Arhive pe categorii: copil

„Vă rog să mă ajutați, nu vreau să mor!”


Este strigătul unei fetițe de aproximativ 12 ani. Este o fetiță săracă, foarte săracă, ce are nevoie de ajutorul nostru.

Cuvintele „sărăcie”, „boală” și „moarte” n-ar trebui să poată fi niciodată asociate cuvintelor „copil”, „copilărie”. Dar, realitatea de zi cu zi ne demonstrează exact opusul. Din ce în ce mai mulți copii sunt condamnați la boală și moarte din cauza sărăciei!
Fetița despre care vă vorbesc se numește Andrada Elena Casapu și trăiește în satul Robești, satul copilăriei soțului meu. Andrada suferă de „Scolioză Lenke 1 AN, unghi Cobb 92 grd.”.

Altfel spus, coloana ei vertebrală nu se mai află în poziția normală ci a migrat, pur și simplu, în umărul drept! Închipuiți-vă cum arată, cât suferă și spre ce se îndreaptă acest copil!
Singura soluție de salvare este intervenția chirurgicală. Detalii medicale mai riguroase și complete găsiți în adeverința de mai jos.
Domnul doctor Alexandru Thiery a acceptat să o opereze, participând chiar cu o donație de 15.000 de lei, din partea fundației cu care colobarează.

ÎNSĂ COSTURILE ACESTEI INTERVENȚII CHIRURGICALE – FĂRĂ DE CARE VIAȚA ANDRADEI ESTE PUSĂ ÎN PERICOL – SE RIDICĂ LA MINIMUM 34.500 LEI (SPITALIZARE, BLOC OPERATOR, ANESTEZIE, PROCEDURA CHIRURGICALĂ, MONITORIZARE NEURO, AUTO-TRANSFUZIE, ETC.)

De aceea, dragii mei, eu și familia mea ne-am hotărât să-i fim aproape Andradei și să încercăm să strângem banii necesari salvării vieții ei. Vă chemăm alături de noi, cu oricât de mică donație puteți: puțin cu puțin se face mult!

Contul în care puteți dona este: RO56INGB0000999903764958, DESCHIS LA ING BANK, TITULAR ADELA ONETE, cu mențiunea: DONAȚIE PENTRU ANDRADA CASAPU! sau cont paypal: adelaonete@gmail.com
Pentru fiecare bănuț donat veți primi, la final, raportul despre cheltuirea lui!

NU UITAȚI: 100 de lei donați au mai multă valoare decât ținuți în buzunar. Pot salva o viață!

PENTRU ORICE DETALII, (NE)LĂMURIRI, ETC., VĂ ROG SĂ MĂ CONTACTAȚI, VĂ STAU LA DISPOZIȚIE NECONDIȚIONAT. VĂ MULȚUMESC!

Adeverinta CASAPU (1)

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria campanie, campanii, copil, copilărie, de suflet..., medicină

Bucurie – o lecție pentru copilul meu


Azi, am fost să ne plimbăm puțin, într-unul dintre satele de pe lângă București. La un moment dat, ne-am oprit la o poartă să culegem câteva dude. Prea arătau a copilărie. 🙂 După câteva momente, iese la poartă stăpâna casei în fața căreia am oprit mașina. O femeie mărunțică, slăbuță, arsă de soare și de muncă. O salutăm și-i mulțumim pentru dude. Intrăm în vorbă. Așa aflăm că are 91 de ani și că, deși bolnavă, încă muncește, pentru că „dacă aș fi stat, să nu fac nimic, maică, aș fi fost moartă de mult. Asta mă ține în viață. Când muncesc, îmi simt inima bine.” Mai aflăm că are o noră și nepoți la București și că fiul ei a murit.

La plecare, îl iau pe Victor, îi dau două banane (doar atât aveam la noi, niște banane și niște covrigi) și-i spun să-i ducă bunicii. Copilul le ia bucuros, se duce și i le întinde.
– Uite, mamaie, îi spun, copilul meu a vrut să-ți dea niște banane.

Ochii femeii s-au umplut de lacrimi și i-a pupat mâna lui Victor. Băiatul meu, la rândul lui, își înghițea lacrimile.
– Vai, mamaie, dar ce suflet bun ai! i-a spus lui Victor.
Am plecat în binecuvântările bătrânei și cu părere de rău pentru singurătatea ei. M-am gândit la toți astfel de bătrâni ai satelor noastre…

În mașină, l-am întrebat pe fi-meu:
– Ce ai simțit, mami, față de ce s-a întâmplat?
– Bucurie, mi-a răspuns el, cu glasul încă plin de emoție.

I-am spus că, pentru a aduce bucurie cuiva, este nevoie de atât de puțin. Numai să-ți pese…
A fost de acord cu mine. Și, la rândul meu, am simțit bucurie…

Un comentariu

Din categoria ce credeti?, copil, copilărie, de suflet..., inocenţă, natură

Copilul tău nu este trofeul tău!


Asumă-ți și acceptă-ți copilul așa cum este el: cu bune și mai puțin bune! Ajută-l să și le înțeleagă pe cele mai puțin bune și să le îndrepte. Nu le ignora și nu suprapune asupra imaginii lui reale imaginea a ceea ce ai vrea tu să fie. Nu-l vei învăța decât să fugă de el însuși și să se mintă singur. Nu-l transforma în sclavul ambițiilor tale, fă tot ce poți să devină suveranul propriilor sale ambiții! Copilul tău are propriul său „eu”. Nu este proiecția imaginii tale despre sine sau despre ce crezi tu că ar fi fost obligatoriu să fie. Copilul tău nu este trofeul tău!

Un comentariu

Din categoria ce credeti?, copil, copilărie, de suflet...

Ce se naște din pisică …


Ce se naște din pisică … scrie despre pisoi. 🙂
Compunerea lui Victor a fost aleasă pentru a fi publicată în Revista școlii –Scoala Primara Spectrum Bucuresti

A fost o surpriză și pentru mine, având în vedere că este o compunere scrisă la școală, de care habar nu am avut. 🙂

Micul meu scriitor. 🙂 ❤VictorVictor 2

Scrie un comentariu

Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., inocenţă

Tot despre jocuri (adv.)


Îmi place să joc biliard. Nu că m-aș pricepe prea bine. Dar, cum spuneam, îmi place. Și copilului meu, de asemenea. Îmi amintesc când, mititel fiind, se băga și el în joc, deși tacul era de două ori cât el, dar se ambiționa să lovească bilele. Însă, nu pot ieși la biliard de câte ori îmi doresc. Și, recunosc, uneori îl joc online. Ca și rummy, de altfel. Pe care îl joc, cu maaare plăcere, de câte ori reușim să ne strângem cel puțin două persoane, atât în familie, dar și cu prietenii. Da, știu, câteodată dau în mintea copiilor. Și ce bine e! 🙂 Am nevoie de această stare, pentru eliberarea de toate. Și aceste jocuri, din când în când, mă ajută să mă relaxez. Partea și mai bună este că sunt jocuri în 2. Adică, pot fi jucate alături de prieteni, într-o comunitate sau online cu orice alt jucător de pe această planetă. Și sunt cu atât mai palpitante, cu cât pot fi jucate gratis. 😉 Am încercat să joc și fotbalul de masă, dar n-aș putea spune că este chiar pe gustul meu. Păi, cum să fie dacă nu reușesc să înscriu? În schimb, joc fotbal cu pinguini, de exemplu, dar particip și la curse de biciclete. E distractiv, să știți. Din când în când, este bine-venită o astfel de pauză. Și o provocare, totodată. Și, în plus, și aici ți-este pus la încercare spiritul de echipă. Să știți că am încercat și box-ul. E-heee, o adevărată provocare! Dar „x și 0” online în doi ați încercat? Dacă nu, nu este târziu: într-o pauză la serviciu, Sau, mai bine, nu. 🙂 În drum spre serviciu, cu condiția însă să nu fiți voi cei de la volan. Sau puteți fi Cenușăreasa care salvează prințul. Ce, povestea nu poate fi și altfel decât o știm? 🙂

Scrie un comentariu

Din categoria copil, publicitate

Fericire :)


11041589_976387185714407_7654329026960102402_n 11139007_976387145714411_7799462948440991680_n

Scrie un comentariu

Din categoria copil, copilărie, inocenţă, iubire, părinţi

Joc, joacă, jocuri (adv.)


Scriam într-un articol anterior despre jocurile pe computer și, implicit, despre atitudinea noastră față de ele. Cum bine știți, joaca pe calculator este destul de controversată, dar, cu toatea acestea, și-a făcut loc, pe simțite sau pe nesimțite, în obiceiurile noastre cotidiene.  Fie că le cumpărăm pe dvd-uri, fie că sunt jocuri online gratis, le jucăm. Și unora chiar ne plac. Sunt diverse, despre orice îți poți închipui sau nu. De exemplu, știați că există joc online cu și despre cubul Rubik? Vă aduceți aminte de cubul acela cu fețele colorate diferit, pe care trebuia să le învărtești de să le amețești – sau să amețești tu? – încât să le aduci toate acele pătrățele încăpățânate la aceeași culoare? Ei, bine, mie nu-mi reușea niciodată. Și mă enervam cumplit. Și nu sunt genul care să renunțe foarte ușor. Dar, degeaba! Făceam incantații, aplicam formule matematice, imploram, invocam logica, Divinitatea. Nimic. Nu-mi ieșea și pace! Ah! Și uneori eram atât de aproape… Nici nu vă închipuiți! Ei, bine, ca și cum nu ar fi fost suficient că mi-a chinuit copilăria, ghiciți ce? Exact. Cum spuneam, acum te poate “enerva” online. 🙂 Îl regăsești printre jocurile online 3D. Dacă nu mă credeți, puteți verifica. Evident că nici acum nu am reușit să-l îmblânzesc. L-am sucit, l-am rugat…  Da, știu, zâmbiți superior pe sub mustăți că vouă vă ieșea de fiecare dată. Știu, știu, îl învârteați cu două degete și pătrățelele acelea colorate se așezau ascultătoare în formație din trei timpi și două mișcări. Hai, să văd dacă acum vă mai iese. 🙂 În schimb, la “bila de cristal” sunt maestră, să știți. Și nu m-am descurcat prea rău nici la “talentul maimuței”. Hmmm, asta n-a sunat prea bine. 🙂 În schimb, mai am de exersat la biliard 3D. Ce spuneți, vă lăsați provocați?

2 comentarii

Din categoria campanie, copil, publicitate