Arhive pe categorii: iubire

Veniți să vă pup mâinile!


Azi, la Auchan, mă așez la o casă pentru cele câteva cumpărături făcute. În spatele meu, o doamnă, undeva peste 65 de ani, mititică, îmbrăcată curat, respectabilă, își înșiră, la rându-i, câteva produse. Plătesc și, în timp ce îmi așez ce cumpărasem în pungi, o aud pe doamna respectivă adresându-i-se casieriței:
– Vă rog, luați mai întâi pâinea, uleiul și ouăle astea. Cred că am luat mai mult decât trebuia și nu-mi ajung banii. Vin direct de la spital.

Mă apropii de ea și o întreb de o deranjează dacă mă ofer să o ajut cu banii pentru restul produselor: trei roșii, un macrou congelat și încă ceva într-o punguță. Începe să plângă.
– Vaaaiii, doamnă, dar nu mi s-a mai întâmplat așa ceva! Vă mulțumesc mult! Să vă dea Dumnezeu sănătate….!

Îi achit cumpărăturile. Femeia nu mai prididea cu mulțumirile și cu plânsul. Îi spun că mi-a făcut plăcere, că nu e nevoie de mulțumiri și plec cât mai repede, să nu mai prelungesc momentul.

O aud, venind din spate și strigându-mă. Mă opresc.
– Veniți să vă sărut mâinile, îmi zice, încă având lacrimi în ochi.

A căzut cerul pe mine. Am îmbrățișat-o și am plecat plângând!
Am mai auzit-o spunând:
– Și eu am împărțit, prin spital, cu ceilalți bolnavi, toată mâncarea pe care am avut-o. Dar, n-am crezut că Dumnezeu … Nu mi s-a mai întâmplat așa ceva… Să vă dea Dumnezeu….

Și nu, nu era nici nebună, nici vreo șmecheră, nici vreo hoață. Era un Om, probabil o mamă și o o bunică pentru cineva…

4 comentarii

Din categoria de prin viaţă păţite şi adunate, de suflet..., gânduri, iubire, recurs la prea multă realitate

Fericire :)


11041589_976387185714407_7654329026960102402_n 11139007_976387145714411_7799462948440991680_n

Scrie un comentariu

Din categoria copil, copilărie, inocenţă, iubire, părinţi

Clipa de NEsingurătate


Oricât de greu ar părea de crezut, pentru a face pe cineva fericit, nu este nevoie decât de o clipă. Ne temem, de cele mai multe ori, să ne oprim din drumul nostru pentru cineva, crezând că nu-l putem ajuta, deși ne-am dori s-o facem. Ne închipuim că este nevoie de eforturi mult prea mari pentru puterile noastre (financiare, psihice, sufletești, fizice, etc.), pentru timpul pe care îl avem la dispoziție. Și, cumva, ne ascundem în spatele principiului: „mai bine deloc, decât prea puțin”. Ceea ce, în opinia mea, este total greșit.

Este evident că nu poți ajuta pe toată lumea, este evident că nu-i vei rezolva toate problemele – nici nu este cazul, nimeni nu-ți cere asta -, este evident că el/ea va continua să-și poarte crucea, numai că, pentru a putea merge mai departe, fiecare dintre noi are nevoie de ACEA CLIPĂ DE NESINGURĂTATE. Este clipa plină de magie, care te face să vrei să mergi înainte, să te ridici, când ai căzut, să simți că există oameni cărora le pasă de tine, care sunt capabili să plângă cu și pentru tine, care te țin de mână pentru o bucată de drum – acea bucată de drum care ți se pare cel mai greu de parcurs, poate -, care pun umăr lângă umărul tău atunci când crucea-ți stă să te strivească.

Octavian Paler spunea că „lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.” Nici nu are cum ca întreaga lume să stea în loc. Este suficient, însă, dacă o face un singur om. Care să(-ți) dăruiască acea clipă de NEsingurătate…
Uneori, este clipa care (te) poate salva. De aceea, oricine ai fi, nu ezita să dăruiești, oricui are nevoie, O CLIPĂ DE NESINGURĂTATE. Costă mai puțin decât crezi și poate valora cât o viață!

2 comentarii

Din categoria campanie, de suflet..., iubire, privind în jur, viaţă

Cafeaua Prieteniei – poveste despre Oameni


Totul a început cu o invitaţie la cafea. Eu v-am invitat să mă invitaţi. Apoi v-am invitat eu să o plătiţi voi. Dar, ştiţi deja. Ce nu ştiţi, încă, este finalul poveştii. Pe care vi-l spun acum.

Cum v-am tot anunţat, evenimentul a avut loc ieri, 11.12.2014, la Şcoala SPECTRUM BUCUREŞTI.

Nu am cuvinte să le mulţumesc tuturor celor de la şcoală – directori, cadre didactice, copii, părinţi – pentru extraordinara implicare în această acţiune. Cu cât entuziasm şi dăruire au făcut-o! Din păcate, nu am cum să-i numesc pe fiecare în parte, aşa cum merită şi cum mi-aş dori.

Aşa cum vă mulţumesc şi vouă, prietenii mei de aici, de pe facebook şi din viaţa reală: înv. Florica Stoica (Diana Stoica), Alma Stoianovici, consilier Călugăru Raluca, Anghel Luminita, Ana-Maria Draghicioiu, Andreea Popescu, Mircea Popescu, Iulia Cojocariu, Anca Vîciu, Ioana Dumitrescu, Tavi Anghelus, Marilena Onete, Zsehranszky Cristina, Dana Debrezeni, Georgiana Burlacu, Hamade Mirna, Lili Pinca, Maria Crudu, Logofatu Dana, Dan Ion Oprea, Viorela Nestor, Adriana Negre, Adrian Petrescu, Mimi Panait, Zamfirescu Minodora.

Datorită VOUĂ, tuturor, am reuşit să strângem, până în acest moment, SUMA DE 6.980 DE LEI, PENTRU COPIII, TINERII ŞI ADULŢII DIN CADRUL ANCAAR IAŞI, Asociaţie a cărei preşedinte este d-na Carmen Gherca.

Tuturor, REVERENŢĂ! Pentru că mi-aţi fost alături, pentru că mi-aţi dovedit, încă o dată, că nu mă înşel atunci când spun că iubesc şi cred în oameni, pentru că nu mă înşel când spun că românii au două inimi, pentru că existaţi în viaţa mea şi pentru că aţi făcut dintr-o SIMPLĂ CAFEA, O CAFEA SPECIALĂ.

Îmi doresc ca această CAFEA A PRIETENIEI cafeneaua prietenie v2iSĂ NE LEGE PENTRU TOTDEAUNA! VĂ IUBESC PE TOŢI!

DSC_0001 DSC_0002DSC_0107 DSC_0005 DSC_0008 DSC_0014 DSC_0015 DSC_0026 DSC_0028 DSC_0096 DSC_0052 DSC_0078

Scrie un comentariu

Din categoria campanii, copil, copilărie, de suflet..., iubire

Ce-am mai învăţat de la copilul meu


Dacă pentru mine fericirea supremă este să-mi văd/aud copilul zâmbind/râzând, şi pentru el este la fel de important să mă vadă măcar zâmbind. Asta îi dă siguranţă, încredere, îl face fericit. Copilul meu ştie că viaţa nu e numai roz, dar, dacă mă vede zâmbind, ştie că putem merge mai departe …

Începeţi-vă dimineţile şi încheiaţi-vă zilele zâmbindu-le copiilor, partenerilor, prietenilor voştri, celor ce-i aveţi prin preajmă!

Foto: http://iubibubudulcimumu.sunphoto.ro/poza

Scrie un comentariu

Din categoria ce credeti?, copil, copilărie, inocenţă, iubire, viaţă

Iubirea, ca un bindi …


Ar fi vrut să vadă iubirea pe faţa celor pe care îi întâlnea în drumurile ei. Aşa cum le zărea tristeţea, care li se lipise pe chip, ca un văl cenuşiu. Voia – era o dorinţă din ce în ce mai acută, care aproape o obseda – să o distingă clar, cum le distingea culoarea ochilor sau forma buzelor. Orice contur ar fi avut, nu putea decât să-i facă mai frumoşi, mai împăcaţi cu ei înşişi şi cu cei din jur, mai fericiţi. Putea să apară ca un fel de bindi indian, pe frunte, sau ca un fluture pe obraz, sau ca o picătură de rouă pe buze, ori pe gene … Nu conta ce formă ar fi luat, important era să li se întipărească acolo, undeva, pentru totdeauna, ca un accesoriu vital, din care să-şi ia puterea de a merge înainte, de a zâmbi, de a ierta, de a dărui … Putea lua forma unei cheiţe, sau a unei ancore…

Una dintre dorinţele ei pentru noul an …

Scrie un comentariu

Din categoria de suflet..., gânduri, iubire, privind în jur, proză

La mulţi ani, tată!


Cu voia lui Dumnezeu, datorită medicilor care l-au salvat (ce sunt nişte superoameni, după părerea mea – voi vorbi despre asta) şi rugăciunilor prietenilor (pentru care le mulţumesc, încă o dată şi încă o dată), azi, la împlinirea celor 64 de ani, pot să-i spun tatălui meu:

„La mulţi, mulţi ani, cu sănătate şi fericire, alături de cea pe care o iubeşti de o viaţă, tată!” cu Costica Anghelus

La mulţi ani şi tuturor celor care îşi aniversează onomastica, azi!

Povestea unui tată

Povestea unui tată
nu-i spusă prea des,
deşi, în suflet, e purtată
şi nu e greu de înţeles.

El suferă-n tăcere
şi lăcrimează pe ascuns,
ar vrea să-ţi dea putere
şi n-are timp de-ajuns.

Este cealaltă jumătate,
ce ţi-a dat viaţa-n dar.
„Te iubesc”, nu-ţi spune, poate,
dar, fără tine, ar trăi-n zadar.

Chiar de, la rându-ţi, eşti părinte,
îi spui tot „sărutmâna, tată!”
şi i te-ai aşeza în braţe, cuminte,
cum făceai, copil, odată.

Povestea unui tată
nu-i spusă prea des,
deşi, în suflet, e purtată
şi nu e greu de înţeles.

 

2 comentarii

Din categoria de suflet..., iubire, La mulţi ani!, poezii proprii, urări