Tu, om nebun, ce atingi cu fruntea, cerul
şi te iei la-ntrecere cu vântul,
de-ţi este frig, te-nveleşti cu dorul,
iar foamea ţi-o astâmpără numai cuvântul.
Te-ntrebi, adeseori, de unde vii,
te uiţi în jur şi nu mai ştii ce cauţi,
scormoneşti trecutul şi te scufunzi în cărţi. În mii.
Alergi desculţ prin ploaie, fugind de tine însuţi.
Tu nu ştii să faci pacturi cu mulţimea,
dar nici nu-l uiţi pe cel de lângă tine:
tu crezi că dragostea-i minunea
cu care Dumnezeu vrea să ne aline.
Eşti trist, de multe ori, dar mergi doar înainte
şi, să visezi, n-ai vrea, vreodată, să renunţi.
Te aşezi în genunchi şi rogi stelele să te alinte
şi n-ai schimba, nicicând, luna pe arginţi.
Tu, om nebun, ce, încă, îndrăzneşti să mai visezi
şi nu te temi din rând să ieşi,
în îngeri şi-n iubire crezi,
cu fiecare gând, zâmbind, te dăruieşti.
Vă dedic aceste versuri tuturor, nebuni frumoşi, ce, încă, mai îndrăzniţi să visaţi:
http://www.adibontea.com/2010/07/13/sa-l-ajutam-pe-dennis/
http://cosminstefanescu.wordpress.com/2010/07/25/blestem-sange-balcanic-119-poem/
http://adakiss.wordpress.com/2010/08/01/munca/
http://anaveronica.wordpress.com/2010/07/30/neal-stephenson-la-leda/
http://alexandrescudaniela.com/lepse-si-premii-de-toate-formele-si-culorile/
http://andreihappyday.wordpress.com/2010/07/31/cu-sau-fara-prejudecati/
http://aressink.wordpress.com/2010/05/31/72/
http://bucurestiuldevis.blogspot.com/2010/07/mister-romanesc.html
http://caius67.wordpress.com/2010/08/02/danezul/
http://calinhera.wordpress.com/2010/07/26/oarecum-singur-pe-drum/
http://cartidragi.blogspot.com/2010/07/golestan.html
http://cojocarii.wordpress.com/2010/07/30/semne-bune-ziua-are/
http://cristiandima.wordpress.com/2010/07/30/gradina-labirint-15/
http://danangibslife.blogspot.com/2010/07/ten-africans.html
http://daniotil.ro/2010/07/0723-22dani/
http://dianaalzner.blogspot.com/2010/07/plec-in-vacanta.html
http://dmd-familia.blogspot.com/2010/08/frunza.html
http://eclpsademart.wordpress.com/2010/07/28/descoperire/
http://gabrieladsavitsky.wordpress.com/2010/07/30/la-toamna/
http://gabryellehelen.wordpress.com/2010/07/24/pititroncul/
http://ganduripentrunoi.wordpress.com/2010/07/10/berbesti_-jud-valcea/
http://geaninalisandru.wordpress.com/2010/07/28/nopti-virgine/
http://incertitudini2008.blogspot.com/2010/08/direct-si-indirect.html
http://ivanuska.wordpress.com/2010/08/02/inocentul-xxi/
http://jumatati.blogspot.com/2010/08/povestea-altei-povesti.html
http://jurnalulmissouri.blogspot.com/2010/07/anunt.html
http://ladyioiscooking.wordpress.com/2010/07/26/ice-lemonade/
http://linkping.wordpress.com/2010/07/30/un-premiu-si-un-dar/
http://lisandrulisandru.wordpress.com/2010/08/02/geamantanul-11/
http://maccumac.blogspot.com/2010/07/din-iasi.html
http://mariannicolescu.wordpress.com/2010/07/23/poezii-din-volumul-cusma-pe-un-altar-de-gand-2/
http://mirelapete.dexign.ro/2010/07/sunet-de-vacanța/
http://mtorsan.blogspot.com/2010/08/un-reminder-la-b24fun.html
http://natashauska.wordpress.com/2010/07/30/fara-pene/
http://oanastoicamujea1.wordpress.com/2010/08/01/am-nevoie-de-exorcist/
http://opritiplanetavreausacobor.wordpress.com/2010/07/28/fereastra-catre-pamant/
http://orfiv.wordpress.com/2010/07/30/gatien-lapointe-1931-1983-izolare/
http://povesteadarieinicole.wordpress.com/2010/08/01/daria-la-iarba-verde/
http://primadona25.wordpress.com/2010/07/14/un-caz/
http://proatitudine.ro/educatie/cand-cu-steaua-cand-cu-crucea…/
http://puzderiedevise.wordpress.com/2010/08/01/tot-ceea-ce-nu-sunt/
http://shorichitz.blogspot.com/2010/07/salutare.html
http://starsgatescopiiimarisimici.blogspot.com/2010/08/eu-cred-ca-vesnicia-s-nascut-la-sat.html
http://paulbalanca.blogspot.com/2010/08/antract.html
http://tocanadecuvinte.blogspot.com/2010/07/cous-cous-cu-pui-si-legume.html
http://zbateri.blogspot.com/2010/07/ramas-bun-in-glastra.html
http://sufletdefemeie.wordpress.com/2010/07/30/viata-m-a-infrant-azi-iar/
http://teonegura.wordpress.com/2010/07/29/aproape-de-voi/
http://tudorchirila.blogspot.com/2010/08/dinamo.html
http://vanillamoon.wordpress.com/2010/07/30/marcello/
http://www.cabral.ro/din-viata/o-buna-dimineata
Noaptebunacopii's Blog 
Pingback: Tu, cel ce îndrăzneşte să viseze - Ziarul toateBlogurile.ro
Tu, Adela esti o visatoare incurabila!!! Dar, mai mult,inspiri si faci pe altii ca inca sa viseze!Poezia e frumoasa si bogata in nuante ca si tine! Te imbratisez intodeauna cu drag- Marian
Chiar mă întrebam pe unde te-ai ascuns. 🙂 Te pup, dragul meu!
A fi inseamnă , incă, să crezi!
”Tu nu ştii să faci pacturi cu mulţimea,
dar nici nu-l uiţi pe cel de lângă tine:
tu crezi că dragostea-i minunea
cu care Dumnezeu vrea să ne aline.”
🙂 mersi
avec plaisir. 🙂
Pingback: GEAMANTANUL (11) «
te poti baza pe mine! Inca stiu sa visez si INCA doresc sa traiesc in visare!
Superbe versuri!
Ştiam eu! 😉 Mulţumesc, draga mea!
Mulţumesc 🙂
Cu drag.
Multam, Adeluta draga. Stii ca intotdeauna ne alegem prietenii dupa sufletul nostru. 😉 O descriere de nota 11. Pup.
Mulţumesc şi eu, draga mea. Îmbrăţişări.
Pingback: Iubirea noastră « Link-Ping
pana nu demult eram visator notoriu, acum nu prea visez dar faptul ca tu te gandesti mereu la altii e ca un vis frumos, multumesc din suflet!
Nu lăsa nimic şi pe nimeni să-ţi ia această putere, oricât de imposibil ar părea uneori. Te îmbrăţişez, draga mea.
„Tu, om nebun, ce, încă, îndrăzneşti să mai visezi
şi nu te temi din rând să ieşi,
în îngeri şi-n iubire crezi
şi cu fiecare gând, zâmbind, te dăruieşti.”
Ma regasesc 😉 tu parca citesti in inimi, Adela draga 🙂 multumesc mult! si in capul listei ti-as pune al tau nume 😉
Şi eu mulţumesc, draga mea, pentru cuvintele tale, mereu măgulitoare.
Poezia e… adâncă. cel puțin pentru mine.
„Desculță prin ploaie” e titlul pe care l-am dat poveștii pe care abia am terminat-o. 🙂
Vezi? Deci poezia este şi pentru tine, fără doar şi poate. 🙂
da. Există un citat într-o carte care mie mi-a plăcut mult:„ Mulțumesc. Mulțumesc. Asta e cea mai frumoasă rugăciune pe care o știu. Mulțumesc.”
Deci… mulțumesc!
Cu plăcere, draga mea.
Nu stiu ceilalti ce cred,dar eu simt ca fiecare vers îmi ilustreaza trasaturile.Sunt un vesnic visator,chiar daca realitatea ma darama, nu contenesc sa sper ca voi atinge într-o zi, cu fruntea, cerul.Nu-mi dau seama înca daca e un act de nebunie sau curaj, dar cred ca toti am fost creati sa ne daruim,ar fi pacat sa traim doar si numai pentru noi însine.
Cu drag,
un Visator înnascut
Cu drag, pentru un visător înnăscut. 🙂
Pingback: Inocentul – XXII « Ioan Usca
Scris din suflet si primit cu drag…original premiu si foarte frumoasa poezie. Multumesc Adela, ma bucur ca fac parte dintre cei „nebuni” xxxx
Aşa cum am spus, Dana, cu tot dragul.
… poezia ta e ca soarele oglindit in buza mea de sus, pe care o sarut cu izvor de lacrimi picurate din marea neagra a ochilor; poezia e amanta sufletului meu pe care o iubesc cu ganduri si soapte din care se nasc visele, sarutate, la randul LUI, de DUMNEZEU.
CUGET, CA UN VIN DIVIN
de Marian Nicolescu
Am scos bidivii din grajdul sufletului
deshămaţi de la carul scârţâit al durerii,
galopând pe câmpul mănos al poetului
prin glod, sub potcoava spartă a tăcerii;
am arat, apoi, imaş de gând slobod
pe hotarul dintre viaţă şi moarte,
stricând liniştea zilei cu un tropot
înghesuit în inima dintr-o-nchisă carte.
Nimeni nu m-a aşteptat la peronul timpului
în pufăit de locomotivă, într-o gară uitată
dincolo de cimitir şi de miriştea câmpului
unor ţărani, cu izvor pueril de mamă şi tată;
nimeni, doar soarta şi batista ultimei plecări,
fluturată în şirag de ani uitaţi în buzunare,
mototoliţi în para mocnită a unei flăcări
al unui sfârşit de anunţ, a unei ediţii lunare…
Şi caut iar grajdul pierdut şi ieslea unei nopţi
prin ceaţa groasă şi rece a cugetului meu,
înghesuită pe ruguri înalte şi struguri copţi
din care beau vinul ce se cheamă Dumnezeu.
Ai scos bidivii din grajdul timpului,
ai arat, apoi, imaş de gând slobod,
nimeni nu te-a aşteptat la peronul timpului,
stricând liniştea zilei cu un tropot.
Dar tu bei vinul ce se cheamă Dumnezeu
şi nu mai simţi durerea ce te-apasă,
suntem doi oameni – tu şi eu –
ce îşi zâmbesc, prin ceaţa groasă.
Sper că nu te superi că mă joc, un pic, cu versurile tale, care îmi plac foarte mult. 🙂
Din contra, ma bucur, pentru ca nu sunt singurul truditor din azilul de noapte al visului, ce se cheama poezie, infasurata in pachetul de ganduri, numit har.
Multumesc!
CU CE SE SCRIU POEZIILE?
de Marian Nicolescu
Când mă ‘mpresurau ereziile
Am luat o pană şi-am înmuiat-o ‘ntr-o lacrimă
Şi-am scris un gând, dar, m-am oprit la cratimă,
Şi-am zis:Cu ce se scriu poeziile?
Am luat un creion bont, şi l-am înmuiat în sânge,
Iar aripa din fila ruptă, ca un evantai, fâlfâia rime reci
Ciudate, căzute dintr- un zbor eşuat, pe-ale cerului poteci
Pe care cometa dorului, în zbor spre tine, iarăşi se frânge.
Am scris, în final, un recviem, cu inima…
Poezia răsuna în bătăi de cântec enigmatic,
Iar versul, se scurgea cu harul meu, pragmatic
Din care izvorăşte întotdeauna patima.
Deci, poeziile se scriu cu pana trecătorului…
Celui ce înghesuie viaţa într-un sac vaporos
Întins pe poteci de idei, cu vijelii şi cer noros,
În care frigul suge lumina din rimele cerului.
Multumim , draguta!Pupici
Cu plăcere, drăguţă. Pup retur, cu răspundere. 🙂
Poemul tau mi-a picurat simtaminte de neuitat in coltul inimii. Versurile sunt precum o mandala a omului boem de pretutindeni… sunt o tresarire / zvacnire a universului la cantecul sideral nascut din penelul poetei Adele.
O seara incarcata de semnificatii poetice!
Pingback: Stephen Crane (1871-1900) – Un om văzu… « Orfiv
tarziu, si imi cer scuze pentru asta, dar nu vreau sa ratez ocazia de a iti multumi. Cuvintele-ti sunt profunde, dulci, inspirationale… Ne dai putere sa visam!
Mulţumesc, draga mea!
Pingback: Final « Caius
Pingback: Final « Ioan Usca
imi place sa cred ca am sa reusesc sa-mi cresc fiul in spiritul dispretului pentru argintii nemeritati!
va insotesc gandurile noastre!
Cu siguranţă, vei reuşi!
Gândurile voastre sunt importante pentru noi şi vă mulţumim pentru ele.
… am reanalizat poemul, cu inima deschisa, m-am regasit, parca, in el, nu numai pe mine, ci, pe toti poetii acestei lumi,care ara sentimentele cu brazde de nori, albi si negri, semanati cu stele…
sunt, eşti…
de Marian Nicolescu
sunt omul care sapă brazde-n cer, cu-n gând
sunt buclucaşul care toarnă vieţii sfadă
sunt lacrima legată-n suferinţă, ca o nadă
sunt patima din-ntr-un senin de cer, plângând,
eşti zbor întârziat, de libelulă sfântă
eşti crucea de la gâtul cerului, curată
eşti Preacurata, care-n vis ni se arată
eşti frunza vie, ce, pe-o strună, cântă
sunt dor pierdut, mereu,prin buzunare
eşti cartea ce-a ramas pe veci deschisă
sunt pragul ce-a-ngheţat fereastra-nchisă
eşti ochiu’-nchis, ce-n vis, oglindă n’are…
Îţi mulţumesc, Marian, pentru poeziile pe care la sădeşti aici, pe blogul meu. Îmi înseninează ziua. Mă simt ca şi cum aş primi, zilnic, câte o floare, de la un bun prieten. 🙂
Pingback: dedicatie « ECLIPSA DE MARTE
Poezia Dvs, Doamna, mi-a facut pielea de gaina! Ei bine da, cand ne vom opri din visat, ne pierdem pe noi insine. Pentru mine visarea inseamna si ambitie, vointa de a realiza ceva ce pare ca nu se poate, puterea de-a merge inainte desi, ohoho, cate-ti mai pun piedica zilnic…..suntem niste nebuni….da’ stii ce? Eu cred ca de fapt toata lumea e nebuna, numai noi s’tem sanatosi! Na! (asta asa, ca n-am talent la poezii, dar trebuia sa incropesc si eu ceva …. )
Te pup, draga mea şi mă bucur dacă te-ai regăsit în poezia mea. 🙂
Indraznim sa visam cu totii in pofida realitatii! Excelent!
Cred că asta ne menţine vii. Mulţumesc.