Sunt povestea unui bucium


Îmi plouă toamna în suflet,
cu lacrimi de frunze obosite,
iar eu le strâng buchet
şi le prefac în cuvinte.
Le rostogolesc prin gânduri,
ca pe niste castane coapte,
le-aşez pe aripi de fluturi
şi le prefac în şoapte.
Departe, un bucium solitar
îngână, alene, a sa poveste,
ca pe-un sonet dulce-amar
despre ce a fost şi nu mai este.
Eu mă scufund în sunetu-i de zbucium,
iar toamna-mi plouă în suflet,
sunt povestea unui bucium,
sunt povestea unui plânset.
Anunțuri

21 comentarii

Din categoria poezii

21 de răspunsuri la „Sunt povestea unui bucium

  1. Pingback: Sunt povestea unui bucium - Ziarul toateBlogurile.ro

  2. toamna iti ploua-n suflet
    dar uite, pentru tine
    comanda soare si flori in buchet
    si ti-l ofera ca sa-ti fie bine

  3. Pingback: Trafic cu Hituri (runda 33) « Blogul lui Teo Negură

  4. O poezie reuşită, Adela. Felicitări!

  5. Pingback: Conjunctiv «

  6. Ada Pavel

    stii ce imi place foarte mult la tine? De fapt la poeziile tale. Au rimă, au ritm, sunt plăcut de citit, în ciuda mesajului complex. Și asta mă bucură, pentru că am citit multe poezii scrise fără ritm și rimă și, deși sunt „la modă”, nu prea imi plac. Deci, felicitări!

  7. Ada Pavel

    Nu, doar că e … emoționant. Îmi plac orele de română 🙂

  8. Pingback: Păi cam era timpul « Ada Pavel's Blog

  9. mariannicolescu

    „As fi vrut…” sa te mai caut, dar mi-ai deschis fereastra blogului cand gandul meu urzea sunetul buciumului tau fermecat, si, mi s-a indeplinit ce… As fi vrut…Bine te-am regasit intre prieteni, copile bland,in brate cu-n inger-poezia sufletului tau!

    Visul meu spulberat in vulturii vremurilor, inca naste zborul spre everesturile poeziei, pentru a ma hrani cu argintul semanat in steaua mea, pana cand voi pierde imaginea vietii intr-o oglinda aburita de ultima suflare.

    oglindă aburită
    de Marian Nicolescu

    tot mă rotesc privind în ochii tinereţii
    oglindă spartă-n circ de must de stele
    am fost un uragan pe-o mare a tristeţii
    un vânt ce sfărâma iatacuri de castele

    am răscolit senin de zbor în poezie
    în scrum de aripi de colibri vitezişti
    sălcii îndoliate pe-un ceas de erezie
    când crezi că ai pierit sau mai exişti

    am fost ca o oglindă aburită-n moarte
    de la-nceput am râs de mine şi de voi
    ce brize suntem noi când avem parte
    de vânt la pupa făr’ a mai veni înapoi.

  10. Marian

    Esti putin cam trista Adela,mai sint si lucruri bune si frumoase! Fii mai optimista! Poezia e frumoasa dar poate are nevoie de mai mult soare si speranta! Te imbratisez- Marian

  11. „Cu gandurile mele, zburdalnice si calde
    Imbratisez usor, in „zumzet” de chitara
    Sufletul si mintea-ti, gingase salbe
    Sa simti ce simt si eu, o nesfarsita vara”

  12. „Îmi plouă toamna în suflet” – parca imi citesti in suflet 😉 frumos si trist…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s