Dor de păpuşă


În căsuţa albă, cu cerdac,
în ferăstruica de lângă uşă,
a mai rămas doar o păpuşă,
ce se uită, enigmatic, înspre sat.

Din curte, cei doi pruni bătrâni,
în fiecare dimineaţă o salută,
ea-i priveşte, tristă şi tăcută
şi pare să sprijine tot cerul în mâini.

Aşteaptă, la fel ca odinioară,
să intre, râzând, pe portiţă,
acel băieţel şi acea fetiţă,
pe care i-a primit în dar, într-o vară.

Îşi aminteşte cearta lor,
fiecare o voia pentru el,
ea îi iubea pe amândoi la fel,
ar plânge, de-ar putea, îi este dor.

„Sunt oameni mari, acum, cu carte, maică!”,
a auzit-o, cândva, pe bunica,
„Au plecat departe, în America!”
Iar ea-i aştepta la poartă, pe o bancă.

A plecat, apoi şi bunicuţa,
nu în America, undeva…mai aproape,
doar ea-i mai aşteaptă zi şi noapte
şi prunii din curte şi poarta şi băncuţa.

Să fie o lacrimă acea picătură albastră,
ce curge pe obrajii ei mici, de păpuşă,
care aşteaptă cuminte la geamul de lângă uşă,
sau doar ploaia ce s-a lipit de fereastră?

Anunțuri

7 comentarii

Din categoria copil, copilărie, poezii

7 răspunsuri la „Dor de păpuşă

  1. liv

    e superba poezia! Teama de a pierde pe cineva mareste speranta, speranta intr-o schimbare in mai bine, dar ce e bine pina la urma? Mult sentiment, mult talent in poezie si multa stima pt autoare!Pup ciao!

  2. Pingback: Cel mai frumos zambet « Gabriela Elena

  3. Marian

    Oh, Adela dorul nu moare niciodata!Amintirile, trairile, chemarea strabunilor, sint reale! Vorbesc cu MAMA in fiecare zi, traind departe! Tu pui voce gindurilor si simtirilor intru’un mod nostalgic si induiosator! De asta te si plac atit de mult!Keep up the good work! Te imbratisez- Marian

  4. plecam mai departe sau mai pe-aproape
    uitand sa ne-ntoarcem acasa
    si ne-asteapta din zori pana-n noapte
    cei ramasi cu dorul in casa…
    ai spus foarte frumos – ai deschis, parca, o usa sa privim la dorul ce ramane sa dainue mult timp dupa plecarea noastra…

  5. Extraordinara poezia, Adela. Si pe noi ne asteapta papusa, pe care ne bateam toti verii. Sa speram ca vom ajunge si acolo…in America iar bunica va trai sa vada cum ne va merge mai bine. Sper sa nu ajung sa nu ma mai intorc acolo desi, de cativa ani buni, am sarit vacantele in locul unde am copilarit.
    Pup dulce.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s