”;
– 46 de sticle suc Tedi – zmeură, morcov, măr;
– 10 pungi cereale integrale „Lion”;
– 10 pungi cereale fulgi de porumb;
– 7,228 kg. de banane;
– 46 de acadele Chupa Chups;
– 92 de prăjiturele „Măgura”;
– 56 de eugenii;
– 2 pachete de cafea x 500 gr. – pentru personal.

– produse de întreţinere şi igienă: – 46 de periuţe de dinţi, specifice grupelor de vârstă;
– 25 de paste de dinţi, specifice grupelor de vârstă;
– 8 sticle de săpun lichid (a câte 1 litru);
– 10 sticle şampon „Garnier”;
– 2 sticle x 1 l – şampon + gel de duş pt. copii;
– 5 sticle şampon pt. copii „Dalin”;
– 2 sticle x 4 l – gel de duş;
– 10 cutiuţe cremă de gălbenele;
– 10 sticluţe mixtură mentolată;
– 10 sticluţe glicerină boraxată;
– 46 pacheţele şerveţele umede de buzunar;
– 10 pachete mari şerveţele umede;
– 4 baxuri x 10 pachete şerveţele-batistuţe.

+ diverse pungi şi sacoşe  = TOTAL: 2.676,76 lei. A mai rămas un rest de 23,24 lei, care va fi păstrat pentru următoarea acţiune.

Bonul are aproape un metru, motiv pentru care nu-l pot poza. 

Acestor produse li s-au adăugat:
– frumoasele brăţări meşterite special pentru copii, de către Janeta Ionescu. Apropo, Janeta, nu ai idee cât s-au bucurat copiii pentru ele!
– cărţile minunate donate de Alexandra;
– jucării, hăinuţe, suc de mere natural, pliculeţe de miere, rechizite, aduse personal de Popescu Marian – care şi-a adus şi fetiţele, Catalina Manea, Alice Popescu, Cristian Pleşu, Liliana Luca – însoţită de Ilinca, fetiţa ei, Savulescu Elena, prin fiica ei Anne Marie, care a plecat în lacrimi de la Centru, precum şi Vlad Lică.

Vouă, tuturor, vă mulţumesc, cu tot sufletul, atât în numele meu, cât şi în numele copiilor de la Centrul de plasament PINNOCHIO 3, pentru încrederea pe care mi-aţi acordat-o, necondiţionat şi pentru toată implicarea voastră: donaţii, ajutor la cumpărături, participare directă! Mă-nclin!

 

Ruşinea mea de a nu fi bogată …

Nu, nu trăiesc într-o vilă; nu, nu conduc o maşină ultimul răcnet; nu, nu merg la spa, nu port pantofi de sute de euro, nu merg în concedii exotice, nu fac „shoping” la Paris, sau Londra, sau Roma. Nu, nu sunt bogată. N-am fost niciodată şi nici nu cred că voi fi vreodată.

Dacă îmi este ruşine? Îmi este … Ştiţi când? Când trec pe lângă un bătrân care cotrobăie în coşul de gunoi, cu acelaşi firesc cu care ne facem noi cumpărăturile la magazin. Da, îi pot da o pâine, un salam, un ulei, etc. Şi? Şi atât. Mai mult nu pot face…

Îmi este când văd un copil desculţ, sau dezbrăcat, sau înfometat. Da, îl pot încălţa, îmbrăca, da o farfurie de ciorbă. Azi. Şi? Şi atât… Mâine, va fi iar desculţ, dezbrăcat, înfometat….

Îmi este ruşine când un copil se zbate pentru viaţa lui. Iar a trăi, pentru el, devine un lux. Numărat în bani … Da, îi pot dona un leu, doi, 10, 100… Dar, nu este de ajuns …

Deci, da, sunt momente, din ce în ce mai multe, când îmi este ruşine că nu sunt bogată…

De Moş Nicolae …

Despre proiectul „Şi ei sunt copiii noştri”

Noaptebunacopii's Blog

Ieri, am fost şi am discutat cu directorul Centrului de plasament „Pinocchio” 3, d-l Marius Anghel. Un domn special, căruia îi pasă de copiii pe care îi are în grijă.

Astfel: PE 14 DECEMBRIE VOI/VOM (DACĂ SUNT ŞI ALŢI DORITORI) FI LA COPIII DE LA „PINOCCHIO”. De ce pe 14? Pentru că, până atunci, s-au programat deja diferite firme. Ceea ce e bine. Rău este că, de regulă, se merge numai cu dulciuri şi că, între Paşte şi Crăciun, nu-şi aduce nimeni aminte că aceşti copii există. Dar, asta e altă poveste!

Cu banii strânsi de la voi, ca urmare a discuţiei avute cu d-l Anghel, am hotărât că le voi cumpăra mâncarea necesară pentru gustări. În continuare, sunt vulnerabili din acest punct de vedere. Nu au cu ce să facă banalele sandvişuri – acelea din care copiii noştri muşcă o dată şi apoi le aruncă la gunoi – pentru…

Vezi articolul original 190 de cuvinte mai mult

Sunt ROMÂN!

Sunt plânsul mamei, fără de sfârşit,
din fiecare miez de noapte,
sunt binecuvântarea-i trimisă şoptit,
fiului cel drag şi plecat departe.

Sunt conjugarea verbului „a fi”,
speranţa într-o lume bună,
sunt „a visa”, „a plânge”, „a iubi”,
sunt rază de soare şi rază de lună.

Sunt muşcata din geam şi cireşul în floare,
sunt roşul macilor din câmpul cu grâu,
sunt hora de nuntă şi doina de jale,
sunt munte şi deal şi vale şi râu.

Sunt ziua-ngenuncheată în amurg,
sunt lacrima ascunsă sub o geană,
sunt mărul din grădină dat în pârg,
sunt toamna-mbătrânită-n iarnă…

Sunt drapelul ţării purtat la rever,
pământul scăldat în sânge străbun,
sunt ruga strămoşilor, scrisă pe cer,
dar, mai presus de toate, sunt ROMÂN!

La mulţi ani, românii mei! România suntem noi! La mulţi ani ROMÂNIEI NOASTRE!