Carpe diem!


Ne trecem viaţa, renunţând la clipe, mult prea des
şi uităm că, într-o zi, ele işi vor lua tributul.
Tânjim, prea mult, după un mâine, în care, cel mai ades,
nu facem altceva, decât să regretăm trecutul.
De vrem, putem fi totul într-o zi
şi visul să ni-l licităm pe-o singură carte,
vom pierde, însă, dacă nu vom şti,
viaţa nu o poţi trăi în rate.
Suntem atât de mici, în lumea noastră mică,
dar luptăm, în viaţă, cu toate câte sunt,
trăim, adeseori, vieţi simple, de furnică
şi ne întrebăm ce rol jucăm pe acest pământ.
„Carpe diem, quam minimum credula postero”,
ne-au lăsat ca testament, demult, poeţii,
fii pregătit mereu să poţi reîncepe de la zero.
„Carpe diem!” – poate fi însăşi esenţa vieţii.

 

 

 

 

Anunțuri

29 comentarii

Din categoria poezii, poezii proprii

29 de răspunsuri la „Carpe diem!

  1. Pingback: Carpe diem! - Ziarul toateBlogurile.ro

  2. „Tânjim, prea mult, după un mâine, în care, cel mai ades,
    nu facem altceva, decât să regretăm trecutul.”
    intradevar, trec clipele nepretuite, netraite; trec strain pe langa noi, ca apoi sa regretam…

  3. Marian

    Ai dreptate Adela! Carpe diem, e poate cel mai bun mod de a’ti trai viata!
    Te pup- Marian

  4. Mi-a placut poezia si in special versurile acestea:
    ” vom pierde, însă, dacă nu vom şti,
    că viaţa nu o poţi trăi în rate.”
    Viata e un exercitiu fara repetitie!

  5. Pingback: Carusel – 4 | Ioan Usca

  6. Cine a scris-o? Tu? E fenomenala. Imi aminteste de If. Dar e altceva. Fain! Felicitari. :-*

  7. Ce aiurea sunt! M-am repezit sa scriu fara sa ma informez. Retrag prima intrebare din comentariul precedent, dar mentin celelalte aprecieri. :).

    • Mulţumesc frumos. Da, eu am scris-o. 🙂 (am răspuns pentru ambele comentarii. 🙂 ) Bine ai venit! Te „urmăresc” de foarte multă vreme pe blogurile prietenilor comuni, dar nu ştiu de ce nu ţi-am „bătut şi la uşă”, până astăzi. 🙂
      Din prostie, probabil. 🙂

  8. Pingback: Sabahattin Kudret Aksal (1920-1993) – A fi singur « Orfiv

  9. Pingback: Să-mi dai… «

  10. Pingback: Un blog cât un an « Blogul lui Teo Negură

  11. Pingback: Miting | Caius

  12. Ada Pavel

    carpe diem 🙂

  13. Felicitari pentru blog!
    Incerc si eu sa ajut lumea sa slabeasca.
    Si eu am slabit cu alimentatie si exercitii in 2 luni 10 kg,dar natural.
    Lasati-mi un link pentru a trimite lumea la acest blog la:

    http://cumpotslabi.blogspot.com/

    Jos Burta!

  14. mariannicolescu

    Dragă prietenă,

    Am cules din gradina zilei de azi, poemul tău care mi-a mângâiat solitudinea clipei cu trăiri care-mi edulcorează puţin din mohorâtele zile de toamnă pustie dintr-o viaţă socială a unui vulg căzut în dizgraţiile vremurilor. Dar, e bine să sperăm în continuare, să savurăm clipa, s-o trăim numai cu gândul la iubiţii şi iubirile noastre, nesperând că vom mai zâmbi şi-ntr-o altă viaţă, dacă vom rata clipa fericirii pe care o culegem foarte rar…

    IUBIREA E O LUPTĂ
    de Marian Nicolescu

    Zâmbind se scurge viaţa,
    Zâmbind cădem în luptă
    Iubirea ne-o aleg
    Doar cei ce pier la fel.
    Nu credem că odată
    Am fost regeşti scânteie
    Care s-au stins în noaptea
    Şi-n lacrima din noi.
    Nu credem că o luptă
    Se pierde fără luptă,
    Speranţa ce-ncolţise
    Se scaldă în nevoi.
    Iubirea este pururi
    Curată poezie,
    Iubirea e o luptă …
    Şi-i tot ce-i bun în noi.
    Şi vrem ca lupta vieţii
    S-o ducem pân’la capăt
    Acolo unde soarta
    Ne-o arunca-n regret:
    Iubirea pentru tine
    E saltul tău profetic,
    Iubirea pentru mine
    E-o lume de poet.

    • Mon cher ami, vieţii îi suntem datori cu iubire şi iubirii, cu viaţă. Între început şi sfârşit, e lupta! Cu care ne suntem datori nouă înşine. Salut, cu drag, vizita ta, ca de fiecare dată. Te îmbrăţişez, cu căldură, cât să ajungă pentru toate zilele mohotâte de toamnă. 🙂

      Început şi sfârşit

      Te naşti şi mori.
      Început şi sfârşit.
      Între ele, clipa
      Şi zbaterea şi lupta,
      Speranţa şi suspinul,
      Urcuşul şi declinul.

      Te naşti, ca să mori.
      Îngenunchezi. Şi zbori.
      Te rogi… şi taci…
      Mori, ca să te naşti…

  15. thetimeismine

    Realizam mult prea tarziu ce am pierdut iar regretele dor cel mai tare pe lumea asta .

  16. injineru'

    excelent, ai potrivit la fix cuvintele şi mi-au mişcat o coardă mai ales că de cele mai multe ori tânjesc, prea mult, după un mâine, în care, cel mai ades,
    nu fac altceva, decât să regret trecutul. Superb.

  17. Carpe diem, ab honores,
    Volens, nolens vita brevis!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s