Arhive pe etichete: păpuşă

D’ale mele gânduri … rătăcite


E esenţial să rămânem şi copii. Dar, trebuie să înţelegem că dragostea nu e o jucărie. Cel mult, o păpuşă de porţelan, care se mânuieşte cu multă atenţie. Altfel, se sparge …

Reclame

2 comentarii

Din categoria copil, de suflet..., gânduri, iubire, viaţă

Să mocnească focul


Să mocnească focul, din nou, în vatra veche
şi, dumneata, bunico, să-mi spui înc-o poveste,
despre fata de-mpărat, cea fără de pereche,
iar lumina lămpii să danseze la ferestre.

Să te privesc cum torci, cu furca prinsă-n brâu,
cum firul lung de lână se-ntinde ascultător,
să-mi faci turte pe plită din făină de grâu
în cunia cea mică, văruită-n alb şi cu pridvor.

Să fie primăvară şi nenea Gheorghiţă,
vecinul de alături, cu barbă şi plete de bunic,
să-mi dea, iarăşi, zambile din a lui grădiniţă,
strigându-mă la gard; eu să-i mulţumesc peltic.

Gutuiul cel bătrân, de lângă „casa mare”,
să mă ascundă între crengi, ca-ntr-un leagăn, iar,
să visez, din nou, cum zbor până la soare,
cu flori prinse în păr şi păpuşa primită-n dar.

Să alerg prin bătătură – cum spuneai, când mă certai –
printre boboci de raţă, de gâscă şi de curcă,
dar, dumneata, bunico, eşti, însă, acum, în rai
iar dorul de ce-a fost mă arde, mă usucă.

16 comentarii

Din categoria poezii, poezii proprii

Dor de păpuşă


În căsuţa albă, cu cerdac,
în ferăstruica de lângă uşă,
a mai rămas doar o păpuşă,
ce se uită, enigmatic, înspre sat.

Din curte, cei doi pruni bătrâni,
în fiecare dimineaţă o salută,
ea-i priveşte, tristă şi tăcută
şi pare să sprijine tot cerul în mâini.

Aşteaptă, la fel ca odinioară,
să intre, râzând, pe portiţă,
acel băieţel şi acea fetiţă,
pe care i-a primit în dar, într-o vară.

Îşi aminteşte cearta lor,
fiecare o voia pentru el,
ea îi iubea pe amândoi la fel,
ar plânge, de-ar putea, îi este dor.

„Sunt oameni mari, acum, cu carte, maică!”,
a auzit-o, cândva, pe bunica,
„Au plecat departe, în America!”
Iar ea-i aştepta la poartă, pe o bancă.

A plecat, apoi şi bunicuţa,
nu în America, undeva…mai aproape,
doar ea-i mai aşteaptă zi şi noapte
şi prunii din curte şi poarta şi băncuţa.

Să fie o lacrimă acea picătură albastră,
ce curge pe obrajii ei mici, de păpuşă,
care aşteaptă cuminte la geamul de lângă uşă,
sau doar ploaia ce s-a lipit de fereastră?

7 comentarii

Din categoria copil, copilărie, poezii