UPDATE: Cu ajutorul Găbiţei, al lui Zakq, al Dănuţei şi al lui Victor, cuvintele propuse sunt cele de mai jos. La comentarii, le găsiţi şi explicaţiile.
la spânzurătoare?
1. D IF O S F O P I R I D I N N U C L E O T I D P I R O F O S F A T A Z Ă
2. S U P E R C A L I F R A G I L I S T I C
De când nu aţi mai jucat spânzurătoarea? Ghiciţi cuvintele! Sunt în limba română. Haideţi la joacă, dragilor!
Din categoria diverse, mobilizarea la joacă
Un barbat savura o cafea pe o mică terasă, când vede, trecând pe stradă, o procesiune de înmormântare foarte neobisnuită. Un sicriu negru mare era urmat, la câţiva paşi, de un alt sicriu negru mare. În spatele celui de-al doilea sicriu, mergea un bărbat solitar, cu un câine pitbull imens ţinut în lesă. În spatele lor, mergeau înşiruiţi, aproximativ 200 bărbaţi. Nicio femeie. Privitorul nu a putut să-şi stăpânească curiozitatea, s-a apropiat de bărbatul care ducea câinele şi l-a întrebat:
– Domnule, ştiu că este un moment nepotrivit să vă deranjez, dar ce tragedie s-a întâmplat? A cui este înmormântarea?
Bărbatul a răspuns:
– Ei bine, în primul sicriu se afla soţia mea.
– Ce a păţit?
– Câinele meu a atacat-o şi a omorat-o.
– Şi cine se află în al doilea sicriu?
– Soacra mea. A încercat să o salveze pe soţia mea, dar câinele s-a repezit şi la ea şi a omorât-o.
A trecut un moment solemn de linişte între cei doi bărbaţi.
– Domnule, pot să vă cer împrumut câinele?
– Sigur că da… aşezaţi-vă şi dvs. la coadă…
Din categoria mobilizarea la joacă
Ieri, după ce a plouat, l-am luat pe Victor să vadă cum miroase după ploaie. Şi el, adulmecând aerul, îmi zice:
„Mami, ploaia asta are miros de păsărele şi de flori”.
Îi spun, foarte des, lui Victor că îl iubesc. Azi de dimineaţă, vrând să-i fac o astfel de declaraţie, dar silabilisind (este un mod de-al nostru de a ne juca, uneori), îi spun:
– Te iu… şi aştept ca el să completeze.
Şi el o face prompt:
– …tube.
Cum să nu-l iubeşti? 🙂
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, inocenţă, mobilizarea la joacă, părinţi
Şi pentru că, aşa cum spunea Daniela, iarna nu s-a lăsat convinsă, invitaţia la joacă rămâne deschisă.
Din categoria mobilizarea la joacă, recurs la prea multă realitate
M-am hotărât să sfidez iarna şi să port, în continuare, mărţişorul pe care l-am primit de la băieţelul meu, Victor: un mărţişor clasic, mic, de metal, cu un coşar, ales de el „să-i poarte noroc lu’ mami!”
Şi, mai mult de atât, provoc iarna la duel cu un
Descântec de alungare a iernii
Fugi, iarnă,
vicleană,
cu baba ta Dochia cu tot,
ghiocei vrem peste tot!
Fugi, iarnă, fugi,
cu mantia ta plină de fulgi,
peste munţi şi peste dealuri,
primăvară vrem la geamuri,
flori de măr
în pridvor,
rândunele şi cocori,
grădina plină cu flori!
Fugi, iarnă şi nu privi în urmă,
Primăvara las’ să vină!
Şi, acum, vă provoc pe voi, nu la duel, ci la joacă:
Adaugă un vers şi dă mai departe:
Fugi, iarnă, fugi odată,
………………………….
Din categoria mobilizarea la joacă, recurs la prea multă realitate
Noaptebunacopii's Blog 