Mă privesc în oglindă.
Rătăcesc pe micile cărări
apărute în colţul ochilor,
ce duc spre pădurea argintie,
de mesteceni,
atentă să nu strivesc
visele încă neînflorite.
Păşesc încet şi mă mir,
precum Alice, de minunile
din viaţa mea.
Cu grijă, şterg de praf
vreun gând uitat
într-un colţ de timp
şi adun în pumni
lacrimile ce strălucesc
pe frunzele sufletului.
Oblojesc o rană
de la rădăcina inimii
şi lipesc cu lut
cuvintele nerostite.
Număr paşii spre înapoi
şi ridic la puterea a doua
paşii spre orizont.
Zâmbesc.
Oglinda îmi zâmbeşte
şi ea…
Cred că avem o oglindă comună. Și eu când mă privesc în ea văd cărările acelea ce pleacă de la colțurile ochilor spre pădurea de mesteceni. Așa că ”…zâmbesc. Și oglinda-mi zâmbește și ea.”
🙂
Oglinda din sufletul curat? 😛
Eiiiii…
Adele,
Cu ” oglinda” asta limpede ai putea participa la concurs. Știai, da?
Gina, mulţumesc frumos. O să particip. Încă mă gândesc cu care dintre poeziile mele, având în vedere că este vorba doar de una. Mă onorează invitaţia ta.
Hello. See my site , site1, site2, site3, site4, site5
Adela este deosebita poezia ta!
Am avut un sentiment de calma analiza in fata miraculoasei oglinzi din viata noastra, a fiecaruia.
„Visele încă neînflorite” sa-ti umple gradina sufletului de corole parfumate si divers colorate! 🙂
Gabriela, sentimentul tău a fost corect. Aşa este, ideea poeziei este o „calmă analiză” a ceea ce fac timpul, viaţa cu noi. Îţi doresc numai bucurii şi speranţe împlinite. Te îmbrăţişez, cu drag. 🙂
Adela, si tu esti o oglinda! Te pup- Marian
Mulţumesc. 🙂 Pup retur, cu răspundere. :=)
Pingback: Trafic cu Hituri (runda 40) « Blogul lui Teo Negură
Pingback: Amintire din trecut – Ardeu 6 « Cristian Dima
Pingback: Poveste din Banat | Ioan Usca
Pun un accent aici:
Oblojesc o rană
de la rădăcina inimii
şi lipesc cu lut
cuvintele nerostite.
Număr paşii spre înapoi
şi ridic la puterea a doua
paşii spre orizont.
Gânduri bune, Adela!
Toate cele bune şi ţie, Cristian! Mulţumesc pentru citire.
Pingback: Max Alhau (n. 1936) – Într-o zi te desparţi… « Orfiv
E minunat sa ai puterea de a-ti accepta varsta, ridurile, viata insasi cu zambetul pe buze. Zambeste, Adela, si zambetele impartite cu generozitate se vor intoarce inapoi mai multe si mai calde 🙂
Da, mai ales dacă zâmbesc, simultan, în mai multe oglinzi. 😛
si eu zâmbesc citind 🙂
Foarte frumos!
Merci frumos, draga mea. 🙂
Pingback: Fără voie « Ada Pavel's Blog
…m-am tarat cu pasii sufletului meu, cu talpa inimii sparta, pe bulevardul durerii tale, semanand speranta cu poezia cuvantului; am zambit cand ti-am vazut orizontul unui nou rasarit, spargand oglinda suie si mincinoasa a frumoaselor noastre vieti interioare, balacita intr-o oaza de inimi calde.
Superba scrierea din oglinda fiintei tale!
ochii iubirilor oarbe
de marian nicolescu
oglinda din filamentul ochilor
se abureşte cu suspine
de dureri înăbuşite
în cartea colorată
a imaginilor strâmbe
de iluzii reci
şi plânge în hohote
zborul de clipe târzii
într-un ecou dezacordat
de fâlfâiri de ramuri de gând
dintr-un izvor
de lacrimă spartă
revărsat în anoste suspine
vărsate în vaduri de viaţă
şterse cu batista brodată
a cerului
scărmănat cu nori
de iubiri oarbe
îmbrăţişate
de suferinţe searbede
în halate imaculate
de trăiri curate
în buzunarul gol
al omului – lumină …
Marian, toată prietenia mea, cu drag. Îţi mulţumesc!
Pingback: Zia®ul de la 5 » Blog Archive » Stihul luminat a ploaie
am lipsit un pic… si revenind, gasesc pe-aci lucruri interesante cu care ne bucuri de fiecare data
„Zâmbesc.
Oglinda îmi zâmbeşte
şi ea… ”
este foarte important ca oglinda sa-ti zambeasca si ea…
😉 Mulţumesc, draga mea.
FOARTE FRUMOS! FELICITARI PENTRU TOT CEEA CE FACI!
Mulţumesc frumos şi bun venit!
Bine v-am gasit…:)
Pingback: Pe-o clapă de pian » Noaptebunacopii
Cu suflet. prin suflet…la suflet…..asa am mai patruns odata in universul tau de sensibilitate……te imbratiseaza un prieten, dmd-suflet…
Te îmbrăţişez şi eu, dragul meu! 🙂
Eiiiii…doar oglinda iti zambeste?!? Iti zambesc si eu! O seara minunata sa ai!
Îţi întorc zâmbetul şi, în plus, îţi trimit o îmbrăţişare. 🙂 Numai bine şi voua!