„Vă rog să mă ajutați, nu vreau să mor!”

Este strigătul unei fetițe de aproximativ 12 ani. Este o fetiță săracă, foarte săracă, ce are nevoie de ajutorul nostru.

Cuvintele „sărăcie”, „boală” și „moarte” n-ar trebui să poată fi niciodată asociate cuvintelor „copil”, „copilărie”. Dar, realitatea de zi cu zi ne demonstrează exact opusul. Din ce în ce mai mulți copii sunt condamnați la boală și moarte din cauza sărăciei!
Fetița despre care vă vorbesc se numește Andrada Elena Casapu și trăiește în satul Robești, satul copilăriei soțului meu. Andrada suferă de „Scolioză Lenke 1 AN, unghi Cobb 92 grd.”.

Altfel spus, coloana ei vertebrală nu se mai află în poziția normală ci a migrat, pur și simplu, în umărul drept! Închipuiți-vă cum arată, cât suferă și spre ce se îndreaptă acest copil!
Singura soluție de salvare este intervenția chirurgicală. Detalii medicale mai riguroase și complete găsiți în adeverința de mai jos.
Domnul doctor Alexandru Thiery a acceptat să o opereze, participând chiar cu o donație de 15.000 de lei, din partea fundației cu care colobarează.

ÎNSĂ COSTURILE ACESTEI INTERVENȚII CHIRURGICALE – FĂRĂ DE CARE VIAȚA ANDRADEI ESTE PUSĂ ÎN PERICOL – SE RIDICĂ LA MINIMUM 34.500 LEI (SPITALIZARE, BLOC OPERATOR, ANESTEZIE, PROCEDURA CHIRURGICALĂ, MONITORIZARE NEURO, AUTO-TRANSFUZIE, ETC.)

De aceea, dragii mei, eu și familia mea ne-am hotărât să-i fim aproape Andradei și să încercăm să strângem banii necesari salvării vieții ei. Vă chemăm alături de noi, cu oricât de mică donație puteți: puțin cu puțin se face mult!

Contul în care puteți dona este: RO56INGB0000999903764958, DESCHIS LA ING BANK, TITULAR ADELA ONETE, cu mențiunea: DONAȚIE PENTRU ANDRADA CASAPU! sau cont paypal: adelaonete@gmail.com
Pentru fiecare bănuț donat veți primi, la final, raportul despre cheltuirea lui!

NU UITAȚI: 100 de lei donați au mai multă valoare decât ținuți în buzunar. Pot salva o viață!

PENTRU ORICE DETALII, (NE)LĂMURIRI, ETC., VĂ ROG SĂ MĂ CONTACTAȚI, VĂ STAU LA DISPOZIȚIE NECONDIȚIONAT. VĂ MULȚUMESC!

Articol …

Articol din Revista „Avantaje”, ediția mai 2015. Mulțumesc d-lui Adrian Ciltan, mulțumesc, Maria! 🙂 Mulțumesc, Revista AVANTAJE!

 

Astă seară, am „dansat” în familie

#‎Campania‬ „Să-ți fie bine, copilul meu!” s-a încheiat în această seară, odată cu vizitarea și ducerea donațiilor la copiii din Centrul de plasament „Pinocchio 3”, beneficiarii campaniei.

Am reușit să strângem toate produsele de pe „lista de dorințe” (menționată în articolul de inițiere a campaniei) și chiar mai mult de atât:
– rechizite (caiete, penare, ghiozdane, seturi stilou, pixuri, carioci, creioane, blocuri de desen, plastilină, ascuțitori, gume de șters, acuarele, pensule, etc. )
– produse birotică (hârtie xerox, mape, dosare, plicuri, clipboard, agende, stick notes)
– cărți;
– jocuri pentru preșcolari și școlari;
– tablete ( 2 noi, una puțin folosită);
– zahăr, ulei, ceai, cereale, dulciuri, suc bio de mere;
– produse curățenie (detergent pt. rufe, balsam de rufe, detergent pt. vase, bureți vase, detartrant, Cillit bang, detergent universal);
– produse curățenie și igienă personală (șampon, gel de duș, săpun lichid, săpun solid, pastă de dinți, periuțe de dinți)
– ustensile pt. bucătărie (polonice, cuțite, ceaun, cuțite, spumiere, strecurătoare paste, tocătoare, sufertașe depozitare mâncare, etc.);
– jucării;
– păturici

Toate acestea au fost strânse astfel:
– cumpărate de către mine, cu banii donați – 2.060 lei (din care au mai rămas 45 lei, cu care voi cumpăra mâine mucenici, nuci, esență de rom – copiii au cerut mucenici)
– donații direct în produse;
– produse cumpărate și aduse direct la Centru, de către prietenii care au vrut să mă însoțească.

Vă mulțumesc, cu plecăciune, tuturor celor ce mi-ați fost alături și m-ați ajutat să duc la bun sfârșit și această campanie:
– d-nei Maria Gabura și fiicei sale, Ilinca (pentru bani, produse, participare la eveniment), d-nei Bianca Scoruş (pt. bani), d-nei Zamfirescu Minodorași fiicei sale, Ioana Zamfirescu (pt. bani și participare eveniment), d-reiNicoleta-Veronica Florea și colegelor sale, d-nei Cristina Ilie și părinților de la Grădinița ProKinder (pentru promovare acțiune, donații produse), d-nei înv. Florica Stoica ( Diana Stoica) (pt. bani), d-nei Logofatu Dana (pt. bani și participare eveniment), d-lui Cristian Pleșu (Domeniile Prisecani) (pt. produse și participare eveniment), familiei Felicia și Marius Bârlan, precum și celor doi fii ai lor (pt. produse și participare eveniment), d-lui Vasile Simion și fiului său, Ștefan (pentru produse și participare eveniment), d-rei Călin Angelica (pt. produse și participare eveniment), d-nei Denisa Panaitescu (pt. produse), d-nei Svetlana Bobocean (pt. produse), d-nei Anca Lungu (pt. produse), d-lui Stanciu Constantin (pt. bani), d-neiCarmen Gherca (pt. bani), d-nei Daniela Sandu (pt. produse), d-lui Adrian Grigore (pt. bani), d-nei Hamade Mirna (pt. bani), lui George, fiului meuVictor, Ancăi ( Radu Ioana) (produse), cumnatei mele Mihaela Sherar (pt. bani), fratelui meu, Tavi (pt. transport, participare eveniment), d-rei M.C. (pentru participare eveniment).

Eu vă mulțumesc, Dumnezeu să vă binecuvânteze!

 

Să-ți fie bine, copilul meu!

Să-ți fie bine, copilul meu,
oriunde vei fi!
Mereu!

Ce părinte nu se roagă așa pentru copilul său, în orice moment al zilei sau al nopții?! Ce copil nu se simte în siguranță, iubit și fericit alături de părinții săi? Sau așa ar trebui să fie… Din păcate, există și copii care fie nu se simt nici iubiți, nici în siguranță, lângă părinții lor, fie au fost pur și simplu abandonați. Pentru acești copii, binele se măsoară, aproape exclusiv, în supraviețuire, în a avea ce mânca, ce îmbrăca, cu ce se spăla… Și toate acestea în porții fixe, exacte. Nu există loc de mai mult…

Astfel de copii sunt și cei 38 (22 de băieți și 16 fete, cu vârste cuprinse între 4 și 15 ani), instituționalizați în CENTRUL DE PLASAMENT PINOCCHIO sector 3. Mulți dintre domniile voastre știu că, periodic, întreprind acțiuni de ajutorare a acestor copii, întrucât, mi-au intrat în suflet încă de la prima vizită pe care le-am făcut-o, în anul 2010.

Azi, am fost și am discutat cu d-l Marius Anghel despre nevoile lor. Până acum, cele mai acute erau legate de mâncarea necesară micului dejun și gustărilor dintre mese. Acum, cel puțin pentru o perioadă, pare-se că această situație s-a rezolvat. Au rămas, însă, celelalte nevoi:

– produse de curățenie și îngrijire: detergent de vase, rufe (închipuiți-vă cum e să speli zilnic pentru atâtea persoane!!!!!), curățenie generală;
– produse pentru curățenie și igienă corporală: șampon, gel de duș, săpun lichid;
– rechizite școlare: caiete, creioane, stilouri, pixuri, penare, ghiozdane, etc.

– veselă și instrumente pentru bucătărie: cuțite, tocătoare, polonic, spumieră, etc.
– jocuri pentru copiii de grădiniță și copiii din clasele mici;
– 2 tablete (există copii care învață foarte bine și care nu pot fi recompensați cu nimic, așa cum facem noi acasă, cu ai noștri), pentru că nu are cine să sponsorizeze astfel de „mofturi”…

DE ACEEA, DRAGII MEI, VĂ CER AJUTORUL ȘI ÎN ACEASTĂ CAMPANIE, PENTRU CA, ÎMPREUNĂ, SĂ FACEM SĂ LE FIE BINE ȘI ACESTOR COPII.
AM NEVOIE DE DONAȚIILE D-VOASTRĂ PENTRU A PUTEA ACHIZIȚIONA MĂCAR O PARTE DIN TOT CEEA CE AU NEVOIE.

ASTFEL, FIE ACHIZIȚIONAȚI PERSONAL PARTE DIN OBIECTELE DE MAI SUS, FIE DONAȚI BANI ȘI, LA FINAL, LE VOI CUMPĂRA – SINGURĂ SAU ÎMPREUNĂ CU CEI CARE VOR VREA SĂ MĂ ÎNSOȚEASCĂ, AȘA CUM AM FĂCUT MEREU!

CONTUL BANCAR ESTE: RO56INGB0000999903764958, DESCHIS LA ING BANK, TITULAR ADELA ONETE – PENTRU CAMPANIA: „SĂ-ȚI FIE BINE, COPILUL MEU!”

Cei care ați fost cu mine la Centru, cu ocazia altor campanii organizate pentru ei, știți ce înseamnă pentru ACEȘTI COPII fiecare vizită, fiecare dar …

Pentru orice alte detalii, știți unde mă găsiți. 🙂

Drept mulțumire pentru donațiile d-voastră, eu vă ofer, cu tot dragul, cartea de mai jos: (desigur, donațiile d-voastră sunt mult mai valoroase decât minivolumul de poezii, dar acesta este modul meu de a vă mulțumi pentru că vă pasă. 🙂   )

Eu vă mulțumesc, Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Cafeaua Prieteniei – poveste despre Oameni

Totul a început cu o invitaţie la cafea. Eu v-am invitat să mă invitaţi. Apoi v-am invitat eu să o plătiţi voi. Dar, ştiţi deja. Ce nu ştiţi, încă, este finalul poveştii. Pe care vi-l spun acum.

Cum v-am tot anunţat, evenimentul a avut loc ieri, 11.12.2014, la Şcoala SPECTRUM BUCUREŞTI.

Nu am cuvinte să le mulţumesc tuturor celor de la şcoală – directori, cadre didactice, copii, părinţi – pentru extraordinara implicare în această acţiune. Cu cât entuziasm şi dăruire au făcut-o! Din păcate, nu am cum să-i numesc pe fiecare în parte, aşa cum merită şi cum mi-aş dori.

Aşa cum vă mulţumesc şi vouă, prietenii mei de aici, de pe facebook şi din viaţa reală: înv. Florica Stoica (Diana Stoica), Alma Stoianovici, consilier Călugăru Raluca, Anghel Luminita, Ana-Maria Draghicioiu, Andreea Popescu, Mircea Popescu, Iulia Cojocariu, Anca Vîciu, Ioana Dumitrescu, Tavi Anghelus, Marilena Onete, Zsehranszky Cristina, Dana Debrezeni, Georgiana Burlacu, Hamade Mirna, Lili Pinca, Maria Crudu, Logofatu Dana, Dan Ion Oprea, Viorela Nestor, Adriana Negre, Adrian Petrescu, Mimi Panait, Zamfirescu Minodora.

Datorită VOUĂ, tuturor, am reuşit să strângem, până în acest moment, SUMA DE 6.980 DE LEI, PENTRU COPIII, TINERII ŞI ADULŢII DIN CADRUL ANCAAR IAŞI, Asociaţie a cărei preşedinte este d-na Carmen Gherca.

Tuturor, REVERENŢĂ! Pentru că mi-aţi fost alături, pentru că mi-aţi dovedit, încă o dată, că nu mă înşel atunci când spun că iubesc şi cred în oameni, pentru că nu mă înşel când spun că românii au două inimi, pentru că existaţi în viaţa mea şi pentru că aţi făcut dintr-o SIMPLĂ CAFEA, O CAFEA SPECIALĂ.

Îmi doresc ca această CAFEA A PRIETENIEI SĂ NE LEGE PENTRU TOTDEAUNA! VĂ IUBESC PE TOŢI!

10 lei donaţi…

10 LEI DONAŢI AU MULT MAI MULTĂ VALOARE DECÂT 100 DE LEI ŢINUŢI ÎN BUZUNAR!

Eu n-o să vă spun decât începutul… Era să spun „începutul poveştii”. Dar, nu e poveste. Este o realitate. Realitatea tragică a unui copil de 12 ani. „Copil” ar trebui să însemne veselie, familie, griji doar pentru învăţat şi joacă, voie bună, inocenţă.

Pentru copilul Florin Popa nu înseamnă nimic din toate astea. El trăieşte pe umeri şi în suflet cu povara unei vieţi pe care cu greu o poate duce şi un adult.

În urmă cu 6 săptămâni, în timp ce el era operat la un picior, mama lui murea, răpusă de cancer. A rămas doar cu tatăl. Care este bolnav de TBC.

Şi asta nu e tot! Trăiesc într-o sărăcie lucie, în comuna Gratia, jud. Teleorman, la 60 de km. de Bucureşti.

Maria, care le-a devenit înger păzitor, a reuşit să le facă rost de câteva lucruri: printre care un aragaz şi un frigider.

Mai au, însă, nevoie de multe, aşa cum vedeţi din imaginile de mai jos, inclusiv de o maşină de spălat manuală, cu storcător şi, mai ales, de repararea acoperişului casei, prin care se scurge apa în cele 2 cămăruţe în care trăiesc, în suprafaţă totală de 37 m.p.

Sâmbătă, trebuie să facă pomenirea de 40 de zile a celei ce le-a fost mamă şi soţie. Au nevoie de ajutor.

Dacă simţiţi că doriţi să vă implicaţi, puteţi depune/face transfer în contul SWIFT RZBR ROBU – IBAN RO82 RZBR 0000 0600 1661 9382, deschis la Raiffeisen Bank, titular Holtzhauser Sorin, CU SPECIFICAŢIA: DONAŢIE PENTRU CAZUL POPA FLORIN.

Cei care locuiţi în apropiere de ei, puteţi merge personal: cu produse sau bani.

Restul vă las pe voi să-l scrieţi…
Eu vă mulţumesc, Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Şi nu uitaţi: 10 LEI DONAŢI AU MULT MAI MULTĂ VALOARE DECÂT 100 DE LEI ŢINUŢI ÎN BUZUNAR!

 

Telefonul care m-a făcut să plâng

Mai întâi, a fost poza de mai jos – a Asociaţiei „Dăruieşte viaţa” – , pe care am văzut-o (re)distribuită pe Facebook. Instantaneu, întrebarea-mi: „Oare, eu cum să ajut?” Planuri, scenarii, gânduri …
Apoi, mi-a venit ideea să trimit e-mail-uri către DOMO, ALTEX, EMAG:

„Bună ziua!
Mă numesc Adela Onete. Nu ştiu cum altfel să o spun, aşa că o voi face direct. Asociaţia „Dăruieşte viaţă” – http://www.daruiesteviata.ro/- se chinuie să strângă 20 de televizoare pentru copiii bolnavi de leucemie, de la Institutul Oncologic Fundeni. Nu sunt de la Asociaţie, dar le-am văzut apelul şi m-am gândit să vă scriu, întrebându-mă dacă nu aţi putea să faceţi ceva în acest sens.
Vă mulţumesc şi vă doresc toate cele bune! Inclusiv gânduri bune. 🙂
P.S. Aş aprecia, la justa lui valoare, un răspuns, fie el şi negativ. 🙂

Cu drag,
………….. „

Singurii care mi-au răspuns, au fost cei de la DOMO, chiar în aceeaşi zi şi m-au anunţat că cererea mea a fost redirecţionată departamentului de resort.
Le-am mulţumit şi am aşteptat. 🙂

Aseară, am primit un telefon:

„Bună seara! D-na Adela Onete? Sunt X de la DOMO. Voiam să vă spun că am luat legătura cu cei de la Asociaţia „Dăruieşte viaţă” şi că ne vom implica în această acţiune. Mi-au cerut adresa d-voastră de e-mail (Nota mea: eu nu le spusesem nimic celor de la Asociaţie), pentru că vor să vă mulţumească şi v-am sunat să vă întreb dacă îmi permiteţi să le-o comunic…”

Le-am mulţumit, efectiv cu ochii în lacrimi, pentru implicare. Şi am închis, plângând de fericire …

De ce am ales să public?
Pentru ca, în primul rând, să le mulţumesc public celor de la DOMO, pentru că au luat în seamă e-mail-ul meu şi, cu adevărat important, că au ales să ajute!
În al doilea rând pentru a demonstra că, dacă vrei să ajuţi pe cineva, Dumnezeu va avea grijă să te ajute, la rându-i, pentru a putea face asta. Recunosc că am fost sceptică atunci când am trimis e-mail-urile şi că mă gândeam la planul B. Deci, a fost o lecţie şi pentru mine: „încearcă tot ce este de încercat!” 🙂

Fără titlu … Doar rugăminţi şi rugăciuni …

„La vârsta la care alţi copii aleargă prin parc şi se joacă, Andreea Ceauşu este ţintuită într-un pat de spital, conectată la aparate care îi filtrează sângele. Face dializă de două săptămâni, de când a fost diagnosticată cu o boală rară – sindrom hemolitic uremic atipic – din cauza căreia numărul de trombocite din organism scade. 

Se află în grija medicului Ovidiu Limoncu de la Institutul Clinic Fundeni care spune că în cazul Andreei, boala a fost foarte agresivă. În două zile de la diagnosticare a ajuns pe dializă, rinichii fiind primele organe care i-au cedat. Ulterior, a început să aibă convulsii, astfel că există mari şanse ca şi creierul să fie lezat, mai spune doctorul care o tratează.”

Aceasta este povestea unei fetiţe de 11 ani, din Bucureşti, fiica unei familii de profesori. SINGURA EI ŞANSĂ LA VIAŢĂ ESTE CEL MAI SCUMP TRATAMENT DIN LUME: „O singură fiolă costă 6.000 de euro, şi sunt necesare câte trei fiole pe săptămână. Într-o lună ar fi necesară suma de 72.000 de euro, ceea ce este enorm pentru orice familie.” 

Bineînţeles că, „în ciuda beneficiilor pe care le are şi cu toate că este aprobat în România pentru tratarea sindromului hemolitic uremic atipic, cu 89% şanse de reuşită, medicamentul-minune nu are nicio şansă să ajungă pe lista de medicamente compensate şi gratuite, la care Ministerul Sănătăţii lucrează de ceva timp. Asta pentru că fiolele pot ajunge la pacienţi strict prin compania naţională Unifarm, prin procedură de urgenţă pentru nevoi speciale.

Din cauza numărului mic de pacienţi, medicamentul a fost desemnat orfan, se obţine doar pe bază de reţetă şi este destinat pentru două boli rare ameninţătoare de viaţă, una dintre ele fiind sindromul hemolitic uremic atipic. Este o boală genetică ce determină scăderea celulelor roşii, duce la anemie, tromboză, formarea unor cheaguri de sânge şi la multe alte complicaţii”, a declarat, pentru adevărul.ro, farmacistul Anca Crupariu, purtătorul de cuvânt al Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale (ANMDM).

Dacă doriţi şi puteţi să o ajutaţi pe Andreea, aveţi mai jos CONTURILE BANCARE:

Tatal: CEAUSU LIVIU STEFAN
Email: ceausu.liviu@yahoo.com

TITULAR CEAUSU LIVIU STEFAN

CONTURI DESCHISE LA BCR MIHAI BRAVU

RO31RNCB0084010775440006 RON
RO04RNCB0084010775440007 EURO
RO74RNCB0084010775440008 USD
SWIFT: RNCB RO BU

Povestea mi-a trimis-o, prin e-mail, tatăl unui coleg de clasă al copilului meu, care este fost coleg cu profesorul Ceauşu, tatăl Andreei.

Eu vă mulţumesc, pentru orice veţi putea face, Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Despre proiectul „Şi ei sunt copiii noştri”

Ieri, am fost şi am discutat cu directorul Centrului de plasament „Pinocchio” 3, d-l Marius Anghel. Un domn special, căruia îi pasă de copiii pe care îi are în grijă.

Astfel: PE 14 DECEMBRIE VOI/VOM (DACĂ SUNT ŞI ALŢI DORITORI) FI LA COPIII DE LA „PINOCCHIO”. De ce pe 14? Pentru că, până atunci, s-au programat deja diferite firme. Ceea ce e bine. Rău este că, de regulă, se merge numai cu dulciuri şi că, între Paşte şi Crăciun, nu-şi aduce nimeni aminte că aceşti copii există. Dar, asta e altă poveste!

Cu banii strânsi de la voi, ca urmare a discuţiei avute cu d-l Anghel, am hotărât că le voi cumpăra mâncarea necesară pentru gustări. În continuare, sunt vulnerabili din acest punct de vedere. Nu au cu ce să facă banalele sandvişuri – acelea din care copiii noştri muşcă o dată şi apoi le aruncă la gunoi – pentru gustările de dimineaţa şi de seara. Prin urmare, vor fi cumpărate: iaurt natural, şuncă din piept de pui/curcan, caşcaval, cereale şi fructe.

Desigur, copiii mai au nevoie de şosete groase, lenjerie intimă/lenjerie de corp. Vă reamintesc că sunt 46 de copii, cu vârste între 3 şi 14 ani (între timp, o fetiţă a împlinit vârsta de 14 ani  ).

ÎN CONCLUZIE: CEI CARE MAI DORIŢI să donaţi, vă rog să vă grăbiţi să o faceţi. Cei care doriţi să mă însoţiţi la copii, vă rog să mă anunţaţi, pentru că trebuie să încep să trimit cererile către Protecţia copilului din cadrul Primăriei sectorului 3!

Mulţumesc, cu tot sufletul, celor care au donat deja: Adrian Grigore, Viviana Balanga&comp., Janeta Ionescu, Logofatu Dana, doamnei ce a dorit să rămână anonimă, Bre Alexandra, Marian Cruceru, Lili Pinca.

Îi aştept, de asemenea, pe cei care au promis că se vor implica şi le mulţumesc pentru intenţie!

Da, şi ei sunt copiii noştri. Ei, copiii care trăiesc pe un colţ de lume… lume prea grăbită şi pierdută în propria-i viaţă, pentru a-i vedea, auzi, înţelege…

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Şi ei îl aşteaptă pe Moş Nicolae

Copilul meu îl aşteaptă pe Moş Nicolae. Copilul tău îl aşteaptă pe Moş Nicolae. Ei … Şi ei îl aşteaptă pe Moş Nicolae…

Îmi propusesem ca, împreună, să le dăruim rechizite. Nu am reuşit. Probabil pentru că nu am reuşit să vă conving că au nevoie de noi… Sau, poate, nu am inspirat suficientă încredere. Vă cer scuze, dacă este aşa!

Pentru că, totuşi, am strâns nişte bănuţi şi pentru că se apropie Moş Nicolae, vă cer în continuare ajutorul: să le ducem mici bucurii pe 6 decembrie. Astfel, termenul limită pentru strângerea donaţiilor este 01 decembrie 2013.

Drept mulţumire, vă pun inima în palme – dau, în schimbul oricărei donaţii din partea voastră, un magnet de frigider, cu afişul campaniei. E frumos, să ştiţi! Celor din Bucureşti, îl pot înmâna personal, celor din provincie, îl trimit prin poştă.

Pentru ei, copiii abandonaţi, copiii instituţionalizaţi despre care, putem crede, la un moment dat, că nu sunt “problema” noastră. Că responsabili sunt părinţii care le-au dat viaţă şi i-au aruncat ca pe nişte obiecte nefolositoare şi instituţiile care i-au luat “în primire”. Instituţii care, este adevărat, funcţionează din banii noştri, ai tuturor. Numai că, din păcate, aceşti copii sunt din ce în ce mai mulţi, iar statul le acordă, pentru întreţinere, pe zi, mai puţin decât plăteşte pentru un deţinut.

Ce nu trebuie noi să uităm este că aceşti copii, la împlinirea vârstei de 18 ani, vor fi azvârliţi în societate. Şi, din acel moment, noi vom începe să le pretindem să devină nişte adulţi responsabili, verticali, utili lor înşişi şi societăţii, adulţi care să respecte legea, convenţiile sociale, etc. Ceea ce este firesc! Numai că să nu uităm că noi, la rândul nostru, fie nu am ştiut, fie nu ne-am făcut timp, fie nu am dorit, nu i-am învăţat, de-a lungul copilăriei şi adolescenţei lor, cum să fie responsabili, buni, cum să înveţe, cum să nu-i urască pe cei ce nu sunt ca ei, cum să respecte, cum să trăiască normal, cum să iubească …

Ne place, sau nu, şi ei sunt copiii noştri şi avem datoria de a nu le întoarce spatele!

De exemplu, copiii din Centrul Pinocchio 3 –#centrulpinocchio3. Că despre ei este vorba în această nouă acţiune pe care o iniţiez: sunt 46 de copii, cu vârste între 3 şi 13 ani, 26 de băieţi şi 20 de fete. Au nevoie de mâncare, pentru gustările dintre mese, au nevoie de rechizite, de hăinuţe, de atenţie.

De aceea, dacă doriţi şi puteţi, vă aştept ca, împreună, să strângem bani – sau bunuri. Cei ce doriţi să donaţi, orice, ştiţi unde mă găsiţi.

Contul este RO56INGB0000999903764958, deschis, în lei, la ING BANK, titular ADELA ONETE. Vă rog să menţionaţi la natura plăţii: donaţie proiect Centru de plasament.

De asemenea, pe toţi cei care vor să-mi fie alături la cumpărături şi, ulterior, la Centru, când vom duce donaţiile, îi rog să-mi dea de ştire, pentru că trebuie ca, în cererile pe care le trimit către DGASPC sector 3, să menţionez persoanele care vor merge în vizită la copii.

Ştiţi, totodată, că-mi puteţi solicita orice dovadă a banilor primiţi, precum şi a modului în care au fost cheltuiţi şi vi le voi pune la dispoziţie, fără ezitare.

Ai lor, ai mei, ai tăi, ai noştri …

Şi ei sunt copiii noştri!

Ei, copiii abandonaţi, copiii instituţionalizaţi despre care, putem crede, la un moment dat, că nu sunt „problema” noastră. Că responsabili sunt părinţii care le-au dat viaţă şi i-au aruncat ca pe nişte obiecte nefolositoare şi instituţiile care i-au luat „în primire”. Instituţii care, este adevărat, funcţionează din banii noştri, ai tuturor. Numai că, din păcate, aceşti copii sunt din ce în ce mai mulţi, iar statul le acordă, pentru întreţinere, pe zi, mai puţin decât plăteşte pentru un deţinut.

Ce nu trebuie noi să uităm este că aceşti copii, la împlinirea vârstei de 18 ani, vor fi azvârliţi în societate. Şi, din acel moment, noi vom începe să le pretindem să devină nişte adulţi responsabili, verticali, utili lor înşişi şi societăţii, adulţi care să respecte legea, convenţiile sociale, etc. Ceea ce este firesc! Numai că să nu uităm că noi, la rândul nostru, fie nu am ştiut, fie nu ne-am făcut timp, fie nu am dorit, nu i-am învăţat, de-a lungul copilăriei şi adolescenţei lor, cum să fie responsabili, buni, cum să înveţe, cum să nu-i urască pe cei ce nu sunt ca ei, cum să respecte, cum să trăiască normal, cum să iubească …

Ne place, sau nu, şi ei sunt copiii noştri şi avem datoria de a nu le întoarce spatele!

De exemplu, copiii din Centrul Pinocchio 3. Că despre ei este vorba în această nouă acţiune pe care o iniţiez: sunt 46 de copii, cu vârste între 3 şi 13 ani, 26 de băieţi şi 20 de fete. Au nevoie de mâncare, pentru gustările dintre mese, au nevoie de rechizite, de hăinuţe, de atenţie. 

De aceea, dacă doriţi şi puteţi, vă aştept ca, împreună, să strângem bani – sau bunuri – pentru ei şi, odată cu începerea şcolii, să le mai facem câte-o bucurie!
Cei ce doriţi să donaţi, orice, ştiţi unde mă găsiţi. 

Contul este RO56INGB0000999903764958, deschis, în lei, la ING BANK, titular ADELA ONETE. Vă rog să menţionaţi la natura plăţii: donaţie proiect Centru de plasament.

De asemenea, pe toţi cei care vor să-mi fie alături la cumpărături şi, ulterior, la Centru, când vom duce donaţiile, îi rog să-mi dea de ştire, pentru că trebuie ca, în cererile pe care le trimit către DGASPC sector 3, să menţionez persoanele care vor merge în vizită la copii. 

Ştiţi, totodată, că-mi puteţi solicita orice dovadă a banilor primiţi, precum şi a modului în care au fost cheltuiţi şi vi le voi pune la dispoziţie, fără ezitare!

Cenuşăreasa

Aşa s-a numit piesa de teatru pe care, împreună, am dăruit-o, azi, copiilor de la Centrul de plasament Pinocchio 3 (au fost prezenţi 20 de copii şi 2 însoţitori, deşi biletele s-au cumpărat pentru 24 de copii şi 3 însoţitori, dar au mai apărut probleme printre copii şi au fost nevoiţi să rămână la Centru). Nu a fost aleasă anume, aşa s-a nimerit. Ironic, nu? Piesa „Cenuşăreasa” pentru aceşti copii, care, la rândul lor, sunt nişte mici cenuşărese. Cu deosebirea că, pentru ei, de cele mai multe ori, povestea nu se termină cu happy end!

„De noi depinde să facem din viaţa noastră o poveste”, spune, la un moment dat, zâna care o ajută pe Cenuşăreasă să plece la bal. Da, pot spune asta eu, tu, sau copilul meu, al tău! Ei, copiii din centrele deplasament, nu pot spune asta. Şi nici zânele, sau şoriceii, care să-i ajute să-şi facă hăinuţe, şi nici păsările fermecate, care să-i ajute să aleagă lintea de neghină, nu li se arată prea des.

Ei, COPIII DIN CENTRELE DE PLASAMENTE, sunt „doar” nişte nume instituţionalizate pe hârtiile autorităţilor, sunt copii invizibili, sunt copiii din spatele unor garduri, sau porţi de fier, din spatele unor uşi … Sunt copiii ce aşteaptă să fie băgaţi în seamă, sunt copiii ce spun „mami” tuturor doamnelor ce le poartă de grijă (foarte puţine, de altfel, în comparaţie cu numărul copiilor), sunt cei care trăiesc stigmatizaţi pentru singura „vină” că au fost născuţi de nişte mame iresponsabile, în sânul unor familii nepotrivite… Sunt copii cu nevoi şi lipsuri multe (dar, voi reveni într-un alt articol la acest subiect).

Datorită faptului că aţi înţeles şi aţi dorit să le dăruim o clipă de bucurie, de normalitate, implicându-vă, financiar, eu mă înclin şi vă mulţumesc, din tot sufletul: d-nei Maria Vatamanu, Mihaela Tălpău, R.B., Cristiana Toma, Viviana Balanga, I.C., Stanciu Constantin, Bianca Eliza, Adrian Grigore, Aurora Niculae, Tavi Anghelus, Mariuca Macovei, Marilena Onete, Mihaela Sherar.

Datorită donaţiilor domniilor voastre, s-a strâns suma de 940 de lei (545 lei, prin depunere sau transfer bancar, restul, în numerar). Din această sumă, am cheltuit suma de 848,45 lei (316,50 lei – bilete teatru – factură şi OP -; 310 lei – transport, dus-întors, – factură şi chitanţă; 155,68 lei – banane, piersici, nectar Teddy, pufarine – câte 30 de buc., bon fiscal Kaufland; 48 lei – îngheţată – bon fiscal; 18,00 lei – pepene verde, fără document justificativ – vânzător ambulant). Restul de 91,55 lei a rămas în cont, pentru următoarea acţiune. (Dacă cineva dintre cei care au donat, doreşte restituirea sumei, ca urmare a faptului că nu a fost cheltuită integral la această acţiune, vă rog să-mi daţi de ştire! 🙂 De asemenea, anunţaţi-mă dacă doriţi copii de pe facturi, extras de cont, etc. şi vi le voi trimite imediat.)

Încă o dată, toate mulţumirile şi urările de bine pentru că mi-aţi fost alături, să le fim, măcar puţin, aproape! Dumnezeu să vă binecuvânteze! Le mulţumesc, de asemenea, şi celor care au promovat acţiunea!

„Doamna, mai mergem şi altă dată?”

Uraaaaa!!!!!!!

Bună ziua, dragii mei! Sunt fericităăăăăăă!!!!!!!!! Împreună, am strâns bănuţii pentru copii, astfel că, în acest moment, aştept facturile pentru transport şi pentru biletele de teatru, să le achit. Mâine, după încheierea acţiunii, voi reveni cu toate detaliile: bani donaţi, bani cheltuiţi, bani rămaşi, etc., lista donatori, etc.

Vă îmbrăţişez cu toată afecţiunea şi vă mulţumesc pentru tot ce aţi făcut! ♥ ♥ ♥

Haideţi să-i ducem şi pe ei la teatru!

În acest moment, pot să dau câteva amănunte despre proiectul cu ducerea la teatru a copiilor din Centrul de plasament Pinocchio 3, despre care vă vorbeam aici:

Dacă ne unim, putem duce la teatru, până cel mai târziu pe data de 16.07.2013, în cadrul proiectului Ţăndărică (şi-mi place acest proiect pentru că este şi parcul, de care copiii se vor putea bucura, după piesa de teatru, cu o îngheţată, un suc şi o joacă 🙂 ) 30 DE COPII ŞI 4 ÎNSOŢITORI (acesta este numărul copiilor aflaţi în această perioadă în Centrul de plasament).

La un calcul aproximativ, pentru acest mic gest, avem nevoie de 1000 de lei: costul biletelor de teatru (11,50 lei/pers., pt. copii şi 13,50 lei/pers., pentru însoţitori), transportul dus-întors (pentru care, deocamdată nu am o soluţie, sunt în căutări, aşa că, dacă mă puteţi ajuta cu vreo informaţie, vă sunt recunoscătoare) şi bani de cheltuială, după teatru: îngheţată, suc, apă, etc.

FOARTE IMPORTANT: ESTE VORBA DESPRE O SUMĂ APROXIMATIVĂ, MAXIMĂ!!!!!!
DUPĂ CE VOI AVEA COSTURILE EXACTE, VI LE VOI COMUNICA. BANII CARE VOR RĂMÂNE – DACĂ VOR RĂMÂNE – VOR FI FOLOSIŢI PENTRU UN ALT PROIECT DE GEN (TEATRU, FILM), SAU PENTRU CUMPĂRAREA DE RECHIZITE PENTRU NOUL AN ŞCOLAR.

DUPĂ ÎNCHEIEREA ACŢIUNII, VOI FACE PUBLICE TOATE ACTELE JUSTIFICATIVE pentru a vă informa ce s-a întâmplat cu banii donaţi: extrase de cont, chitanţe, procese-verbale, etc.

De asemenea, voi face public numele tuturor ce s-au implicat în acest proiect, dacă nu există vreo interdicţie expresă din partea vreunui donator.

Dacă  doriţi să vă implicaţi, vă rog să o faceţi zilele acestea, până vineri, cel târziu, pentru a putea face rezervările!

Contul în care puteţi dona este:

RO56INGB0000999903764958, deschis, în lei,  la ING BANK, titular ADELA ONETE. Vă rog să menţionaţi la natura plăţii: donaţie proiect teatru Centru de plasament.

Vă mulţumesc!

Pentru orice (ne)lămuriri, întrebări, verificări, vă stau la dispoziţie oricând, inclusiv telefonic, sau faţă în faţă.

Rugăminte în genunchi…

Dragii mei,

vreau să vă cer ajutorul. Şi vi-l cer în genunchi. Vorbesc serios: în genunchi! Mai jos, voi explica de ce. Ajutorul nu este pentru mine, sau familia mea. Este pentru Alizee le Soleil (http://www.facebook.com/alizeelesoleil). Nu este în lista mea de prieteni, de pe facebook. Nu pentru că nu aş fi vrut, ci pentru că, pur şi simplu, nu s-a întâmplat. Avem, însă, prieteni comuni: Elena,Vania, Gabriela şi mai sunt şi alţii. I-am nominalizat doar pe ei, pentru că, prin intermediul lor, am aflat despre tragedia Mariei (acesta este prenumele ei): ESTE BOLNAVĂ DE CANCER ŞI ARE NEVOIE DE BANI.

Şi, acum, să vă spun de ce vă rog în genunchi:

1. pentru că o nimeni – n-o pot numi altfel – i-a transmis următorul mesaj: „de ce agita lumea, de ce ne pune sa dam bani, cand la ea, totul este terminat, fiind metastaza si ca ar fi bine sa isi aranjeze treburile pe aici pe pamant si sa astepte finalul!”.

2. BANII DE CARE ARE NEVOIE, NU SUNT NICI ZECI DE MII, NICI SUTE DE MII DE EURO, CI ÎN JUR DE 3.000 DE EURO. 
MAI EXACT: 80 de euro, pentru transport şi 2.000 de euro, pentru un tratament în Italia, unde cineva s-a oferit să o ajute, oferindu-i cazare şi accesul la o clinică, unde speră să poată fi ajutată!

Fără aceşti bani, este condamnată, fără a mai putea lupta pentru viaţa ei! Din păcate, din câte înţeleg, a început să-şi piardă orice speranţă…!

Maria este singură, neavând-o decât pe fiica ei, care este studentă.

Deci, dragii mei, avem, cu toţii sute şi mii de prieteni în listele de pe reţelele de socializare. Dacă ne-am uni, nu ar trebui decât să dăruim foarte puţin, care să valoreze cât o ŞANSĂ LA VIAŢĂ!

De aceea, vă rog, în genunchi, haideţi să o ajutăm pe Maria!
Mâine, am putea fi în locul ei oricare dintre noi …

CONTUL EI ESTE:

RO 54 RNCB 0318069335220001 DESCHIS LA BCR, în lei

COD SWIFT: RNCBROBU (pentru donaţii din străinătate)

TITULAR: GODEANU MARIA

P.S.: Ştiu că nu vreţi să faceţi caz, dar, dacă doriţi şi puteţi să o ajutaţi pe Maria, lăsaţi-mi un semn aici. Vreau să demonstrez că noi, românii, suntem uniţi, că suntem solidari şi că nu ne-au murit sufletele!

Vă mulţumesc şi să vă binecuvânteze Dumnezeu!

Oare, cât de trişti sunt îngerii …

… când ştiu că viaţa unui copil depinde de bunăvoinţa celor din jur?

Am primit, de la prietena mea, Adriana Velea, care este ea însăşi un înger păzitor al copiilor bolnavi şi care luptă cu disperare să-i poată transfera la clinici din străinătate pentru a le salva viaţa, mesajul de mai jos. Bibi este şi ea aşteptată la o clinică din Germania, dar …  are nevoie de bani.

„Ajutati-o pe Bibi!

Acest ingeras se numeste Amarandi Maria Bianca (pe scurt, Bibi), are 2 ani si 3 luni, este din Braila. Bibi a fost parasita de mama si lasata in grija rudelor de cand era sugar. Cand a implinit varsta de 1 anisor, Bibi a fost preluata de Protectia Copilului, oferindu-i o familie la un asistent maternal unde este iubita si ocrotita.
Dar se pare ca pentru Bibi nu a fost suficient ca mama a parasit-o, la varsta de 1 an si 6 luni a fost diagnosticata cu cancer cerebral, operata si chimiotratata si asa a fost nevoita  Bibi sa creasca prin spitale si sa se joace cu seringi si perfuzii.
Pentru a putea creste ca un copil normal de varsta ei are nevoie de efectuarea unui tratament cu radioterapie . Din pacate in Romania nu se pot aplica astfel de tratamente pentru copii de varsta ei , singura ei speranta fiind efectuarea de radioterapie in strainatate!

Haideti sa incercam sa fim parintii ei pentru o clipa si sa o ajutam sa ajunga la tratament! Si chiar sa se vindece si sa redevina un copil normal!

Nr. cont deschis la Banca BCR pe numele Zaharia Lucica – Asistent Maternal: RO20RNCB0527025975420001
Nr tel: 0728.825.538    (Asistent Maternal – Zaharia Lucica)
Multumim!”

P.S. Cui doreşte, îi pot trimite pe e-mail biletul de ieşire din spital şi rezultatul analizelor. Le-am primit în format PDF şi nu pot (sau nu ştiu eu) să le postez.

„Eu sunt Mihăiţă şi am autism…”

Aşa începe povestea de viaţă a lui Mihăiţă Oncioiu, care are 2 anişori şi câteva luni. „La 1 an si 6 luni a fost diagnosticat cu autism in urma unor evaluari facute la Spitalul Obrejia, intrucat s-a observat ca nu raspundea la nume si traia undeva in lumea lui.”, scrie mama lui, Dana Oncioiu, pe blogul lor, http://www.mihailioan.info.

Cf. Wikipedia, ” Autism este un nume generic pentru o serie de tulburări comportamentale fundamentale. Cauzele autismului nu sunt încă înțelese complet, dar se crede că tulburările se datorează unor defecțiuni genetice, ale unor interacțiuni între gene sau mutații rare cu efecte majore. În unele cazuri rare, autismul este asociat cu agenți teratogeni (care produc defecte natale).”

Când auzi despre suferinţa unui copil, nu ai cum să rămâi neatins. Dar, când eşti părinte, toată lumea ta interioară se prăbuşeşte. Îţi strângi copilul în braţe şi-i mulţumeşti lui Dumnezeu că este sănătos! Ceea ce este firesc! Numai că, atunci când îi mulţumeşti lui Dumnezeu, pentru copilul tău, nu uita SĂ TE ROGI LUI DUMNEZEU pentru copilul de lângă tine şi familia lui, care nu au avut aceeaşi şansă şi pentru care firescul este un lux! Şi, dacă poţi face şi mai mult de atât, nu sta pe gânduri!

 

La mulţi ani, Vlăduţ Ursache!

Cu siguranţă, vă amintiţi de Vlăduţ Ursache – ştiu asta, pentru că aţi fost mulţi care i-aţi sărit în ajutor. Vă spuneam, în articolul despre el, că are 8 ani. Ei bine, la acea dată nu-i împlinise încă. Îi va împlini pe 13 iunie. Da, mâine este ziua lui de naştere. Este geamăn, de-al meu. 🙂 Dacă, în drumul vostru, vă puteţi opri pentru a-i trimite un mic dar, sau un gând bun, o urare, o rugăciune, o binecuvântare, el va şti şi va fi fericit. La mulţi ani, copile drag, să-ţi dea Dumnezeu bucurie, sănătate şi să rămâi alături de părinţii tăi, care te iubesc nespus, multă vreme, de acum încolo!

Vlăduţ s-a bucurat când mama lui i-a spus că mulţi oameni se gândesc la el şi că, fiecare i-a trimis câte ceva, cu toată dragostea  şi gândurile bune.

Dragii mei, cunosc numele tuturor celor care aţi ajutat familia Ursache şi vă mulţumesc, din toată inima, pentru gesturile voastre! O fac, atât în nume propriu, cât şi în numele acestei familii, ce m-a rugat să vă transmit binecuvântările lor. Întrucât nu ştiu dacă am acordul vostru pentru a vă face publice numele, încă nu o fac. Dacă veţi mai trece pe aici şi veţi citi articolul, daţi-mi de ştire, vă rog, de pot să vă scriu şi numele. Mulţumesc, de asemenea, prietenei mele, A.C., precum şi d-lor Lupu Petrişor şi Cornel Iacobeanu.
Mă înclin!

Fii suveran…!

Mâine, mergeţi şi votaţi: după cum vă dictează mintea şi conştiinţa voastră, nu ale altora, sau, mai bine zis, lipsa lor de conştiinţă! Şi nu uitaţi că, de fapt, fiecare dintre noi suntem ca un angajator al fiecărui politician pe care îl alegem/votăm! Dacă ştim ce vrem de la ei, dacă le transmitem corect aşteptările noastre şi vom avea grijă să nu le uite, nu avem cum greşi.
Nu te lăsa cumpărat, nu te transforma în vasalul nimănui! Dacă o vei face, va avea tot dreptul să-ţi spună: „ţi-am dat, eşti obligat!”. Numai că, ce-ţi dă, acum, cu două degete, îţi va lua mâine cu zeci de tentacule! Inversează raportul! Şi vei putea spune: „ţi-am dat hăţurile, ai grijă să ajung cu bine la destinaţie!” NU STA CU CAPUL PLECAT ŞI MÂNA ÎNTINSĂ, FII SUVERAN, ALEGĂTORULE!

Şi să nu uitaţi nici că:

Îşi plâng străbunii viitorul

Îşi plâng străbunii viitorul,
văzându-şi fiii îngenuncheaţi,
cu sânge, ei au hrănit ogorul,
când la luptă au fost chemaţi.

Cu pieptul dezgolit şi fără frică
şi-au apărat neamul şi glia,
de la cel cu carte, la ultima opincă,
din oasele lor, crescut-a România.

Au fost eroi, deşi nu asta au vrut,
au murit pentru frăţie şi dreptate,
din iubirea de pământ, ei şi-au făcut scut
şi din morminte strigă şi astăzi: “Libertate!”

Istoria stă tristă prin sertare,
care ni-i menirea, se pare, am uitat,
ce-a fost, odată, mândrie şi onoare,
azi este ruşine, arhaic, demodat.

Ne vindem patria şi-naintaşii,
fără a privi, o clipă, înapoi
şi ne trădăm, fără jenă şi urmaşii,
ce, firesc, aşteaptă o ţară de la noi!

Îşi plâng străbunii viitorul,
văzându-şi nepoţii-ngenuncheaţi…

Susţin, pentru că…

După cum ştiţi, sâmbătă, 02 iunie, am participat la evenimentul organizat de   Asociaţia ADOR COPIII (Comunitatea Familiilor Adoptive).

Când am acceptat invitaţia Danei Pluhovici – care m-a onorat – am fost întrebată de ce susţin campania lor.  Dacă m-ar fi întrebat de există vreun motiv pentru care să nu sprijin această cauză, răspunsul ar fi fost, categoric: „niciunul!” În consecinţă, am avut şi am toate motivele din lume să susţin un astfel de demers. Eu şi soţul meu, ne-am dorit un copil şi-l avem. Copilul nostru ştie ce înseamnă „acasă”, „familie”, ştie ce înseamnă să crească iubit, dorit, ocrotit. Din păcate, dintr-o mare nedreptate a vieţii, există copii pentru care aceste cuvinte sunt străine, încă de la naştere, sau capătă alte conotaţii. Există copii pentru care „mama” este educatoarea, doamna de la bucătărie, medicul psiholog, sau oricare dintre doamnele din jurul lor, iar figura paternă, cel mai ades, lipseşte din mediul lor familiar. Aşa cum, pe de altă parte, există adulţi minunaţi, care ar putea dărui toate acestea şi pare că nu au cui. Nu am spus „copii minunaţi”, pentru că aş fi folosit un pleonasm. Dar, „când Dumnezeu îţi închide o uşă, îţi deschide, de fapt, o fereastră.” Copiii abandonaţi nu sunt decât copii rătăciţi. Trebuie doar căutaţi şi aduşi ACASĂ. Pentru că, deşi sună trist, poţi să aduci un copil, pe lume, din greşeală, împotriva voinţei tale, dar, niciodată, nu poţi iubi, nu poţi creşte un copil din greşeală. Şi… părinţi nu sunt cei care concep un copil, părinţi sunt cei care cresc un copil. Adopţia este un lucru natural, firesc, este ca o naştere, pentru că este naşterea unei familii. Este absolut minunat ca toţi membrii familiei să se sărbătorească în aceeaşi zi.

Când toate acestea se întâmplă în jurul tău, nu ai cum să rămâi pasiv, indiferent cât de mică îţi este contribuţia.

1 Iunie, 2 Iunie – copil, copilărie, familie…

UPDATE: Locul mai exact al desfăşurării este la intrarea dinspre Câmpia Libertăţii, la statuie, primul foişor, pe stânga (unde cânta fanfara). Eu voi recita la orele 10,15 şi 11,00.

Dragii mei, sâmbătă, 2 iunie, între orele 10,00-14,00, în Parcul Alexandru Ioan Cuza (IOR) – Bucureşti, se va desfăşura evenimentul din cadrul Campaniei de promovare pentru declararea zilei de 2 IUNIE ca Zi Naţională a Adopţiei, iniţiat şi organizat de Asociaţia ADOR COPIII (Comunitatea Familiilor Adoptive), eveniment pe care îl susţin! În cadrul evenimentului, printre altele, vor fi: teatru pentru copii, spectacol de magie, muzică, spectacol de dans. De asemenea, mi s-a făcut onoarea de a fi invitată să recit din poeziile mele pentru copii. Deci, vă aştept, să fiţi alături de mine şi de aceste familii minunate!

********

Un alt eveniment minunat se va desfăşura mâine, 1 Iunie, la Elite Art Gallery, unde sunteţi aşteptaţi la vernisajul a două mici artiste, Mara şi Ana Ivan – „Din inimă de copil„:

La mulţi ani, copiii noştri, să vă fie bine, oriunde veţi fi!

Nu uita că e şi ziua lor!

Vă mai amintiţi de copiii de la JOYO – Casa Florian, cei 50 de copii şi tineri, băieţi şi fete, cu vârste între 6 şi 14 ani? Prietena mea, Adriana Velea, a obţinut pentru ei, cu ocazia zilei de 1 Iunie, bilete la Teatrul Ion Creangă, prin amabilitatea celor de la teatru, care s-au bucurat să le facă această bucurie. După orele 13,00 – pe 1 Iunie, deci – se doreşte organizarea unei petreceri, la sediul Fundaţiei, din str. Lt. Av.  Gheorghe Caranda nr. 65, sect. 6 (în zona Drumul Sării ),  unde vă invit să participaţi cu o ciocolată, o jucărie, un fruct, un suc, orice aţi dărui şi copiilor voştri. Bucuria unui copil, când primeşte atenţie, nu poate fi măsurată şi comparată cu nimic. Cu atât mai mult, cu cât aceşti copii nu se întâlnesc prea des cu răsfăţul, provenind din „familii aflate în situaţii de mare dificultate„.
Dragii mei, haideţi să le spunem, împreună, şi „copiilor crescuţi în familii cu mari greutăţi materiale şi nu numai…”: „La mulţi ani, copile drag, să fii sănătos şi fericit!”

El este Vlăduţ Ursache. Şi ştie că va muri…

El este Vlăduţ. Are 8 ani.

De când am aflat povestea lui, nu am linişte… Cum am aflat? Mama lui, Mihaiela Ursache, s-a abonat la postările mele pe Facebook. Aşa, i-am vizitat contul. Am văzut pozele şi povestea din spatele lor şi m-am cutremurat. Nu mi-a cerut nimic. Dar, nici nu era nevoie. Copilaşul ei, care acum are 8 ani, este bolnav de hidrocefalie irecuperabilă, se pare. Cel puţin, aşa am înţeles.  Se pare că, la vârsta de un an, băieţelul a fost supus unei intervenţii chirurgicale nereuşite. Din acel moment, li s-a spus părinţilor că va muri. Din fericire, nu s-a întâmplat asta. Dar ei, inclusiv Vlăduţ, care îşi conştientizează situaţia, se aşteaptă, oricând, la o nenorocire. Toate aceste amănunte, le-am aflat de la Violeta Enescu. Ea locuieşte relativ aproape de ei – la 10 km. distanţă, familia Ursache fiind din Dărmăneşti, Bacău. Cerându-i amănunte despre caz, mi-a scris următoarele:
„Intr-adevar, am fost acolo si din nefericire cazul e mai dramatic decat pare deoarece copilul constientiteaza ca este f. bolnav si ca sfarsitul sau e f. aproape….Sunt o familie curata si fizic si sufleteste insa se descurca f greu cu banii pt cheltuielile cu medicamentele si cu alte lucruri trebuincioase. Eu am facut cazul cunoscut si prietenilor mei si fiecare a participat cu cate ceva dar din pacate nici noi nu putem face f mult si lumea nu se prea sensibilizeaza la un caz fara recuparare…deci Vladut este condamnat sa sfarseasca in foame si lipsuri,daca puteti face ceva ar fi extraordinar,acesti oameni nu cer decat un pic de ajutor in fiecare luna pentru a-i putea asigura strictul necesar. In numele lor eu va multumesc f. mult, va las un nr. de tel si daca doriti alte amanunte vi le ofer cu placere..”  La telefon, Violeta mi-a mai povestit că familia Ursache are venituri foarte modeste: salariul tatălui, precum şi un ajutor minim pe care îl primeşte de la Primărie, cu foarte mari întârzieri şi că, realmente, nu au bani de mâncare şi nici de tratamente. Copilul are dureri foarte mari şi-şi întreabă mama: „Mami, nu ne poate ajuta şi pe noi nimeni?”

În concluzie, Vlăduţ şi familia lui au nevoie DISPERATĂ de noi, de mâna noastră întinsă, de ajutorul nostru, oricum va veni el: sub formă de mâncare, haine, jucării, pampers, bani. Pentru donaţiile de bani:

„RO77RNCB0535113339580001, cont deschis la B.C.R., pentru Vadut, pe numele de URSACHE MIHAELA din Darmanesti.”

Dragii mei, ştiu că mi-aţi fost mereu alături, în micile mele acţiuni şi că, datorită vouă, am adus câte un zâmbet pe feţele copiilor. Vă rog, şi de această dată, să ne unim şi să fim alături de Vlăduţ. Ştiu că nu e nevoie să vă rog, ci doar să vă cer… Vă îmbrăţişez, cu dragoste şi vă mulţumesc! Mă înclin!

P.S. Mă puteţi contacta, cum vă este mai uşor: la telefon: 0766.241.219, aici, pe e-mail: adelaonete@gmail.com, pe facebook: http://www.facebook.com/adela.onete

Vrei să fii „iepuraşul” lor?

Fundaţia JOYO vine în sprijinul acelor „copii crescuţi în familii cu mari greutăţi materiale şi nu numai… Neglijaţi, abuzaţi sau obligaţi să muncească de la vârste fragede, uită de şcoală, abandonează, pierd orice şansă pentru viitor…  Copii mai puţin norocoşi decât alţii…”.

„În Centrul social de zi  “CASA FLORIAN” se desfaşoară cele mai multe din activitaţile fundaţiei. Aici se oferă unui grup de 50 de copii şi tineri defavorizaţi, zilnic, suport socio-educativ diferenţiat, ca şi masa de prânz şi micul dejun/gustarea. Copiii şi tinerii provin din familii aflate în situaţii de mare dificultate (familii cu venituri insuficiente, cu mulţi copii, mo-noparentale, familii cu unul sau ambii parinţi şomeri, familii în care părinţii suferă de boli cronice grave, etc.)  şi se află în situaţii de risc de abandon şcolar sau familial.” Mai multe detalii pe http://www.joyo-foundation.ro/.

SUNT COPII – FETE ŞI BĂIEŢI – CU VÂRSTE CUPRINSE ÎNTRE 6 ŞI 14 ANI.

VINERI, 13.04.2012, se va merge la fundaţie cu DONAŢII constând în: hăinuţe, alimente, dulciuri, rechizite, încălţăminte, etc. Dacă puteţi şi doriţi să donaţi ceva, vă rog să luaţi legătura cu d-na ADRIANA VELEA (o bună prietenă a mea, care se implică foarte mult în ajutorarea copiilor şi tinerilor defavorizaţi), la adresa de e-mail a.velea@cfooncall.ro.

Vă mulţumesc şi Dumnezeu să vă binecuvânteze pentru gândurile şi faptele voastre bune!

Strigăt de ajutor!

Azi, am primit mesajul de mai jos. Este un strigăt de ajutor. De data aceasta, nu este strigătul mamei pentru copilul ei, ci al unor fii pentru mama lor. De aceea, toţi cei care puteţi da o mână de ajutor şi o speranţă, vă rog să o faceţi. Ştiu că este greu pentru mulţi, ştiu că viaţa ne este din ce în ce mai grea, dar, dacă vom fi uniţi, cât mai mulţi, poate vom reuşi să ajutăm această familie.

„Buna ziua,

Ma iertati ca va deranjez .Vin cu rugamintea la d-voastra sa scrieti un articol pe blogul d-voastra si sa distribuiti mai departe pe facebook despre mama mea, Gabriela Tudorache care este foarte bolnava. Este diagnosticata cu meningiom, o tumoare cerebrala care i-a afectat vederea si trebuie sa se opereze cat mai repede la o clinica din Germania unde ni se cer 35 000 EUR plus cheltuieli de cazare si transport .

Viata si vederea ei depind de aceasta operatie , iar mie si fratelui meu ne este foarte greu sa o vedem cum indura zilnic cumplitele dureri de cap si ameteli. Timpul nu ne permite sa asteptam si va rugam sa scrieti un articol despre cazul ei . Mai multe detalii le gasiti pe http://gabrielatudorache.blogspot.com/.  Sau ne puteti contacta la nr de tel. 0724342082. Va rugam, daca sunteti de acord sa ne lasati si un raspuns .
Va multumesc din inima pentru sprijinul acordat.”

Altfel, toate bune şi frumoase….

UPDATE: Între timp, Emil Boc şi-a dat demisia, desigur, autovictimizându-se. Aproape că era să-mi scape o lacrimă!!!

„Limba română este patria mea!”, spunea Nichita Stănescu.
Oare, ministrul IGAŞ, dacă ar vrea să-l parafrazeze, cum ar spune: „Limba română este….”?

Numai că, este „impetuos necesar” ca, la „minus zero grade”, mintea lui Igaş să fie „vădită de energie”, din cauza „branconierilor.” Brrrrr!!!!!!!

Dar, staţi liniştiţi, ministresa BOAGIU, ne „asigură siguranţa” pe drumuri. Poate pe alea închise! Că ăsta e GUVERNUL CLOSED. A nu se citi „CLOSET”, da?

Mă tot gândesc şi nu reuşesc să decid: să prefer guvernanţii care vor „să vorbesc” cu noi, dar o fac prost, sau pe cei „care nu vor să vorbesc”? A, da’ m-am decis: JOS GUVERNUL! JOS BĂSESCU!

Altfel, toate bune şi frumoase, aşa că lăsaţi naibii prostiile cu protestele şi treceţi „la muncă”: „noi ce dracu’ mai furăm?” Nu de alta, dar până şi Jeffrey Franks şi-a dat seama de „băieţii deştepţi” din România şi că se fură, la greu, banii publici. Ups! Cred că de la horă i se trage! Tot ţopăind el, tot pe bani publici, conform tradiţiei, i s-au deşteptat neuronii. Cei mormoni, desigur!

Eu nu vreau să moară şi capra vecinului

Dimpotrivă: vreau să fiu alături de el, dacă i se întâmplă. Se tot spune că oamenii, în general şi românii, în special, sunt, prin esenţă, egoişti, nepăsători, invidioşi, răi. Că ţine de educaţie să depăşim aceste „calităţi” care nu ne fac cinste. De educaţie şi de suflet, aş completa eu. Dar eu ştiu că nu este aşa. Ştiu că putem fi compasivi, generoşi, darnici, puternici, toleranţi, SOLIDARI. În toate campaniile mele umanitare şi ale celor din jurul meu, mi s-a dovedit asta. Ştiu că, împreună, noi, ROMÂNII, putem fi o forţă. Şi vreau să şi dovedim asta: celor care şi-au pierdut orice speranţă şi celor care dau conotaţii negative cuvântului „român”. De aceea, dacă astea sunt şi convingerile voastre, vă chem  ca, împreună, să formăm cel mai mare grup:  „Numai împreună!”

http://www.facebook.com/groups/281275908587985/

Veţi fi adăugaţi în grup, numai ca urmare a dorinţei voastre exprese şi nu din oficiu. „Împreună!” trebuie să fie crezul vostru.

Scopul grupului este de a ne implica în campanii umanitare, sociale, de a ne păsa de cel de lângă noi, indiferent cine este acesta, de a întinde o mână oricui are nevoie.

Pentru cei care nu aveţi cont Facebook şi nici nu doriţi să vă faceţi, voi deschide o pagină specială, aici, pe blog.

În genunchi, vă rog!

Ea este Mădălina. Are 11 ani şi este crescută, de la vârsta de un an, când a fost părăsită de părinţi, de o familie din Cisnădie. Are parte de toată iubirea, grija şi susţinerea lor. Mai ales că Mădălina este bolnavă: „scolioza galopantă. Starea ei se înrăutăţeste de la o lună la alta. Medicii spun că nu s-au mai întâlnit cu o evoluţie atât de rapidă a unui caz de scolioză. A fost internată de 12 ori în mai puţin de 2 ani şi jumătate. În acest timp, scolioza toraco-lombară a Mădălinei a ajuns la un unghi de 77 de grade şi i s-a dezvoltat şi o altă scolioză, la sold, cu un unghi de 20 de grade. Unul din plămâni nu mai poate funcţiona pentru că e strâns de coaste, inima e afectată şi ea. De 5 luni, e nevoită pentru a putea respira să folosească spray-uri speciale pentru zi şi noapte. Are dureri de spate şi îi amorţesc mereu o mână şi un picior. Mişcările bruşte, o izbitură de un perete sau simpla cădere pe gheaţă îi pot provoca moartea din cauza coloanei rigide.” Mai multe amănunte aici:
http://www.sibiu100.ro/index.php?page=articol&id=3292&sursa=articole&titlu=Laura+Dobrot%E3+Nov%E3cean%3A++Ultimul+pacient+al+tat%E3lui+meu%85.

Acestea sunt conturile care-i pot salva viaţa:
RO61BTRL03301201G87470XX cont in RON
RO36BTRL03304201G87470XX cont in EURO, deschise la Banca Transilvania Sibiu, Agenţia Cisnădie, pe numele Muntean Laurean.

Are nevoie de 50.000 de euro!

Vă rog: daţi un leu, un euro, un share, orice, numai haideţi să-i dăm o şansă! În genunchi, vă rog!

Vă mulţumesc pentru invitaţia la cafea!

Ieri, vă întrebam dacă vreţi să mă invitaţi la o cafea. Şi aţi făcut-o, iar eu vă mulţumesc din suflet. Acum, vreau să donăm împreună această cafea lui Tudor-Daniel – BIBI, băieţelul de un an şi câteva luni, care suferă de ” Sindromul Blackfan-Diamond, un tip de anemie aplastică, ale cărei cauze nu sunt încă identificate. Este o boală rară, care se manifestă prin incapacitatea măduvei osoase de a produce hemoglobina (celulele rosii din sange). În cazurile de DBA se aplica doze de corticosteroizi care, teoretic, ţin boala sub control. Singura alternativă curativă este transplantul de maduvă, de la un donator compatibil.” Informaţiile le-am luat de pe blogul mamei lui Bibi: http://viatacudba.blogspot.com/. Pentru acest transplant, Bibi şi părinţii lui au nevoie de ajutor financiar. Au vândut tot ce puteau vinde şi tot nu le ajung banii.

Campania de strângere de bani este în deplină desfăşurare. Revenind la cafeaua noastră, contravaloarea ei – minim 2 euro – , haideţi s-o donăm, prin sms la numărul de telefon: 848, valabil din orice reţea.

Alte posibilităţi de donare sunt acestea:

Titular Cont: ASOCIATIA ROTARY INTL MANGALIA
CUI: 15037261
IBAN RON : RO40BTRL01401205702228XX
sau EUR : RO86BTRL01404205702228XX
BANCA TRANSILVANIA, Agentia MANGALIA, ROMANIA
SWIFT Code: BTRLRO22

Va rugam sa precizati la descriere plata: „donatie pentru Tudor-Daniel FILIP”

Sau in contul tatalui lui Tudor,

Titular cont: FILIP BOGDAN LIVIU

CNP 1660903133678

IBAN RON: RO24 BTRL 0140 1201 N396 55XX
BANCA TRANSILVANIA, Agentia MANGALIA, ROMANIA

Pe voi toţi, care aţi intrat în jocul meu, vă îmbrăţişez cu drag şi vă trimit toate gândurile mele bune. Dumnezeu să vă binecuvânteze! Ştiu că pentru voi nu era nevoie de acest joc, era suficient să vă cer direct şi mai ştiu că unii dintre voi aţi donat deja. Micul meu joc a fost pentru cei care cred că este greu să ajuţi! Voi m-aţi ajutat să demonstrez asta şi vă sunt recunoscătoare:

Botan Mihaela, Kozma Vera, Magyar Adrian, Alice Corina B, Florin Tudora, Ramona Anisca, Monica Póka, Maria Abrudan, Liviu Radulescu, Grecu Constantin, Calin Precup, Robert Popescu, Stanciu Constantin, Rica Brambu, Doriana Elena Mirea, Catalina Sursilov, Gabriela Azem, Camelia Totezan, Laura Rus, Sakura, Adrian Pascu, Alexandru Tabalae (apropo, Alex, felicitări pentru campania ta!), Virtualkid, Micul Prinţ, Diana Alzner, Cora Bogdan, Victor Bucur.

Notă: Cafeaua o voi da eu, când şi dacă ne vom întâlni. 🙂

De la noi, puţin…

Preot Danu Florin are nevoie de ajutorul nostru, cât de mic, pentru a oferi, unui număr de aproximativ 50 de persoane din parohia LADA, jud. Teleorman – din care 30 sunt copii şi 20 de adulţi – bătrâni (10 cazuri sociale mai deosebite), câte o bucurie, în Sf. zi de Crăciun (bani, alimente, jucării, haine, medicamente). Dacă puteţi face ceva, îl puteţi suna pe domnia sa la numărul de telefon0765.320.643. Amănunte găsiţi, de asemenea, pe pagina evenimentului:

http://www.facebook.com/event.php?eid=312834248729203.

Vă mulţumesc şi vă îmbrăţişez, cu drag!