Arhive lunare: noiembrie 2013

Întoarce-te acasă….


Întoarce-te acasă, frate român pribeag,
copiii ţi-au crescut, părinţii-s tot mai mici,
ai lăsat în urmă tot ce ai mai sfânt, mai drag,
eşti plecat de mult, de prea mult timp îi plângi…!

Întoarce-te acasă, frate român hoinar,
ţara-ţi e rănită, te cheamă-n ajutor,
chiar de pâinea are, câteodată, gust amar,
tot este mai dulce, lâng-al tău popor…!

Întoarce-te acasă, frate român tăcut,
te aşteaptă munţii tăi şi datina-ţi străbună,
te-aşteaptă glia şi locul unde te-ai născut,
întoarce-te acasă, frate român, cu inimă română!

Scrie un comentariu

Din categoria gânduri, limba română, manifest, poezii, poezii proprii

Despre proiectul „Şi ei sunt copiii noştri”


Ieri, am fost şi am discutat cu directorul Centrului de plasament „Pinocchio” 3, d-l Marius Anghel. Un domn special, căruia îi pasă de copiii pe care îi are în grijă.

Astfel: PE 14 DECEMBRIE VOI/VOM (DACĂ SUNT ŞI ALŢI DORITORI) FI LA COPIII DE LA „PINOCCHIO”. De ce pe 14? Pentru că, până atunci, s-au programat deja diferite firme. Ceea ce e bine. Rău este că, de regulă, se merge numai cu dulciuri şi că, între Paşte şi Crăciun, nu-şi aduce nimeni aminte că aceşti copii există. Dar, asta e altă poveste!

Cu banii strânsi de la voi, ca urmare a discuţiei avute cu d-l Anghel, am hotărât că le voi cumpăra mâncarea necesară pentru gustări. În continuare, sunt vulnerabili din acest punct de vedere. Nu au cu ce să facă banalele sandvişuri – acelea din care copiii noştri muşcă o dată şi apoi le aruncă la gunoi – pentru gustările de dimineaţa şi de seara. Prin urmare, vor fi cumpărate: iaurt natural, şuncă din piept de pui/curcan, caşcaval, cereale şi fructe.

Desigur, copiii mai au nevoie de şosete groase, lenjerie intimă/lenjerie de corp. Vă reamintesc că sunt 46 de copii, cu vârste între 3 şi 14 ani (între timp, o fetiţă a împlinit vârsta de 14 ani  ).

ÎN CONCLUZIE: CEI CARE MAI DORIŢI să donaţi, vă rog să vă grăbiţi să o faceţi. Cei care doriţi să mă însoţiţi la copii, vă rog să mă anunţaţi, pentru că trebuie să încep să trimit cererile către Protecţia copilului din cadrul Primăriei sectorului 3!

Mulţumesc, cu tot sufletul, celor care au donat deja: Adrian GrigoreViviana Balanga&comp., Janeta IonescuLogofatu Dana, doamnei ce a dorit să rămână anonimă, Bre AlexandraMarian Cruceru, Lili Pinca.

Îi aştept, de asemenea, pe cei care au promis că se vor implica şi le mulţumesc pentru intenţie!

Da, şi ei sunt copiii noştri. Ei, copiii care trăiesc pe un colţ de lume… lume prea grăbită şi pierdută în propria-i viaţă, pentru a-i vedea, auzi, înţelege…

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

2 comentarii

Din categoria campanie, campanii, copil, copilărie, de suflet...

Şi cerul are


Ştii că şi cerul are o poveste?
Este povestea poveştilor,
despre Dumnezeu şi despre oameni,
despre dorinţe şi lacrimi,
despre vise şi stele.

Este poveste albastră
despre soare şi lună,
despre îngeri şi luceferi.

Este povestea mea şi a ta,
a lui şi a ei,
este povestea noastră
despre speranţă…

_____________________

Atât timp cât acel albastru va exista printre şi dincolo de nori, ai obligaţia să te ridici şi să mergi mai departe…

SAMSUNGSAMSUNGSAMSUNG

Scrie un comentariu

Din categoria poezii, poezii proprii, recurs la prea multă realitate

D’ale lui Victor … dintr-ale matematicii


De lucru la matematică, operaţii cu trecere peste ordin. Victor comentează:
– Ce mă enervează astea cu trecere peste ordin. Nici nu sunt corecte. Ordinul e ordin, nu se trece peste el! 

________________

Tot operaţii matematice cu trecere peste ordin, eu îi explic cum „te împrumuţi” la zeci, ca să poţi face scăderea unităţilor. Răspunsul lui prompt:
– Ba nu împrumut nimic, pentru că trebuie să dau înapoi, dup-aia!

Scrie un comentariu

Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet...

Încă mai e timp


Cât, încă, mai e timp pentru iubire,
cât mai suntem vii şi ne mai zâmbim,
să ne iubim cu sete, să ne iubim fără oprire,
că nu-i departe clipa când n-o să mai fim.

Cât, încă, sufletul tresare la floarea de cireş
şi nu ne este teamă să trăim frumos,
să ne iubim intens şi fără greş,
să ne iubim curat, copilăros.

Cât n-am îngheţat de tot şi ne mai doare versul,
iar inima mai plânge pentru cel de lângă noi,
să ne iubim dumnezeiesc, iubirea fie-ne universul
în care să trăim în viaţa de apoi.

Încă mai e timp pentru iubire,
încă mai e timp pentru a fi noi…

Scrie un comentariu

Din categoria de suflet..., poezii, poezii de dragoste, poezii proprii

Şi ei îl aşteaptă pe Moş Nicolae


Copilul meu îl aşteaptă pe Moş Nicolae. Copilul tău îl aşteaptă pe Moş Nicolae. Ei … Şi ei îl aşteaptă pe Moş Nicolae…

Îmi propusesem ca, împreună, să le dăruim rechizite. Nu am reuşit. Probabil pentru că nu am reuşit să vă conving că au nevoie de noi… Sau, poate, nu am inspirat suficientă încredere. Vă cer scuze, dacă este aşa!

Pentru că, totuşi, am strâns nişte bănuţi şi pentru că se apropie Moş Nicolae, vă cer în continuare ajutorul: să le ducem mici bucurii pe 6 decembrie. Astfel, termenul limită pentru strângerea donaţiilor este 01 decembrie 2013.

Drept mulţumire, vă pun inima în palme – dau, în schimbul oricărei donaţii din partea voastră, un magnet de frigider, cu afişul campaniei. E frumos, să ştiţi! Celor din Bucureşti, îl pot înmâna personal, celor din provincie, îl trimit prin poştă.

Pentru ei, copiii abandonaţi, copiii instituţionalizaţi despre care, putem crede, la un moment dat, că nu sunt “problema” noastră. Că responsabili sunt părinţii care le-au dat viaţă şi i-au aruncat ca pe nişte obiecte nefolositoare şi instituţiile care i-au luat “în primire”. Instituţii care, este adevărat, funcţionează din banii noştri, ai tuturor. Numai că, din păcate, aceşti copii sunt din ce în ce mai mulţi, iar statul le acordă, pentru întreţinere, pe zi, mai puţin decât plăteşte pentru un deţinut.

Ce nu trebuie noi să uităm este că aceşti copii, la împlinirea vârstei de 18 ani, vor fi azvârliţi în societate. Şi, din acel moment, noi vom începe să le pretindem să devină nişte adulţi responsabili, verticali, utili lor înşişi şi societăţii, adulţi care să respecte legea, convenţiile sociale, etc. Ceea ce este firesc! Numai că să nu uităm că noi, la rândul nostru, fie nu am ştiut, fie nu ne-am făcut timp, fie nu am dorit, nu i-am învăţat, de-a lungul copilăriei şi adolescenţei lor, cum să fie responsabili, buni, cum să înveţe, cum să nu-i urască pe cei ce nu sunt ca ei, cum să respecte, cum să trăiască normal, cum să iubească …

Ne place, sau nu, şi ei sunt copiii noştri şi avem datoria de a nu le întoarce spatele!

De exemplu, copiii din Centrul Pinocchio 3 –#centrulpinocchio3. Că despre ei este vorba în această nouă acţiune pe care o iniţiez: sunt 46 de copii, cu vârste între 3 şi 13 ani, 26 de băieţi şi 20 de fete. Au nevoie de mâncare, pentru gustările dintre mese, au nevoie de rechizite, de hăinuţe, de atenţie.

De aceea, dacă doriţi şi puteţi, vă aştept ca, împreună, să strângem bani – sau bunuri. Cei ce doriţi să donaţi, orice, ştiţi unde mă găsiţi.

Contul este RO56INGB0000999903764958, deschis, în lei, la ING BANK, titular ADELA ONETE. Vă rog să menţionaţi la natura plăţii: donaţie proiect Centru de plasament.

De asemenea, pe toţi cei care vor să-mi fie alături la cumpărături şi, ulterior, la Centru, când vom duce donaţiile, îi rog să-mi dea de ştire, pentru că trebuie ca, în cererile pe care le trimit către DGASPC sector 3, să menţionez persoanele care vor merge în vizită la copii.

Ştiţi, totodată, că-mi puteţi solicita orice dovadă a banilor primiţi, precum şi a modului în care au fost cheltuiţi şi vi le voi pune la dispoziţie, fără ezitare.

magnet 1

Un comentariu

Din categoria campanie, campanii, copil, copilărie, de suflet..., diverse, eveniment

La mijloc de drum


S-a copt toamna din privirea mea.
Are gustul castanelor adormite în spuză
şi forma frasinilor îmbrăţişaţi.

Şi-a făcut culcuş
într-un colţ de suflet
şi-mi mângâie gândurile obosite.

Mirările, mi le-a îmbrăcat
în frunze de nuc
şi mi-a împodobit întrebările
cu miere de soare
pârguit în lan.

Potecile-mi au mirosul ploii
cernute prin lumină …
Tăcerea-mi îşi cheamă
păsările înapoi,
pentru a nu uita să zboare.

Scrie un comentariu

Din categoria creaţii, de suflet..., poezii, poezii proprii

Am fi?


Dacă începutul ar începe cu sfârşitul,
iar sfârşitul s-ar sfârşi cu începutul,
dacă urechile ar vedea,
iar ochii ar auzi,
dacă josul ar fi sus
şi susul jos,
dacă soarele ar răsări apunând
şi ar apune răsărind,
dacă cerul ar curge,
iar râul ar pluti,
dacă inima ar merge,
iar picioarele ar bate,
am fi,
oare,
mai fericiţi?

Am fi?

Scrie un comentariu

Din categoria întrebări şi răspunsuri, gânduri, poezii, poezii proprii

La mulţi ani!


La mulţi ani, tuturor sărbătoriţilor zilei! Cu sănătate, fericire, împliniri!irisi

Scrie un comentariu

Din categoria de suflet..., sărbătoare, urări