Arhive pe etichete: fum

Mai ştiu şi eu?


Mai ştiu şi eu ce să mai vreau?
Mă năpădesc atâtea gânduri,
în minte mi se-nvălmăşesc, la harţă se tot iau
şi mi se aşează-n suflet, rânduri-rânduri…

Mai ştiu şi eu ce să mai simt?
Mă copleşesc dureri, atâtea
şi vreau să mă ascund, chiar să mă mint,
că, poate, într-o zi, vor dispărea…

Mai ştiu şi eu ce să mai spun?
Atât de mică, sub un cer atât de mare
şi foc mi-e sufletul, cuvântul fum,
ce-şi caută, spre alte lumi, cărare…

Mai ştiu şi eu ce să mai cred?
O luptă e iubirea.
Mă voi regăsi, de-am să mă pierd,
îmi voi împlini menirea?

Reclame

8 comentarii

Din categoria întrebări şi răspunsuri, de suflet..., poezii, poezii proprii, recurs la prea multă realitate, viaţă

Misterul lumii


Am visat că sunt un munte
ce priveam lumea, semeţ,
încercând să-i desluşesc misterul.

Privită de sus, însă,
lumea nu-i decât un contur.

M-am aşezat, apoi, la picioare-i,
ca un sângeriu covor
de maci.

Privită, însă, de jos,
lumea nu-i decât mişcare.

M-am ridicat
şi am înconjurat-o
ca un fum.

Însă, privită de jur-împrejur,
lumea e doar un cerc.

Cuvânt m-am făcut, atunci
şi i-am pipăit sufletul.

27 comentarii

Din categoria poezii, poezii proprii

Doar oameni


Motto: Există oameni pentru orice gest posibil…

Suntem şi prinţi şi cerşetori, pe-al vieţii drum,
suntem vânători şi suntem vânaţi,
astăzi suntem flacără şi mâine fi-vom scrum
ne naştem şi murim, fără a fi-ntrebaţi.

Suntem cărăuşi şi tot cărăm în spate
şi vise şi dorinţi şi dureri şi fericiri,
suntem când puri, când prea plini de păcate
şi oscilăm, prea des, între plecări şi sosiri.

Suntem lumină şi suntem întuneric,
ba ne târâm pe coate, ba ne avântăm spre cer,
când suntem liniştiţi, când ne agităm isteric,
când ne dăruim cu totul, când ne pierdem în mister.

Visăm să fim puternici şi, de cauza o cere,
strivim, pe negândite şi flori şi stele şi păduri
alergăm nebuni după împărăţii, după himere
şi nu ne deranjează să devenim, chiar, duri.

Suntem, când strigăte de luptă, când şoapte de iubire,
suntem jos şi suntem sus,
suntem zâmbete sau suntem doar suspine,
şi, fie, doar tăcem, fie avem prea mult de spus.

Suntem toate şi suntem nimic,
suntem muritori, dar suntem pereni,
viaţa ni se împarte în tragic şi comic
poate pentru că … suntem doar oameni.

13 comentarii

Din categoria gânduri, poezii