Arhive pe etichete: speranţă

5 martie 2015 · 22:46

Prea mult, prea puțin, prea departe

Scurtă ne e noaptea. Și ziua ne e scurtă.
Viața ne aleargă, timpul nu ascultă,
pașii ni se pierd în astă lume mare,
visele îngheață departe de soare.

Drumul ne duce cine știe unde,
viața se măsoară prea des doar în secunde,
fericirea se joacă la ruletă mult prea mult,
în suflet, prea puțină pace. Restul e tumult.

Iubirea o mai găsești doar prin câte-o carte,
Dumnezeu ne este din ce în ce mai departe,
speranța surâde câtor mai puțini,
suntem goi de simțăminte, dar suntem plini de vini.

Prea mult bocet, prea puțin zâmbet, prea departe viață,
iluziile înșirate precum mărgelele pe ață,
le purtăm la gât, cu sfială agățate,
mult prea scurtă ziuă, mult prea scurtă noapte …

Scrie un comentariu

Din categoria de suflet..., poezii, poezii proprii, viaţă

Etichetat ca Dumnezeu, iubire, mărgele, noapte, poezii, poezii proprii, speranţă, viaţă, vise, ziuă

11 februarie 2015 · 11:26

Când

Când pășesc, uneori
mă tem să nu zdrobesc speranța
pierdută de cineva, dintr-o lacrimă.

Câteodată, respir cu teama
de a nu tulbura liniștea
celui ce trece pe lângă mine.

Când tac, din când în când
mă rog să nu rănesc
cuvintele celorlalți.

Când visez, uneori
mă tem să nu fi furat
visul cuiva …

Un comentariu

Din categoria poezii, poezii proprii, prietenie, privind în jur, viaţă

Etichetat ca cuvinte, drum, lacrimă, poezii, poezii proprii, speranţă, vis

1 octombrie 2013 · 9:31

Ascunde-mă

Ascunde-mă de mine. Într-o zi de toamnă,
prefă-mă într-o frunză, prefă-mă-ntr-o gutuie,
ba nu, mai bine în ploaie, norii să mă cearnă
într-o dimineaţă dulce-amăruie!

Ascunde-mă de tine, într-o clepsidră mică,
prefă-mă în nisip şi lasă-mă să-ţi curg,
prefă-mă într-un mac, sau într-o levănţică,
iar eu o să te alint cu fiece amurg.

Ascunde-mă de oameni într-un cuvânt de dor,
în chemări de iubire, în cioburi de speranţă,
cu dragoste şi rugă eu am să-i împresor,
şoptindu-le despre vise, şoptindu-le despre viaţă…

2 comentarii

Din categoria iubire, poezii, poezii de dragoste, poezii proprii, viaţă

Etichetat ca clepsidră, gutuie, iubire, levănţică, poezii proprii, speranţă, toamnă, viaţă

31 decembrie 2011 · 15:47

Încă un an… Rugăciune, la răscruce…

Încă un dans şi-un an ce stă să vină,
încă un vis şi o rază de lumină,
ascunse-n suflet, puse la păstrat,
pentru povestea cu „a fost odat'”.

Încă un pas şi-un an ce stă să plece,
vreme vine, vreme trece,
înc-o rugăciune spusă-n şoaptă,
pentru tot ce nu s-a-mplinit vreodată:

Dă-ne, Doamne, tuturor, înţelepciunea de a alege, puterea de a fi verticali, binecunvântează-ne sufletele, iartă-ne greşelile – ştiute şi neştiute -, alină-ne durerile! Fă-ne mai buni şi mai toleranţi, fă-ne mai puternici şi mai demni, fă-ne mai iubitori şi mai atenţi, vindecă-ne rănile şi înavaţă-ne cum să învăţăm că prezentul şi viitorul nostru depind, în primul rând, de noi! Îţi mulţumim, Doamne, că ne asculţi!

La mulţi, mulţi ani, dragii mei, cu toate cele bune!
Vă îmbrăţişez, cu dragoste!

8 comentarii

Din categoria de suflet..., La mulţi ani!, poezii, urări

Etichetat ca 2011, 2012, iubire, La mulţi ani!, poezii, Revelion, rugăciune, speranţă, urări, viaţă, vise

30 decembrie 2010 · 2:13

Pe-o clapă de pian

A mai trecut un an.
Pe-o clapă de pian,
s-a mai cântat o notă
din viaţa-mi imperfectă.

A mai bătut un gong
şi s-a mai scris un song,
s-a stins, din nou, lumina
şi-a coborât cortina.

Înc-o privire în oglindă,
încă un vis să mă cuprindă,
la corsaj, înc-o speranţă
un an trecut, crâmpei de viaţă.

Va mai veni un an.
Pe-o clapă de pian,
se va mai cânta o notă
din viaţa-mi… imperfectă.

Închin, în cinstea voastră, un pahar cu vin, vă îmbrăţişez cu drag şi vă doresc, tuturor celor ce treceţi pe aici, un AN NOU MAI MULT DECÂT PERFECT!