Ce se naște din pisică … scrie despre pisoi. 🙂
Compunerea lui Victor a fost aleasă pentru a fi publicată în Revista școlii –Scoala Primara Spectrum Bucuresti
A fost o surpriză și pentru mine, având în vedere că este o compunere scrisă la școală, de care habar nu am avut. 🙂
Micul meu scriitor. 🙂 ❤
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., inocenţă
declaraţii:
– Iubita mea de mami! Eşti cea mai bună mami din lume!
– Măăi, şmecherie!
– Bine, eşti cea mai bună mami pe care o am!
soluţii:
Discutam despre a face ceva ce părea imposibil. Îi explic eu, cu deşteptăciune – cum altfel? – cum că a face ce spune el e ca şi cum ai căuta un ac în carul cu fân.
Îmi răspunde prompt:
– A, păi e simplu să găseşti un ac în carul cu fân! Îi dai foc. Acul nu arde.
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., inocenţă, părinţi
„- Mami, anul ăsta a fost dat de tot peste cap. De parcă Dumnezeu nu ar mai fi avut timp şi de anotimpuri.”
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor
De lucru la matematică, operaţii cu trecere peste ordin. Victor comentează:
– Ce mă enervează astea cu trecere peste ordin. Nici nu sunt corecte. Ordinul e ordin, nu se trece peste el!
________________
Tot operaţii matematice cu trecere peste ordin, eu îi explic cum „te împrumuţi” la zeci, ca să poţi face scăderea unităţilor. Răspunsul lui prompt:
– Ba nu împrumut nimic, pentru că trebuie să dau înapoi, dup-aia!
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet...
– Mami, ce păcat că plantele nu pot să vorbească! Poate ele i-ar convinge pe oameni să facă lumea asta mai dreaptă, mai frumoasă. Poate i-ar convinge să aibă mai multă grijă de natură, să nu mai taie copacii. Că de-aia e aşa de cald! Uite, de exemplu, în Bucureşti, este prea mult ciment şi prea puţine plante.
__________
Mi se pare sublim şi extrem de trist, în acelaşi timp. Sublim, pentru că al meu copil are deja principii sănătoase de viaţă, că este preocupat de ce se întâmplă în jurul lui şi trist, foarte trist, pentru că lumea în care l-am născut îl obligă ca, la aproape 8 ani, să aibă astfel de cugetări!
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., inocenţă, viaţă
Victor, aseară, înainte de culcare:
– Mami, mai cântă-mi şi mie, o dată, „la mulţi ani”, că mâine nu o să mai fie ziua mea!
I-am cântat şi a adormit zâmbind. ♥
Acum, fie vorba între noi, eu nu am voce deloc – regretul vieţii mele. 🙂 (Apropo, dacă vreţi să traumatizaţi pe cineva, pe viaţă, chemaţi-mă pe mine să-i cânt şi succesul e garantat!)
Dar, atât timp cât copilul meu vrea să-i cânt, sunt cea mai mare cântăreaţă a lumii. 🙂
__________
Acum câteva seri, am ieşit cu Victor la o mică plimbare. Deşi îmbrăcat binişor, mi-a spus că îi este frig. Bineînţeles că, imediat, am vrut să-i dau geaca mea.
– Nu, mami, nici să nu te gândeşti! Că tu o să rămâi doar în bluză şi-o să-ţi fie frig.
Am încercat să-l conving că nu e nicio problemă, că nu-mi este frig.
-Mami, insist! îmi spune el. Nu vreau să te îmbolnăveşti. Ştiu că tu ai face orice pentru mine. Mai bine, hai să alergăm şi mă-ncălzesc!
Nu am putut, sub nicio formă, să-l conving să ia geaca mea!
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., inocenţă, iubire, părinţi
Doamnelor şi domnişoarelor, vă doresc, din tot sufletul, ca toată viaţa să vă fie precum zâmbetul şi iubirea unui copil! La multe, multe primăveri!
Poezie pentru mami
– de VICTOR ONETE –
Mami, te iubesc
şi aş face orice!
Când sunt fericit,
mă transform într-un zâmbet de pisică.
Mami, te iubesc
şi când sunt fericit,
ma transform în zâmbetul tău.
Mami,
te arunc în iubire,
să fii fericită si frumoasă.
Aş vrea să cresc până la cer
şi să mângâi stelele.
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., inocenţă, iubire, poezii pentru mami, poeziile lui Victor
După ce, acum vreo 2 săptămâni, fi-meu m-a întrebat ce să-mi cumpere de 8 Martie, aseară îmi spune:
– Mami, să ştii că ţi-am cumpărat ceva pentru martie, dar a rămas la Marilena (cumnata mea). Nu-ţi spun ce, dar nu am mai putut să ţin secret, pentru că vreau să te fac fericită. Am văzut că eşti cam nefericită. Şi să ştii că nu e doar o floare, cum ai spus tu, sunt două lucruri. ♥
I-am explicat că, avându-l pe el, nu pot fi nefericită, dar că, din când în când, pot fi supărată, sau doar îngândurată. 🙂
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., inocenţă, iubire, părinţi
Dodo, ca orice pisoi care se respectă, curios, deci, urmărea cu mare interes unde se duce apa care curge la chiuvetă. Cum nu reuşea să înţeleagă, dădea cu lăbuţa la scurgerea chiuvetei, îşi rotea capul precum o bufniţă, se uita mirat, se enerva, dar degeaba!
Victor, urmărindu-l, îi spune amuzat:
– Dodo, las-o baltă, eşti prea mic să ai dileme!
Din categoria animale, întrebări şi răspunsuri, copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., inocenţă
– Mami, cum va şti Zâna Măseluţă ce să-mi aducă? (tocmai ce i-a căzut primul dinţişor, după lupte seculare :)) )
– Păi, ştie, că ea ghiceşte gândurile.
– Da, dar eu mă gândesc la multe.
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., inocenţă, iubire
– Mami, dacă îi voi cere lui Moş Crăciun un milion de dolari, îmi va aduce?
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., inocenţă
Megaştiinţă
Am avut cu Victor o discuţie despre familie, despre egosim, bună-creştere, etc., etc. În timp ce-i povesteam eu, plină de avânt, una-alta, el se juca pe un PSP. La un moment dat, îl întreb:
– Mami, tu înţelegi ceva din ce îţi tot spun eu, aici?
– Daaaaa, mami, vorbeşti aşa de frumooos, e magaştiinţă ce ai spus tu!
Yuppiiii, bătaie!
Eu şi soţul meu ne tot tachinam şi hârjoneam, într-o duminică dimineaţa. La un moment dat, soţul meu îmi dă o palmă la fund, în joacă. Se înţelege că nu am rămas datoare şi că i-am restituit-o imediat, nu? Fază la care Victor, care se amuza „tot” pe seama noastră, izbucneşte:
– Yupppiiiii, bătaieeee!!!! Să aducă cineva ochelari 3D şi nişte popcorn!
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., inocenţă
Miliarde de inimi
– Mami, eu am zeci de inimi, tu ai miliarde!
– Dar, de ce am eu miliarde, puiule?
– Pentru că tu eşti specială!
Mamaie e leneşă
– Mami, să ştii că mamaie (n.m: mamaie e mama mea) e cam leneşă.
– Cum adică e lenesă, de ce?
– Păi, nu merge la serviciu.
– Mamaie e la pensie, dragule!
– Păi, să meargă la pensie.
– Pensie, tocmai asta înseamnă, că nu mai merge la serviciu, după ce a muncit o viaţă întreagă.
– Daaaa? Atunci, abia aştept să ies şi eu la pensie, să mă pot juca toată ziua!!
Din cărţi
La televizor, reclama unei cărţi de psihologie aplicată: „Cum să fii o mamă bună pentru fiul tău”. Victor ascultă promo-ul şi izbucneşte:
– Ce prostie! Păi, ce, mami, tu eşti o mamă aşa de bună pentru mine pentru că ai citit în cărţi?!
Nu vreau copii
– Mami, eu nu vreau să am copii, când voi fi mare!
– De ce, puiule?
– Păi, să stau toată ziua de fundul lor? „Hai, să mănânci, treci la nani, strânge jucăriile, îmbracă-te” şi să nu am timp deloc să mă joc? Dar, ce mă fac dacă soţia mea o să vrea copii? Îi spun să-i facă singură!
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., inocenţă
… gelozii
Eu şi soţul meu, într-o cameră, făcând planuri de bătaie pentru ziua în curs şi cele ce vor urma, înainte ca George să plece spre birou. Victor se joacă în cealaltă cameră. Îl auzim strigând:
– Mami, vino şi mai stai şi cu mine, nu numai cu tati!
– Tati va pleca imediat la serviciu, Victor şi voi sta cu tine toată ziua!
– Uraaaaaaa!!!!!! se aude, ca răspuns, după care:
– Tatiiii !!!!!!
-Da, puiul meu! îi răspunde taică-său, topit după odrasla-i.
-Paaaaa!!!!!!!!!!!!
… declaraţii de dragoste
– Mami, eu vă iubesc atât de mult pe tine şi pe tati, că nici nu mai pot simţi cât de mult vă iubesc!
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., părinţi
… reflecţii
– Mami, eu nu înţeleg de ce le place celorlaţi copii mâncarea de la Mc Donald’s. De fapt, ştii ce cred? Că este ca fumatul: ştiu că le face rău, dar nu se pot lăsa.
– Da, dar îţi aminteşti că şi tu voiai la Mc?
– Da, însă atunci nu ştiam propoziţia asta!
______________________
– Mami, tu ai auzit câţi bani au Băsescu şi ăia de lângă el?
Toate astea, în timp ce găteam amândoi. 🙂
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., diverse
– Mami, ai intrat pe „pădurivirgine.ro”, să semnezi petiţia? Pentru că, de câte ori văd cum taie ăia copacii (n.m.: este vorba de spotul publicitar al campaniei), mă apucă plânsul.
– Da, mami, am intrat şi am semnat.
-Bine, să-mi arăţi petiţia semnată!
Din categoria campanie, copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., inocenţă, manifest
... declaraţii
– Mami, eu te iubesc în mai multe feluri!
– Cum, în mai multe feluri?
– Păi, te iubesc pentru că ai grijă de mine, te iubesc pentru că mă mângâi când mă lovesc, te iubesc pentru că eşti frumoasă. Cu tine, sunt mai fericit decât orice bogat!
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, inocenţă, părinţi
… deducţii
– Mami, orice om are câte un înger păzitor?
– Da, mami, îi răspund eu.
– Dar ştii ce cred eu? Că oamenii răi îl au pe dracul păzitor!
… drăgălăşenii
– Mami, ceva mai bun, pe lume, decât tine şi tati, nu am mai văzut! Nu-i aşa că plângi de fericire?
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., inocenţă
… sincerităţi
– Mami, te ador! Să nu uiţi asta niciodată! Cine nu te adoră, nu te iubeşte, sau nu te place e un prost!
– Mami, nu are cum să mă iubească sau să mă placă toată lumea. Important este să mă iubiţi tu şi cu tati.
– Dar ştii ceva? Îmi place foarte mult de tine când eşti plină de energie şi te joci cu mine. Când eşti obosită şi nu te simţi bine şi vrei să te odihneşti, eşti urâtă toată!
… secrete
După cum ştiţi, vineri a fost ziua lui Victor. A împlinit 6 anişori.
În dimineaţa zilei, ne-am dus la grădiniţă, pregătiţi cu tot ce trebuie pentru petrecerea de acolo. Când am intrat pe uşă, toţi copiii i-au urat „La mulţi ani!”, iar o fetiţă a venit, l-a strâns în braţe şi l-a pupat cu foc. În seara aceasta, am deschis discuţia despre pupic. Victor îmi zice:
– Dar să ştii, mami, că S. m-a pupat şi înainte să fie ziua mea!
– Da? îl întreb mirată şi amuzată în acelaşi timp. Şi tu ai pupat-o?
– Da.
– Şi de ce nu mi-ai spus?
– Păi… de ce să-ţi spun?
– Pentru că eu trebuie să ştiu tot. Şi cum v-aţi pupat, pe obraz?
– Da, normal. Dar tot nu înţeleg, de ce trebuia să-ţi spun?
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., inocenţă, La mulţi ani!
… filozofii
Într-una din zilele trecute, în timp ce făceam curăţenie prin casă, Victor îmi spune că vrea să mă ajute, inclusiv să spăl geamurile. L-am lăsat să spele geamul uşii de la balcon, dar voia mai mult. Evident, încep teoria cu pericolul căţăratului, etc. – ştiţi şi voi. Drept răspuns:
– Hai, măi, mami, nu-ţi mai face atâtea griji pentru mine, că am înţeles că este periculos.
– Cum să nu-mi fac griji? Asta este treaba mea de mamă!
– Ba nu, mămicile ar trebui să fie mai calme, că, dacă gândeşti rău, chiar se poate întâmpla. Şi, apoi, nu pot să stau deoparte, când tu munceşti. Mă simt pregătit să te ajut. De fapt, ştii ceva? M-am născut pregătit!
… curiozităţi
Aseară, am făcut gogoşele rapide, cu… Victor, bineînţeles. (Dacă vreţi reţeta, o găsiţi aici: http://www.e-retete.ro/retete/gogosele-rapide. Sunt delicioase. Noi le-am mâncat cu dulceaţă de afine. Dar aşa merge adăugată şi nişte îngheţată….!!!)
Dar să revenim la Victor: cum el a amestecat toate ingredientele, era curios să vadă ce gust are fiecare în parte. Aşa a vrut să guste şi praful de copt. Cum i-am spus că ar fi mai bine să nu, mă întreabă:
– De ce, mă creşte?
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet...
De kiki, de miki…
Ieri, îl întreb pe Victor ceva de genul „… de ce nu ai făcut…?”, la care el îmi răspunde prompt:
– De kiki, de miki, de 3 lei ridichi.
Înainte să mai apuc a spune ceva, adaugă:
– Cu TVA, că, altfel, ar fi prea ieftine…
Victor, cavaler Jedi…
De ceva vreme, i-a intrat în cap fiului meu că este cavaler Jedi. Evident că şi mie îmi convine, că plusez cât pot: un cavaler jedi face asta, nu face ailaltă, ştiţi voi cum e… Ei, dar un cavaler Jedi nu este un cavaler adevărat dacă nu are momente de meditaţie şi concentrare. Într-unul din astfel de momente, ieri, în maşină, când ne întorceam acasă de la bunici, se aşează în poziţia „lotus” şi începe concentrarea. Stă ce stă, după care schimbă poziţia mânuţelor a „rugăciune”, se concentrează ce se concentrează, după care îl aud: „Gata, m-am plictisit! Ce e aia să te concentrezi într-un spaţiu închis?!”
Din categoria copil, copilărie, călătorii, D'ale lui Victor, de suflet...
Aseară, am ieşit cu Victor la joacă. S-a încălţat şi s-a repezit spre uşa de la intrare, a deschis-o, a întins mânuţa şi mi-a zis:
– Te rog, mami, ieşi tu prima!
A repetat figura şi la intrarea în lift: s-a chinuit să deschidă uşa grea de fier şi s-o ţină aşa, pentru a putea să intru eu, mai întâi. 🙂
Deci, cum vă spuneam: mi-a crescut băiatul…
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., diverse, inocenţă
De ce ne urmăreşte luna?
Într-o seară, pe când ne întorceam de la grădiniţă, Victor observă luna, care era luminoasă şi plină. Mi-o arată şi-mi spune că e frumoasă. După câţiva paşi, o vede din nou, îşi schimbase poziţia.
– Mami, uite, luna ne urmăreşte. De ce?
Până să-i explic eu ce şi cum, îmi dă tot el răspunsul:
– Eu cred că ne urmăreşte ca să ne lumineze drumul spre casă.
Niciodată…
Victor a făcut apă pe jos, în baie, fapt care m-a cam făcut să mă supăr pe el şi să-l cert:
-Bine, măi, Victor, de ce faci prostii?
-Mami, la întrebarea asta nu o să pot să-ţi răspund niciodată.
Declaraţii de dragoste
– Mami, tu eşti diamantul meu curcubeu.
–––––––––––––––––––
Aseară, îi spuneam că el e sufleţelul meu.
-Nu, mami, tu eşti sufleţeaua mea!
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet...
Brânzică…
– Mami, te rog să nu mai spui „brânză”.
– Dar cum să spun?
– Brânzică. E mai romantic.
– Mai romantic? îl întreb eu mirată.
-Da, adică, mai frumos, mai de dragoste, mă lămureşte el cu convingere.
Mai frumoasă ca florile…
– Mami, tu eşti mai frumoasă decât toate florile.
– Măi, tu iar eşti şmecher.
– Nu sunt şmecher, mami.
– Nu? Aşa crezi tu, că sunt frumoasă?
– Nu, mami, nu aşa cred, aşa e!
(Acum, nu mi-o luaţi şi voi în nume de rău, dar care mamă ar fi rezistat să nu se laude cu un asemenea compliment? 🙂 )
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, inocenţă, părinţi
De Crăciun, am fost la părinţii noştri, atât ai mei, cât şi ai soţului meu. Ajunul l-am petrecut la socrii mei. Deci, Moş Crăciun acolo ne-a căutat, mai ales pe Victor. Pentru că soacrei mele tare mult îi place rolul acesta, am decis să fie ea „Moş Crăciun.” Zis şi făcut. Aşa că am pornit la deghizat: jos cercei, lănţişoare, machiaj, pus costum, fes, barbă, obraji şi nas roşu, sacul cu cadouri. Desigur, buni G. – soacra – a trebuit să plece să-l aducă pe Moşul. Numai că, nu ştiu cum, nu s-au întâlnit şi a trebuit să-i deschid eu uşa Moşului şi să-l invit în sufragerie. Victor s-a emoţionat imediat şi a venit la mine. Simţeam cum îi bate inimioara, ca o pasăre speriată. Cu toate acestea, îl cerceta cu mare atenţie pe Moş Crăciun. I-am cântat împreună un colind, după care, fiecare ne-am primit cadourile. După ce şi l-a primit pe al lui, s-a dus la taică-său şi i-a şoptit:
– Tati, Moşul ăsta seamănă cu buni. De fapt, cred că e chiar buni, că, uite, are barbă falsă!
Moş Crăciun a plecat cu un: „Ho-ho-ho, am plecat dragul moşului!”, cât s-a putut de „masculin”.
Eu l-am condus la uşă şi am plecat, bineînţeles, după buni care se „rătăcise”. Odată recuperată, a fost „apostrofată” de către toţi:
-Buni, unde ai fost, că a venit Moşul şi nu te-a găsit?
Victor, însă, îi zice:
– Degeaba, că buni a fost Moş Crăciun!
A trebuit să-i explicăm că, în timp ce noi eram pe drum, venind de la Bucureşti, moşul a venit, nu ne-a găsit, i-a lăsat bunicii cadourile şi un costum ca al lui şi a rugat-o să-l ajute.
Nu cred că am fost prea convingători.
În seara de Crăciun, Victor o roagă pe buni să-şi pună costumul Moşului, din nou şi să joace „sceneta” încă o dată. Ceea ce buni a şi executat, evident. După ce sceneta a luat sfârşit şi Moşul a redevenit buni, Victor îi zice:
-Buni, unde ai fost că a venit Moş Crăciun şi nu te-a găsit!
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., sărbătoare
Draga mea…
Eu, când strănut, strănut. Adică nu mă mulţumesc cu un strănut-două. Nu, frate, zici că sunt legate în serie.
Ei, bine, într-un acces din ăsta de strănutat, care, parcă, nu se mai termina, mă trezesc cu fi-meu că îmi zice, cu cea mai calmă şi suavă voce:
– Dra-ga meaaa, nu mai strănuta atât, că mă enervezi.
Direct la inimioară
– Mami, când eşti tu la serviciu şi eu la grădi şi-mi trimiţi pupicuri, să mi le trimiţi direct la inimioară, ca să nu mai stau eu să le aşez.
Viaţa cu gust de viaţă
– Tati, viaţa este gustoasă? îl întrebă Victor pe taică-său.
– Da, tati, viaţa este foarte gustoasă.
– Dar ce gust are?
Aici intervin eu, filozoafă:
– Uneori de lămâie, alteori de portocală…
– Nu, mami, viaţa are gust de viaţă.
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet...
„România este ţara în care trăim”
În seara zilei de 1 Decembrie, la un moment dat, Mircea Badea discuta despre însemnătatea acestei zile, evident şi se întreba ce mai este România.
Întrebare la care, Victor (care, da, nu dormea atunci 😦 ) foarte prompt, îi răspunde:
– România este ţara asta în care trăim, blegule!
(Dincolo de apelativul folosit la adresa lui Badea, pentru care i-am făcut observaţie, desigur, m-a bucurat şi m-a întristat, în acelaşi timp, răspunsul lui.)
Simţăminte
– Mami, simt că ar trebui să mă gândesc la ceva, dar nu pot.
Despre reclama Parizachi
– Mami, ţie îţi place reclama asta (n.n. cea cu Parizachi)?
– Aşa şi aşa, îi răspund, e veselă.
– Se pare că tuturor le place, numai mie nu. Dar ştii de ce nu-mi place?
-?
– Pentru că nu-nveţi nimic bun din ea.
– Ba da, uite, copilul acela promite că o să fie cuminte.
– Păi da, dar nu este suficient, îmi răspunde el, foarte serios. Trebuie să şi dovedească, nu numai să spună. Ce, dacă spune, înseamnă că trebuie şi crezut?
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet...
Noaptebunacopii's Blog 