Arhive lunare: Septembrie 2010

D’ale lui Victor … drăgălăşenii


Victor mi-a cerut salată de roşii. L-am invitat la bucătărie să o facem împreună. Ajunşi acolo, Victor, care-şi luase şi o jucărioară cu el, când îşi dă seama că nu are nimic de făcut, îmi zice:
– Mami, parcă ziceai că  facem amândoi salata.
– E suficient că eşti, aici, cu mine.
– Dacă stau cu tine, o faci mai repede?
– Da, puiule.
– Offf, ce mamă drăguţă eşti tu.

sau:

– Mami, eu te iubesc cu sufletul. Tu cu ce mă iubeşti?

17 comentarii

Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., inocenţă, părinţi

Dansul cu viaţa


Mai fac un pas şi înc-un pas,
mi-am invitat viaţa la dans,
un, doi, trei, ne rotim,
reverenţă; ne zâmbim.

Rochia-mi lungă, de bal,
E precum vinul din pocal.
În păr, mi-am pus fir de busuioc,
în valsul cu viaţa, să-mi poarte noroc.

Dansul e intens şi-ameţitor,
uneori, picioarele mă dor,
pierd ritmul, mă încurc, roşesc,
însă nu vreau să mă opresc.

Viaţa mă invită, iar şi iar,
primesc totul ca pe-un dar,
mai fac un pas şi înc-un pas,
din dansul ce mi-a mai rămas.

17 comentarii

Din categoria poezii, poezii proprii

Ajutor pentru o fetiţă de un anişor!!!!!!!!


Lady Io a postat pe blogul ei un strigăt de ajutor, despre o fetiţă Maria, care, în luna noiembrie, va împlini un an şi care a fost diagnosticată cu neuroblastom (Tumoră malignă a glandei medulo-suprarenale sau, mai rar, a ganglionilor simpatici ai sistemului nervos autonom) :(.

Din câte am înţeles, pentru operaţie în Turcia, are nevoie de 38.000 euro, din care s-au strâns, deja, 28.000, mai fiind nevoie de 10.000 euro. Problema o reprezintă timpul. Trebuie să se opereze într-o săptămână.

Dacă puteţi ajuta cu ceva, nu staţi pe gânduri. Detaliile le găsiţi dând clik pe cuvintele despre Maria, de mai sus.

Vă mulţumesc!

6 comentarii

Din categoria de suflet...

O masinuţă cu ochi, cam şifonată…


Aşa s-ar putea denumi tortul pe care l-am făcut pentru Victor. Am stat mult să mă gândesc dacă să vă arăt poza sau nu, adică dacă să mă fac de râs sau nu. 🙂 Ei, bine, pentru că este o reţetă foarte bună, pe care am găsit-o aici, de unde am luat reţeta de bază, m-am hotarât să… da. Spun „de bază”, pentru că, aşa cum veţi vedea, i-am adus modificări. Nu am poze cu etapele pregătirii tortului, pentru că l-am făcut în grabă, în dimineaţa zilei în care l-am sărbătorit pe Victor – adică sâmbătă – în paralel cu celelalte mâncăruri din meniul stabilit.

Iată reţeta, în varianta mea:

Blatul :

– 300 ml zeamă de portocale
– 200 ml de ulei
– 2 pahare şi un sfert cu zahăr
– 9 ouă
– 3 lingurite praf de copt
– 3 pahare cu făină

Mod de preparare:

Se amestecă uleiul, zeama de portocale, galbenusurile şi un pahar şi jumătate cu zahăr. Se adaugă, treptat, făina amestecată cu praful de copt. Separat, se bat albuşurile spumă cu restul de zahăr, apoi se încorporează uşor, cu o lingură, celeilalte compoziţii. Eu am pus blatul, la copt, într-o tavă dreptunghiulară, unsă cu ulei şi tapetată cu o hârtie de copt, cu dimensiunile 20 cm x 40 cm, pentru a rezulta un  blat mai mare, pentru a nu fi nevoită să fac două. Veţi vedea de ce. Se coace, în cuptorul preîncălzit, la foc potrivit, cam la 180 grade, până trece “testul scobitorii”. Iese destul de “umed” şi nu mai necesită însiropare.

Crema 1 – şarlotă de ciocolată:

2 pahare cu frişcă lichidă „Meggle”
– 1 ciocolată cu lapte
– o jumătate de ciocolată neagră – 85% cacao
– 50 gr. de unt
– 2 plicuri cu întăritor de frişcă

Mod de preparare:

Într-o crăticioară, se pune la încălzit frişca lichidă, fără să o fierbem, apoi, adăugăm ciocolata ruptă bucăţele şi amestecăm până se topeşte. Urmează untul şi amestecăm bine, apoi lăsăm crema la răcit.  Eu am băgat-o în congelator. Înainte de asamblarea tortului, crema se bate cu mixerul cam 10 minute, adăugând întăritorul de frişcă.
Crema a 2-a – crema de brânză :
– două cutii  de branză „Almette” cu smântână
– 80g unt
– vanilie
– 1 1/2 pahare cu zahar pudră vanilat.
– zeama de la o mandarină/portocală/lămâie (după preferinţe)

Mod de preparare:

Amestecăm brânza cu untul moale şi  batem, cu mixerul, până devine pufoasă. Adăugăm, apoi, vanilia, zeama de mandarină şi zahărul pudră, amestecând încă 5 minute.

Asamblare tort:

Din blatul mare, dreptunghiular, am tăiat, proporţional, două blaturi mai mici: unul dreptunghiular şi unul pătrat, pentru a da forma maşinuţei.

Le-am secţionat, apoi, pe fiecare, în două, astfel, că mi-au ieşit patru foi de tort. Pe prima foaie, am aşternut crema-şarlotă de ciocolată, am adăugat foaia a doua de tort, am uns-o cu crema de brânză. Capota maşinii am realizat-o din cele două foi de tort obţinute din secţionarea blatului pătrat, alternând, de asemenea, cele două creme. Am îmbrăcat tot tortul cu frişcă, pe care am colorat-o cu suc de afine (am avut afine la congelator) şi 2 linguri din crema de ciocolată. Am pus roţi, din biscuiţi „Oreo” şi ochişori din două afine.

Deşi finisajele au lăsat de dorit (pentru că nu am instrumentele necesare pentru finisaje profesionale, m-am grăbit şi a fost şi prima dată când am încercat această reţetă), iată ce a ieşit: 🙂

tort-maşinuţă cu ochi, cam şifonată :)

Promiteţi să nu râdeţi? Că de bun, a fost foarte bun. 🙂

Pentru informaţii suplimentare şi comenzi, sunaţi la numărul de telefon: 07xx.xxx.xxx 😛

19 comentarii

Din categoria La mulţi ani!, mancarea cea de toate zilele, reţete culinare

Furnicuţele


La mamaie-n grădinuţă
şi-a făcut casă o furnicuţă.
Dar atât i-a plăcut la noi,
c-a transformat casa-n muşuroi.

Pentru că a chemat, măi, frate,
pe ale ei surate, toate,
încât, fără să ne anunţe, măcar,
ne-am trezit cu un furnicar.

Ce să mai zici? Fie binevenite!
Eu sunt fericitnu sunt termite.
Ne-ar fi lăsat fără legume,
ştiu şi ele cât îs de bune.

Am vrut să le salut. Dar ai pe cine?
Una pleacă, alta vine.
Sunt foarte harnice aceste furnicuţe,
cât le vezi de micuţe.

Am stat şi le-am privit o zi întreagă,
mirat, din ce în ce mai mult, de cât aleargă.
Apoi, mama mi-a citit dintr-o carte
că furnicile sunt foarte inteligent organizate.

24 comentarii

Din categoria poezii, poezii pentru copii, poezii proprii

D’ale lui Victor… constatări „after birthday””


Dimineaţa:
– Mami, chiar împlinesc 5 ani?
– Da, pui, chiar împlineşti 5 ani.
După-amiaza, pe drumul de la grădiniţă spre casă:
– Ştii ceva, mami? Am împlinit 5 ani, dar eu nu-i simt.
– Dar de câti ani te simţi tu?
– Ei, aşa, cam de 4 ani şi 1o luni.

20 comentarii

Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, inocenţă, La mulţi ani!, părinţi

La mulţi ani, copilul meu!


Au trecut 5 ani, din ACEA ZI. Cinci ani, în care m-ai învăţat cum să fiu mamă, cinci ani în care am crescut odată cu tine, în care am adormit şi m-am trezit rugându-mă lui Dumnezeu pentru tine, mulţumindu-i pentru minunea care eşti, cinci ani în care mi-ai dat puterea de a mă ridica, de a merge înainte, de a-mi înfrunta temerile, de a zâmbi, de a visa, de a spera. Mi-ai schimbat viaţa şi nu aş mai putea trăi altfel. Când îmi spui „mami, te iubesc”, nimic altceva nu mai contează.

Aseară, mi-ai spus:

„-Mami, te iubesc! Şi iubirea e totul!”

Să-ţi dea Dumnezeu sănătate, noroc, fericire, copilul meu! La mulţi ani, dragul mamei puişor!

Să-ţi fie bine, copilul meu!

Când te-am născut,
m-am abonat la viitor.
Necondiţionat.

Când te-am atins,
am renăscut.
Când m-ai privit,
Dumnezeu mi-a fost mai aproape
ca oricând.

Când mi-ai zâmbit,
întregul univers
mi s-a cuibărit în inimă.

Când m-ai strigat,
toată muzica lumii
a încăput în două silabe.

Când ai păşit,
ţi-am potrivit zâmbete pe cărare
să ţii drumul drept.

Uneori, noaptea,
îţi torn lacrimi la rădăcini,
să-ţi potolesc setea.

Când stau în genunchi,
cer doat atât:
Să-ţi fie bine,
copilul meu,
oriunde vei fi.
Mereu.”

44 comentarii

Din categoria copil, copilărie, de suflet..., La mulţi ani!