declaraţii:
– Iubita mea de mami! Eşti cea mai bună mami din lume!
– Măăi, şmecherie!
– Bine, eşti cea mai bună mami pe care o am!
soluţii:
Discutam despre a face ceva ce părea imposibil. Îi explic eu, cu deşteptăciune – cum altfel? – cum că a face ce spune el e ca şi cum ai căuta un ac în carul cu fân.
Îmi răspunde prompt:
– A, păi e simplu să găseşti un ac în carul cu fân! Îi dai foc. Acul nu arde.
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., inocenţă, părinţi
Azi, de ziua ta,
draga mea, blânda mea,
vreau să-ţi spun cât te iubesc,
să-ţi sărut mâna şi să-ţi mulţumesc.
Să ne trăieşti ani mulţi, binecuvântaţi,
că sunt ani, pe deplin meritaţi,
să ne aştepţi mereu în poartă,
aşa cum faci de fiecare dată!
Să-ţi dea Dumnezeu doar zile bune,
calde precum sufletu-ţi, mereu senine!
Reverenţă ţie, Doamnă,
Sărut-mâna şi la mulţi ani, iubită mamă!
Din categoria de suflet..., La mulţi ani!, poezii, poezii pentru mama, poezii proprii, părinţi, urări, viaţă
De ceva timp, aproape zilnic, îi las lui Victor câte un bilețel, in penar, să-l găsească la școală.
Bilețelul de azi:
Din categoria copil, copilărie, de suflet..., viaţă
Consider că cel mai mare rău pe care şi-l poate face un om, o naţiune este să se lase îmbolnăvit/ă de sărăcie sufletească.
Eu am fost crescută, şi acasă, şi la şcoală (da, aia, ceauşistă) să fiu atentă la cel de lângă mine, să ajut cât şi de câte ori pot, să împart. Şi mi s-a părut, întotdeauna, firesc să fie aşa. Nefiresc îmi pare contrariul.
Lucram, cândva, în studenţie, la un birou notarial, undeva în provincie. Doar ce mă angajasem, când, într-o zi, intră o doamnă şi ne roagă să-i permitem să se retragă într-un loc retras pentru a-şi putea face insulina. Era evident că nu se simte bine. Am mers la şefa mea, i-am spus despre ce este vorba şi am rugat-o să mă lase s-o conduc pe acea doamnă în aşa-zisa cameră de protocol. Ea a ezitat, am insistat, până la urmă a cedat, mormâind. În fine, femeia şi-a făcut injecţia, ne-a mulţumit şi a plecat.
Şefa mea a venit la mine şi mi-a zis: „Dacă i se făcea rău la mine în notariat, ce făceam? Ce, tocmai pe mine m-a găsit? Ce sunt eu, mama tuturor răniţilor?”
Mi-a venit să plâng. Cuvintele ei m-au şocat, m-au pălmuit, m-au încovoiat. Mi-au răsunat toată ziua în urechi şi încă nu-mi dau pace! Nu pentru că mi le adresase mie. Ci pentru că putea să gândească, să simtă aşa! Cu atât mai mult, cu cât acea expresie „nu sunt mama tuturor răniţilor” începuse să-i placă. O repeta ori de câte ori cineva îi cerea ceva!
Da, nu poţi fi „mama tuturor…”, nu-i poţi ajuta pe toţi, nu poţi lua asupra ta durerea întregii lumi – probabil că nici nu este sănătos – dar, să nu ai nici cea mai mică tresărire, să nu faci nici cel mai mic gest posibil pentru cel de lângă tine, aflat în nevoie, înseamnă să fii monstru, nu om!
De aceea, consider că sfârşitul lumii înseamnă, de fapt, chircirea sufletelor, până la dizolvare!
Sărutmâna, mamă! Să-ţi dea Dumnezeu mulţi ani, cu sănătate, cu fericire, în care să ne aştepţi în prag! Te iubim, la mulţi ani, mamă! ♥
Sărutmâna, tată! Să-ţi trăiască cea care îţi este alături de aproape 40 de ani! Să ne trăiţi, sănătoşi şi fericiţi!
Părinţilor mei
Vă privesc
şi mă dor amintirile
din ochii voştri
şi timpul
cuibărit la tâmple.
Vă iau sufletele
în căuşul palmei
şi le mângâi
duios şi cu teama
de a nu le răni.
Îngenunchez
şi vă sărut mâinile
şi vi le primenesc
cu lacrimile mele.
Voi mă priviţi blajin
şi mă sărutaţi
pe creştet.
Din zâmbetele voastre,
îmi picură, în suflet,
binecuvântări…
Cu Costica Anghelus, Tavi Anghelus, Liviu Anghelus, George Onete, Victor Onete, Mariuca Macovei,
Din categoria de suflet..., eveniment, iubire, La mulţi ani!, poezii, poezii pentru mama, urări, viaţă
Victor, aseară, înainte de culcare:
– Mami, mai cântă-mi şi mie, o dată, „la mulţi ani”, că mâine nu o să mai fie ziua mea!
I-am cântat şi a adormit zâmbind. ♥
Acum, fie vorba între noi, eu nu am voce deloc – regretul vieţii mele. 🙂 (Apropo, dacă vreţi să traumatizaţi pe cineva, pe viaţă, chemaţi-mă pe mine să-i cânt şi succesul e garantat!)
Dar, atât timp cât copilul meu vrea să-i cânt, sunt cea mai mare cântăreaţă a lumii. 🙂
__________
Acum câteva seri, am ieşit cu Victor la o mică plimbare. Deşi îmbrăcat binişor, mi-a spus că îi este frig. Bineînţeles că, imediat, am vrut să-i dau geaca mea.
– Nu, mami, nici să nu te gândeşti! Că tu o să rămâi doar în bluză şi-o să-ţi fie frig.
Am încercat să-l conving că nu e nicio problemă, că nu-mi este frig.
-Mami, insist! îmi spune el. Nu vreau să te îmbolnăveşti. Ştiu că tu ai face orice pentru mine. Mai bine, hai să alergăm şi mă-ncălzesc!
Nu am putut, sub nicio formă, să-l conving să ia geaca mea!
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., inocenţă, iubire, părinţi
La mulţi, mulţi ani, cu fericire, iubiţilor mei, George şi George Victor! Voi îmi faceţi viaţa frumoasă, sunteţi tot ce-şi poate dori o soţie şi o mamă! ♥ ♥ ♥
Din categoria copil, de suflet..., iubire, La mulţi ani!, sărbătoare, urări, viaţă
Doamnelor şi domnişoarelor, vă doresc, din tot sufletul, ca toată viaţa să vă fie precum zâmbetul şi iubirea unui copil! La multe, multe primăveri!
Poezie pentru mami
– de VICTOR ONETE –
Mami, te iubesc
şi aş face orice!
Când sunt fericit,
mă transform într-un zâmbet de pisică.
Mami, te iubesc
şi când sunt fericit,
ma transform în zâmbetul tău.
Mami,
te arunc în iubire,
să fii fericită si frumoasă.
Aş vrea să cresc până la cer
şi să mângâi stelele.
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., inocenţă, iubire, poezii pentru mami, poeziile lui Victor
După ce, acum vreo 2 săptămâni, fi-meu m-a întrebat ce să-mi cumpere de 8 Martie, aseară îmi spune:
– Mami, să ştii că ţi-am cumpărat ceva pentru martie, dar a rămas la Marilena (cumnata mea). Nu-ţi spun ce, dar nu am mai putut să ţin secret, pentru că vreau să te fac fericită. Am văzut că eşti cam nefericită. Şi să ştii că nu e doar o floare, cum ai spus tu, sunt două lucruri. ♥
I-am explicat că, avându-l pe el, nu pot fi nefericită, dar că, din când în când, pot fi supărată, sau doar îngândurată. 🙂
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., inocenţă, iubire, părinţi
Durere
tăcere
visare
mirare
minţire
umilire
plecare
uitare
minciuni
rugăciuni
sinucideri
desprinderi
suflet
plânset
nepăsare
abandonare
viaţă
speranţă
încrâncenare
disperare
lacrimi
patimi
teamă…
am obosit, mamă!
Din categoria de suflet..., poezii, poezii proprii
... declaraţii
– Mami, eu te iubesc în mai multe feluri!
– Cum, în mai multe feluri?
– Păi, te iubesc pentru că ai grijă de mine, te iubesc pentru că mă mângâi când mă lovesc, te iubesc pentru că eşti frumoasă. Cu tine, sunt mai fericit decât orice bogat!
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, inocenţă, părinţi
… sincerităţi
– Mami, te ador! Să nu uiţi asta niciodată! Cine nu te adoră, nu te iubeşte, sau nu te place e un prost!
– Mami, nu are cum să mă iubească sau să mă placă toată lumea. Important este să mă iubiţi tu şi cu tati.
– Dar ştii ceva? Îmi place foarte mult de tine când eşti plină de energie şi te joci cu mine. Când eşti obosită şi nu te simţi bine şi vrei să te odihneşti, eşti urâtă toată!
… secrete
După cum ştiţi, vineri a fost ziua lui Victor. A împlinit 6 anişori.
În dimineaţa zilei, ne-am dus la grădiniţă, pregătiţi cu tot ce trebuie pentru petrecerea de acolo. Când am intrat pe uşă, toţi copiii i-au urat „La mulţi ani!”, iar o fetiţă a venit, l-a strâns în braţe şi l-a pupat cu foc. În seara aceasta, am deschis discuţia despre pupic. Victor îmi zice:
– Dar să ştii, mami, că S. m-a pupat şi înainte să fie ziua mea!
– Da? îl întreb mirată şi amuzată în acelaşi timp. Şi tu ai pupat-o?
– Da.
– Şi de ce nu mi-ai spus?
– Păi… de ce să-ţi spun?
– Pentru că eu trebuie să ştiu tot. Şi cum v-aţi pupat, pe obraz?
– Da, normal. Dar tot nu înţeleg, de ce trebuia să-ţi spun?
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., inocenţă, La mulţi ani!
Astăzi e ziua ta, copilul meu
şi mă rog şi-acum, lui Dumnezeu,
să fii sănătos, să fii fericit,
să iubeşti mereu şi să fii iubit!
Te privesc, cu drag, cât ai crescut,
parcă ieri a fost când te-am născut.
Azi, împlineşti, iată, 6 ani,
să-ţi fie bine, puiul meu şi la mulţi ani!
În sfântă zi de vineri, pe lume te-am adus,
să fii demn şi bun, mereu cu capul sus,
ţi-am urat, când la sânu-mi te-am luat întâiaşi dată,
minunea mea cea mare, cât lumea asta, toată!
Tu ne umpli sufletul şi viaţa,
eşti puterea noastră de „bună dimineaţa!”,
îţi vom fi alături, oriunde şi oricum,
îţi vom fi lumină, copilul nostru bun!
La mulţi, mulţi ani, iubirea noastră,
să-ţi fie viaţa lungă şi frumoasă,
să mergi, mereu, pe drumul tău,
cu-ncredere în tine şi-n bunul Dumnezeu!
Din categoria copil, copilărie, de suflet..., eveniment, inocenţă, La mulţi ani!, poezii, poezii pentru copii, părinţi
… filozofii
Într-una din zilele trecute, în timp ce făceam curăţenie prin casă, Victor îmi spune că vrea să mă ajute, inclusiv să spăl geamurile. L-am lăsat să spele geamul uşii de la balcon, dar voia mai mult. Evident, încep teoria cu pericolul căţăratului, etc. – ştiţi şi voi. Drept răspuns:
– Hai, măi, mami, nu-ţi mai face atâtea griji pentru mine, că am înţeles că este periculos.
– Cum să nu-mi fac griji? Asta este treaba mea de mamă!
– Ba nu, mămicile ar trebui să fie mai calme, că, dacă gândeşti rău, chiar se poate întâmpla. Şi, apoi, nu pot să stau deoparte, când tu munceşti. Mă simt pregătit să te ajut. De fapt, ştii ceva? M-am născut pregătit!
… curiozităţi
Aseară, am făcut gogoşele rapide, cu… Victor, bineînţeles. (Dacă vreţi reţeta, o găsiţi aici: http://www.e-retete.ro/retete/gogosele-rapide. Sunt delicioase. Noi le-am mâncat cu dulceaţă de afine. Dar aşa merge adăugată şi nişte îngheţată….!!!)
Dar să revenim la Victor: cum el a amestecat toate ingredientele, era curios să vadă ce gust are fiecare în parte. Aşa a vrut să guste şi praful de copt. Cum i-am spus că ar fi mai bine să nu, mă întreabă:
– De ce, mă creşte?
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet...
La mulţi ani, mamă! Să-ţi dea Dumnezeu viaţă lungă şi frumoasă, să ne fii alături mereu! Te iubim!
Din categoria La mulţi ani!, părinţi
Oricare ţi-ar fi menirea şi rolul în viaţa celor dragi ţie, LA MULŢI ANI, FEMEIE! Să fii sănătoasă, să fii puternică, să fii fericită! Pentru voi, toate, dragele mele, toată iubirea şi prietenia mea!
Pentru voi, domnilor, gândurile mele sincere şi urările mele de bine! Să fiţi fericiţi, alături de doamnele de lângă voi!
Vă îmbrăţişez, cu dragoste şi vă dăruiesc, din suflet, câte un trandafir:
Din categoria de suflet..., gânduri, prietenie, sărbătoare
Aveam vreo trei luni, spun ai mei. Eram, deci, mititică. Mititică şi foarte înfăşată. Aşa era pe atunci: copilul trebuia bine strâns. Lucru ce, pare-se, îmi displăcea profund. Ceea ce mă făcea să lupt, cu înverşunare, pentru libertatea mea de mişcare. Aşa s-a întâmplat şi în după-amiaza aceea. Tocmai ce mă schimbase maică-mea şi trecuse la partea cu…, aţi ghicit, înfăşatul. Nici nu a terminat bine, că am început să mă agit, presupun, ca o râmă, aşa cum eram, tubulară. Tot agitându-mă, am reuşit să scot o mânuţă din capcană şi munceam asiduu să mi-o scot şi pe cealalaltă. În timp ce mă luptam, am strigat, nici mai mult, nici mai puţin: „ma-ma!” Se pare că nu am fost foarte inspirată, pentru că mama – care avea vreo 20 de ani – s-a speriat şi a fugit în bucătărie, lăsându-mă singură în cameră. Nu, nu fiţi răi, nu m-am luat după ea. Am început, însă, a plânge. Atât de tare, încât m-a auzit taică-meu de jos, de la scară, el tocmai ce se întorcea de la serviciu – ai mei stând, pe atunci, într-o garsonieră, la etajul 1. Urcă taică-meu speriat în casă, o întreabă pe maică-mea ce am. I se răspunde sec:
– Îi este foame.
– Şi? Nu-i dai să mănânce?
– Nu. Asta nu-i copil, e drac. A zis „mama”.
Şi-i povesteşte păţania. Taică-meu, om înţelept, la cei 25 de ani ai lui, de atunci, o linişteşte, spunându-i că, probabil, i s-a părut. Oi fi bălmăjit eu ceva, dar nu aveam cum să spun „mama” la trei luni. Mai de voie, mai de nevoie, maică-mea se lasă convinsă şi lucrurile reintră în normal. Până într-o seară, la distanţă de vreo 2-3 zile de la întâmplare, când, după băiţa de seară, zilnică, pe care mi-au făcut-o amândoi, nu am de lucru şi încep: „ma-ma!”.
Maică-mea, de acum, era veterană şi avea sclipirea aceea de „vezi, ţi-am spus eu!”, în ochi, dar taică-meu a amuţit. Şi aşa a stat câteva ore bune. Cu greu şi-a revenit. Aşa i-a trebuit, dacă m-a subestimat, nu?
Acum, e drept că şi Victor a spus „mama” la vreo patru luni şi jumătate şi „tata” la cinci luni. Şi fără să-l fi înfăşat. Că, deh, ce se naşte din pisică….
Din categoria copil, copilărie, de prin viaţă păţite şi adunate, părinţi
Ştiţi: Călin, concurs PA-uri, etapă nouă – tema „PASTILELE”.
Ei, haideţi, nu mai daţi ochii peste cap, că mai este puţin şi se va termina. Mai aveţi puţintică răbdare. Doar nu v-aţi înecat la mal, ca… Na, că am uitat cine. De aia zic, e nevoie de hap-uri:
Pastila miraculoasă
Îşi strângea copilul la piept şi-l privea ca pe o icoană. La rândul lui, micuţul se pierdea în privirea mamei lui, cu ochişorii aceia negri şi strălucitori, care parcă-i vorbeau. Îi zâmbea şi-o apucase de deget. Nimic nu putea rupe acea legătură, în afară de Dumnezeu. Dar, Dumnezeu i-l trimisese pe el. Asta însemna că trebuia să lupte pentru viaţa ei şi, mai mult decât atât, ştia că va reuşi. „Tu eşti pastila mea miraculosă, apa mea vie!”, îi zise şi-l sărută pe frunte, plângând. Copilul adormi.
Cel mai vesel cuplu
Nu ştia cum, dar, în ultima vreme, se întâlneau tot mai des. Oricare ar fi fost drumul ei, îl vedea, înconjurat de aproape aceiaşi prieteni şi tot timpul râzând în hohote. Râdea cu atâta naturaleţe, că îi molipsea pe toţi care-l auzeau. Întâmplător, o prietenă comună le-a făcut cunoştinţă. Prima întrebare a fost cum de reuşeşte să râdă atât. “Nu ştii? Râsul e cea mai bună pastilă pentru minte şi suflet.” Din ziua aceea, au rămas împreună şi a învăţat şi ea să râdă, devenind cel mai vesel cuplu.
Cam astea sunt. Sper să vă placă. 🙂
Din categoria proză
Când era mai micuţ, Victor spunea:
– când voia apă, cerea aşa: „– Mami, apă bei!”
– lui Moş Crăciun, pe la un an şi câteva luni, îi zicea „Moş Tutui„, iar pe la doi anişori, doi anişori şi jumătate, „Moş Măcătun„.
– tot pe la un anişor şi jumătate, a început să spună că pe el în cheamă „Ictot„.
Despre toate astea discutam noi, la masă, când mă întreabă:
– Mami, dar tu înţelegeai ce spuneam eu?
– Da, mami, eu am înţeles mereu ce spuneai.
– Ia, să vedem, acum înţelegi ce spun: Chi, chi, bi?
– Da, am înţeles, îi zic eu şi repet silabele de mai sus.
– Vezi că nu ştii? Ţi-am spus că te iubesc, într-o limbă care nu există.
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., inocenţă
sau:
– Mami, eu te iubesc cu sufletul. Tu cu ce mă iubeşti?
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., inocenţă, părinţi
Au trecut 5 ani, din ACEA ZI. Cinci ani, în care m-ai învăţat cum să fiu mamă, cinci ani în care am crescut odată cu tine, în care am adormit şi m-am trezit rugându-mă lui Dumnezeu pentru tine, mulţumindu-i pentru minunea care eşti, cinci ani în care mi-ai dat puterea de a mă ridica, de a merge înainte, de a-mi înfrunta temerile, de a zâmbi, de a visa, de a spera. Mi-ai schimbat viaţa şi nu aş mai putea trăi altfel. Când îmi spui „mami, te iubesc”, nimic altceva nu mai contează.
Aseară, mi-ai spus:
„-Mami, te iubesc! Şi iubirea e totul!”
Să-ţi dea Dumnezeu sănătate, noroc, fericire, copilul meu! La mulţi ani, dragul mamei puişor!
Să-ţi fie bine, copilul meu!
Când te-am născut, m-am abonat la viitor. Necondiţionat.
Când te-am atins, am renăscut. Când m-ai privit, Dumnezeu mi-a fost mai aproape ca oricând.
Când mi-ai zâmbit, întregul univers mi s-a cuibărit în inimă.
Când m-ai strigat, toată muzica lumii a încăput în două silabe.
Când ai păşit, ţi-am potrivit zâmbete pe cărare să ţii drumul drept.
Uneori, noaptea, îţi torn lacrimi la rădăcini, să-ţi potolesc setea.
Când stau în genunchi, cer doat atât: „Să-ţi fie bine, copilul meu, oriunde vei fi. Mereu.”
Din categoria copil, copilărie, de suflet..., La mulţi ani!
Azi este ziua mamei mele. La mulţi ani, mamă dragă, cu sănătate, să-ţi dea Dumnezeu viaţă lungă şi frumoasă, aşa cum meriţi!
O să reiau o poezie, pe care i-am dedicat-o:
Baladă pentru mama
Azi, când, la rândul meu, mamă sunt şi eu iar tu eşti bunică, mamă, fiinţă unică, vreau să-ţi scriu răvaş, ţie, suflet uriaş, să-ţi spun lucruri nespuse, ce doar în gând au fost ascunse: să-ţi spun cât te iubesc pentru că sunt, să-ţi mulţumesc. Şi mai vreau, măicuţă dragă, să-mi fii alături viaţa-ntreagă, să-mi spui poveşti chiar şi acum la rându-mi, mai departe, să le spun, să mă aştepţi mereu, în prag, să mă-mbrăţişezi cu drag, să-mi spui că mă iubeşti, să-ţi spun că îmi lipseşti, cu mâna ta cea mică să-mi alungi orice frică, orice teamă că n-aş putea să fiu ca tine, măicuţa mea!
Din categoria de suflet..., eveniment, La mulţi ani!, sărbătoare
Când te-am născut,
m-am abonat la viitor.
Necondiţionat.
Când te-am atins,
am renăscut.
Când m-ai privit,
Dumnezeu mi-a fost mai aproape
ca oricând.
Când mi-ai zâmbit,
întregul univers
mi s-a cuibărit în inimă.
Când m-ai strigat,
toată muzica lumii
a încăput în două silabe.
Când ai păşit,
ţi-am potrivit zâmbete pe cărare
să ţii drumul drept.
Uneori, noaptea,
îţi torn lacrimi la rădăcini,
să-ţi potolesc setea.
Când stau în genunchi,
cer doat atât:
„Să-ţi fie bine,
copilul meu,
oriunde vei fi!
Mereu!”
Din categoria copil, poezii, poezii proprii, părinţi
Alfabetul, dragi copii,
nu e greu defel,
e ca un coş cu jucării,
hai să ne distrăm niţel:
a – e harnica albină,
b – e semnul bucuriei,
c – e crema cea mai fină,
d – plăcerea drumeţiei,
e – un element secret,
f – e floarea din grădină,
g – e un greiere-n concert,
h – e o harpă în surdină,
i – e inima ce bate,
j – e jocul cel mai „cool”,
k – kilograme duce-n spate,
l – e lumea dimprejur,
m – e mama, pururea,
n – e norul cel pufos,
o – e omul cel de nea,
p – pisoiul mofturos,
r – e râul fermecat,
s – e săniuţa-n zbor,
t – e turnul din palat,
ţ – ţuţeica din pridvor,
u – e un ursuleţ drăguţ,
v – vine de la veselie,
x – un xilofon micuţ
z – e un zid pe care scrie:
A L F A B E T!
Din categoria poezii pentru copii
Un fluturaş obosit
S-a oprit din zborul lui,
Pe-un fir de iarbă încolţit,
Privind in jurul lui, hai-hui.
A-nceput să plângă fluturaşul
De aripile i se scuturau,
Nici nu mai semăna cu poznaşul
Pe care, ieri, părinţii îl dojeneau.
Lângă el, se opreşte o albinuţă
Ce se apropie tiptil-tiptil,
“-De ce plângi, draguţă,
Cu aşa lacrimi, ca de copil?”
“Of, of, of, sunt necăjit,
Zborul a fost prea lung,
Sunt obosit, m-am rătăcit,
La mama vreau s-ajung!”
“Ei, vezi, dragul meu,
Dacă n-asculţi de părinţi?
Acum, am să te ajut eu
Dar trebuie să-mi promiţi:
Că vei fi ascultător
Şi nu-i vei mai supăra
Pe părinţi iar sfatul lor
Mereu îl vei urma!”
“- Promit, răspunse suspinând,
Am învăţat lecţia
N-o să-i mai supăr pe părinţi, nicicând,
Du-mă, te rog, la mama!”
Din categoria poezii pentru copii
Noaptebunacopii's Blog 