Mâţă dormind în leagăn:
Hmm, m-am săturat de leagăn, am schimbat „patul”:
Am tras un pui de sooomnnnn!!!!!!!!!! Pe unde o fi Victor?
Aha, în sfârşit a venit la mine!
Unde sunt Piki şi Max?
A, uite-i:
Gata, acum vă pup şi vă salut:
Arhive lunare: iunie 2010
Vacanţă la mamaie şi tataie
Pentru că, la Victor la grădiniţă, ia fiecare vacanţă cât şi când vrea şi pentru că Victor avea nevoie de vacanţă şi pentru că nu are cine sta cu el în această perioadă, am intrat şi eu într-un concediu forţat. Fără soţ. Doar eu şi Victor. Aşa că am plecat la Vâlcea, la mamaie şi tataie (părinţii mei), pentru o săptămână.
Sătui de oraş şi de „patru pereţi”, ai mei s-au mutat la ţară, acum vreo 14 ani. Şi bine au făcut. Aşa că noi ne bucurăm de curte, de cântecul păsărelelor, de dealurile şi munţii din jur, de trandafirii din grădină şi de licurici noaptea.
Victor se plimbă cu trotineta şi joacă remi singur, în leagănul făcut de tataie.
Dacă ar fi şi tati cu noi, dacă n-ar ploua zilnic şi dacă gândurile şi mintea mea nu ar fi în altă parte, ar fi chiar perfect…
Spre exemplificare:
Vlădescu, actor de telenovele
Am urmărit emisiunea, de sâmbătă, de la Antena 3, a Alessandrei Stoicescu, A&Q, dacă nu mă înşel, în care, printre invitaţi, a fost şi ministrul Vlădescu, care era atât de supărat de faptul că au fost nevoiţi să mărească TVA-ul la 24 %, încât, mai-mai să plângă. Aşteptam, din secundă, în secundă, să-i văd o lacrimă rostogolindu-i-se pe chipu-i întristat de misiunea ingrată pe care o are, de a duce greul ţării în aste (sic!) vremuri grele… Cât de proşti ne cred, de ne servesc teatru atât de ieftin? A, ca lecţia era bine învăţată, nimic de zis. Doar şefu-i suprem a vărsat atâtea lacrimi…
Desigur, întrebat fiind de ce nu demisionează, dacă este depăşit, nu a avut un răspuns, ci a afişat, în continuare, o mină de om nevinovat şi abătut şi preocupat de soarta ţării.
Un lucru este clar: de-o da bunul D-zeu să scăpăm de guvernul lu’ peşte, Vlădescu poate fi, oricând, un bun actor de telenovele.
Din categoria gânduri
Artistul
Azi, e trist artistul. Şi-a pus sufletul în cui. Nimeni nu mai vrea să ştie care e povestea lui.
Nici lacrimi nu mai are, le-a dus la amanet. Se-ncuie în visare, se ascunde-ntr-un sonet. Ar mai avea multe de spus, dar nu mai are spectatori, căci ei, pe rând, cu toţi, s-au dus, spre alte lumi, spre alte zări.
Şi-a aşezat sufletul în palme şi l-a dăruit mereu. N-a simţit sete, n-a simţit foame, tot timpul „voi”, mai deloc „eu”.
Azi, bietul artist e trist. Îşi lasă, încet, fruntea în palmă, pe ecran, scrie „SFÂRŞIT”, iar el nu vrea decât să doarmă.
Din categoria poezii
Poveste din prezent
Alerg desculţă pe ţărmul vieţii. În jurul meu, scoici eşuate mă privesc cu ochi goi. „- Ştii? Noi năşteam perle, dar ne-au impozitat dreptul la viaţă. Fugi! Opreşte-te doar când va răsări soarele!”
Mă arde la tălpi tristeţea lor. Şi alerg şchiopătând.
„- Noi suntem prezentul, ha, ha, ha, vei ajunge ca noi!” Alge putrede îmi înfăşoară gleznele. Şi alerg. Caut punctul în care va răsări soarele.
O geană de lumină îmi clipeşte şiret în depărtare. Şi alerg.
„- Degeaba! Acolo-i apusul. N-ai auzit? S-a dat ordonanţă de urgenţă: Soarele nu mai răsare. Doar apune!”
Din categoria poezii
Iubirea ca un dans al fluturilor
Suflete împletite în cunună, jumătăţi ce se caută înfiorate, contopiri în geană de lună, tăceri prefăcute în şoapte, rotiri pe muzica luceferilor, plimbări pe Caleea Lactee – iubirea ca un dans al fluturilor, iubirea cu gust de orhidee. Tu şi eu – o singură vioară, şoptind iubire la tâmpla zorilor, tu şi eu şi o primăvară, uniţi într-un dans al fluturilor.
Din categoria poezii, poezii de dragoste
Inventar
Gata, cum spuneam, am împlinit şi 36 de ani. Şi, dacă tot am mai îmbătrânit, sunt şi într-o lipsă acută de inspiraţie. Nu, glumeam, n-are legătură. Doar că nu mai am nicio inspiraţie. Pur şi simplu. Aşa că… sunt în inventar… de gânduri, de simţiri, de idei…
Din categoria gânduri
Astăzi, împlinesc 36 de ani
UPDATE: Am vrut să scriu şi asta, dar am uitat (vârsta, deh!): „Vârsta nu este nici meritul şi nici vina nimănui”. Nu mai ştiu unde am citit-o, acum… o mie de ani, dar mi-a plăcut atât de mult, încât mi-am făcut un principiu de viaţă din asta.
Mult, puţin? Nu ştiu. Depinde pe cine întreb, nu? 🙂 Ştiu că nu mă simt de 36 de ani. Pe de altă parte, nu ştiu cum ar trebui să te simţi la 36 de ani. Când eram mică, mi se părea că cineva la vârsta asta este… deja bătrân. Ştiţi voi la ce mă refer. 🙂 Câteodată, mă simt matusalemică.
Ce am făcut în ultimii… 36 de ani? Categoric, de un infinit de ori mai puţine decât mi-aş fi dorit. Ce am învăţat ? Am învăţat să iubesc şi, din păcate, să urăsc, am învăţat să dăruiesc şi să primesc, să ajut şi, uneori, să cer ajutor, să cad şi să mă ridic, am învăţat că prietenia şi încrederea se câştigă greu şi se pierd foarte uşor, am învăţat să îngenunchez şi să mulţumesc lui Dumnezeu pentru ceea ce am, am învăţat că a te ruga pentru prieteni şi, chiar, pentru simplii necunoscuţi – despre care auzi că ar avea nevoie – e la fel de important ca a te ruga pentru tine şi familie, am învăţat că o îmbrăţişare, un cuvânt bun şi o mână întinsă pot vindeca, am învăţat că nepăsarea poate ucide, am învăţat că un zâmbet poate face minuni, am învăţat să uit şi să iert.
Ce n-am învăţat? N-am învăţat cum să mă iert şi să mă împac, mai uşor, cu mine însămi. Poate voi reuşi în următorii 36 de ani. (Să mai spună cineva că nu sunt optimistă.)
Din categoria gânduri
La mulţi ani, mamă!
Azi este ziua mamei mele. La mulţi ani, mamă dragă, cu sănătate, să-ţi dea Dumnezeu viaţă lungă şi frumoasă, aşa cum meriţi!
O să reiau o poezie, pe care i-am dedicat-o:
Baladă pentru mama
Azi, când, la rândul meu, mamă sunt şi eu iar tu eşti bunică, mamă, fiinţă unică, vreau să-ţi scriu răvaş, ţie, suflet uriaş, să-ţi spun lucruri nespuse, ce doar în gând au fost ascunse: să-ţi spun cât te iubesc pentru că sunt, să-ţi mulţumesc. Şi mai vreau, măicuţă dragă, să-mi fii alături viaţa-ntreagă, să-mi spui poveşti chiar şi acum la rându-mi, mai departe, să le spun, să mă aştepţi mereu, în prag, să mă-mbrăţişezi cu drag, să-mi spui că mă iubeşti, să-ţi spun că îmi lipseşti, cu mâna ta cea mică să-mi alungi orice frică, orice teamă că n-aş putea să fiu ca tine, măicuţa mea!
Din categoria de suflet..., eveniment, La mulţi ani!, sărbătoare
Pentru un moment
Am îngenuncheat clipa şi i-am poruncit să mă slujească. Am exilat cuvintele în gânduri şi le-am poruncit să tacă. Am împlachetat universul, l-am parfumat cu o lacrimă şi i-am poruncit să zboare. Am construit zâmbete pe retina lumii şi i-am poruncit să viseze. Am plantat stele pe margini de dimineţi şi le-am poruncit să valseze. Am înflorit un migdal pe o uliţă îngheţată şi i-am poruncit să depene poveşti. Pentru un moment am fost regină.
Din categoria poezii
Poveste pentru Ştefănuţ şi alţi copii (mofturoşi)
În răsadul cu verdeaţă,
domnişorul Pătrunjel
s-a trezit, de dimineaţă,
cu domnul Mărar lângă el.
Mustăcios şi înfoiat,
domnul Mărar, cel plin de el
în juru-i, nici că s-a uitat,
la vecinul Pătrunjel.
– Salutare, hei, vecine!
îi strigă acesta, voios.
Ţi-ai luat curte lângă mine?
Tare mai sunt bucuros!
Mă plictisesc singur-buştean,
că n-am cu cine să vorbesc,
stă mai încolo un leuştean,
dar, cu el, nu prea-ndrăznesc.
– Măi, dar tu eşti cam micuţ,
ce-am putea vorbi noi, oare?
– Păi… cum să-l facem pe Ştefănuţ,
să ne accepte în mâncare!
Am auzit-o, ieri, pe-a lui mămică,
spunând că Ştefănuţ e mofturos,
nu vrea legume şi verdeaţă-n mâncărică.
Cum să crească puternic şi sănătos?
Mă gândeam să-i spunem o poveste
despre noi: că suntem fermecaţi
şi, de ne va îndrăgi, frumos va creşte,
căci în vitamina C suntem bogaţi!
Din categoria mancarea cea de toate zilele, poezii, poezii pentru copii, poezii proprii
Gata şi cu asta!
Gata, ne-am întors acasă, de la spital. A fost dificil, dar a trecut. Suntem în convalescenţă acum. Un pic agitaţi, un pic de durere, un pic de ameţeală de la sedativ, dar, în general, bine.
Aş vrea să vă mulţumim, încă o dată, pentru PRIETENIA voastră sinceră. Din păcate, nu există cuvintele potrivite pentru ceea ce simt, în legătură cu toate gândurile voastre îndreptate către noi.
Dincolo de latura personală a situaţiei, sunt fericită că existaţi şi, gândesc, că, poate, cu astfel de OAMENI, poporul ăsta mai are o şansă. N-am murit de tot. Mai ştim să spunem un cuvânt de încurajare, mai ştim să ne rupem din timpul nostru, pentru o rugă, pentru un gest prietenesc, mai ştim să privim dincolo de propriile probleme, mai ştim să întindem o mână.
La rândul meu, mă rog la Dumnezeu pentru voi toţi!
Din categoria de suflet..., prietenie
Mă înclin…
Ne-am întors de la spital. Vom mai merge şi mâine, când Victor va trece printr-o mică intervenţie chirurgicală, pe care sperăm, să o depăşim cât mai uşor cu putinţă.
În ceea ce vă priveşte, mă înclin în faţa gândurilor şi a gesturilor voastre sincere, de prietenie. Nu mă apuca pe mine destul plânsul. Trebuia să mă mai faceţi şi voi să plâng. Glumesc, desigur. Dar faptul că v-am simţit atât de aproape şi că vă mulţumesc din suflet pentru asta, nu e glumă. De regulă, nu mă prea plâng. De data aceasta, am fost prinsă cu garda jos. Se mai întâmplă. Dar, gata, sunt bărbată (pe principiul „Fii bărbată, Zoe!”, nu? 🙂 ).
Mă înclin, deci, în faţa voastră:
Diana, ai dreptate, trebuie să fie bine. 🙂
Florentin, urarea ta este pe cale să se împlinească. 🙂
Virtualkid, aşa cum bine ai intuit cândva, copilul meu, familia în general, sunt şi au fost, întotdeauna, prioritatea mea numărul 1, aşa că nu-i vorba de frustrare; au început şi veştile bune, în sfârşit; cu aşa susţinere, nici nu se putea altfel, nu? 🙂
Gabriela, nici nu se poate altfel, aşa trebuie să fie mamele – ăsta-i job-ul nostru. 🙂
Primadona25, bine ai venit, mă bucur să te cunosc! Şi eu îi mulţumesc lui Vania că te-a trimis pe la mine. 🙂
Ada, îmi pare rău că nu ne vom cunoaşte azi, dar chiar nu am cum să ajung.
Călin, am pus la pus la păstrare gândul tău bun; mulţumesc şi pentru „reclamă”. Îmi pare rău că nu ne putem întâlni din nou. 🙂
Alt cer senin, mă copleşeşti, ca de obicei, cu aprecierile tale. 🙂 P.S. Ce s-a întâmplat cu blogul tău, l-ai şters? 😦
Orfiv, bine ai revenit! 🙂
Teo, nu renunţ, mai iau şi eu câte o pauză! Am înţeles „ordinul” cu optimismul, să trăiţi! 🙂
Cristian, îmi revin, că-i musai! 🙂
Vania, nu scăpaţi voi aşa uşor de mine! Mulţumesc de vizită. 🙂
Gina, ştiu, dar asta e, din când în când… 🙂
Stela, mulţumesc. 🙂
Vero, îţi mulţumesc şi-ţi întorc urările! 🙂
LePetitPrince, mulţumesc. 🙂
Loredana, poate ar trebui să-ţi spui şi ţie ce mi-ai spus mie, că ajută. 🙂
Marian, este adevărat şi-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru asta. 🙂
Cosmin, mulţumesc mult. 🙂
Din categoria de suflet..., gânduri, prietenie, recurs la prea multă realitate
Just life…
Sufletul meu şi-a tras obloanele…
Mă confrunt cu atâtea probleme în ultima vreme, venite una după alta, în cascadă, încât nu-mi mai doresc decât să plâng. Mi-a pus capac faptul că ieri am fost cu Victor la spital şi că trebuie să mai merg şi mâine. Nimic grav, dar suficient cât să mă bage în corzi.
Îmi propusesem, pentru mâine, să vă dau întâlnire la Bookfest, la standul Editurii Ars Docendi, pentru orele 13,00. Este şi cartea mea acolo. Dar nu mai contează acum. Rămâne pe altă dată.
Vă îmbrăţişez pe toţi şi vă doresc numai bine!
Din categoria de suflet..., gânduri
Licitaţie
S-a scos la licitaţie
au declarat-o
vandabilă.
Adjudecatarul a rămas
anonim.
Pe tarabe,
se vând, la preţ redus,
promisiuni:
s-au făcut liste de aşteptare!
Din categoria poezii
Reprezentativ…
UPDATE: Când am pregătit postarea, ieri dimineaţă, în locul pozei de mai jos, aveam imaginea video, preluată de pe videonews.ro. Când am publicat articolul, azi la ora 24 şi un minut, imaginea nu s-a mai încărcat. Am căutat-o, să o repostez, dar nu mai există nici pe videonews, nici pe vreun alt site. De ce oare?
…………………………………………………………………………………………….
…. pentru cei care ne conduc, pentru odraslele lor şi, mai ales, pentru ce fac aceşti guvernanţi şi nu numai, cu întregul popor român, în ultimii şase ani. Şi, niciodată, vântul nu a fost suficient de potrivnic, din păcate.
Fiul d-nei Plăcintă, fost ministru al Tineretului şi Sportului, junele Andrei Plăcintă, a urinat pe o troiţă maramureşeană, declarând: „Asta fac eu cu Dumnezeu”:
Foto: CANCAN.
Stimabila doamnă Plăcintă atacă ziarul care a făcut publice pozele cu pricina – preluate, se pare, de pe contul de facebook al junelui Plăcintă, spunând: „Să vă fie ruşine! Fiul meu nu e o beizadea” . Citiţi întreaga declaraţie a d-nei, aici.
Voi prelua şi eu, totuşi, finalul, care este, vorba autorului articolului, d-nul Dan Duca, „apoteotic”: „Numele meu este Sorina Plăcintă, sunt femeie şi mamă, sunt senator PD-L de Vrancea şi nu mi-e ruşine nici de faptele mele, nici de fiul meu. Vouă însă ar trebui să vă fie ruşine!”.
Să mai vorbim şi despre team – building-ul celor din Agenţia de plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, condusă de Gavril Mihai VĂDAN, care „în cadrul unui team building de 4 zile, bugetarii Agenţiei aflate în subordinea Ministerului Agriculturii au tras o petrecere de pomină unde au tras o petrecere de pomină unde au curs râuri de alcool, au chefuit, au dansat şi au organizat şi un karaoke”, pe bani publici?
Că tot e criză, nu?
P.S. Cum e cu sărăcia şi nesimţirea, Victor?
Din categoria ce credeti?
Faliment
Între un astăzi pierdut
şi un mâine timid,
sufletele au tras obloanele
şi au pus afiş: „FALIMENT„.
Speranţele au antamat
– şi ele – procedura de insolvenţă,
iar gândurile au declarat greva tăcerii.
Bat clopote în
Catedrala Mântuirii
pentru visele căzute la datorie.
Miroase a frică
la fiecare colţ de stradă,
iar în inimi a mere putrede.
Din categoria poezii, poezii proprii, recurs la prea multă realitate
La mulţi ani, doamnă învăţătoare!
Azi este ziua fostei mele învăţătoare, doamna Maria Stoenescu (fostă Ilinca). Nu am mai văzut-o de zeci de ani şi nici nu am păstrat legătura, dar, în fiecare an, pe 3 iunie, gândul îmi zboară spre domnia sa, cu urări de bine şi un cald „La mulţi ani, doamnă învăţătoare!”.
Îmi amintesc că, în prima mea zi de şcoală, când am păşit în curtea şcolii şi ne-am aşezat în careu pentru a aştepta distribuirea în clase, toţi învăţătorii erau pe un fel de scenă: d-na mea învăţătoare, pe atunci o tânără domnişoară (am fost prima sa generaţie de elevi), era îmbrăcată într-o rochie albă, avea părul lung şi ondulat şi era frumoasă, ca o zi de primăvară. Părea primăvara însăşi: radia de tinereţe, de frumuseţe, de emoţie, de viaţă. Ştiu că i-am spus mamei că, dacă nu voi fi la domnişoara aceea frumoasă, eu nu o să merg la şcoală. (Pe atunci, nu se ştia care-ţi va fi învăţătorul/învăţătoarea – aflai în prima zi de şcoală; cel puţin aşa s-a întâmplat cu mine. ) Spre norocul meu şi al mamei :), eram pe lista „câştigătoare”.
Îmi amintesc, cu drag şi cu emoţie, de învăţătoarea mea, de toţi profesorii mei, din şcoala generală – Şcoala generală nr. 10 Rm. Vâlcea -, cărora le mulţumesc pentru tot ceea ce m-au învăţat. Au construit o bază atât de solidă, încât, studiile care au urmat, nu au fost decât o încununare, o desăvârşire, ce au venit de la sine..
De aceea, mă înclin şi vreau să strig tare, peste timp: „La mulţi ani, doamnă învăţătoare!”
Din categoria de suflet..., eveniment, gânduri, La mulţi ani!, sărbătoare
À la recherche du temps perdu…
În primul rând, la mulţi ani, frumoşi şi fericiţi, TUTUROR COPIILOR!
De asemenea, la mulţi ani şi vouă, copiii de altădată, cei care, uneori, sunteţi „à la recherche du temps perdu „! Mie, şi acum, mama îmi dă telefon de 1 iunie să-mi spună „La mulţi ani”. 🙂
Şi, apropo, de copilărie, ce vă aduce aminte, cel mai bine de ea? Un gust anume – precum madlena lui Marcel Proust -, un miros anume, o floare, un cuvânt, o melodie? Ce vă poartă, înapoi, în timp şi vă face să zâmbiţi sau să vă întrebaţi: „Unde eşti, copilărie, cu pădurea ta, cu tot?”
Luaţi-mă, deci, de mână şi haideţi:
Ce ziceţi, îmi daţi mâna voi, toţi?
Cosmin Ştefănescu’ Blog
http://adakiss.wordpress.com/
http://alexandrescudaniela.com/
http://anaveronica.wordpress.com/
http://andreihappyday.wordpress.com/
http://aressink.wordpress.com/
http://blog-pierdut.blogspot.com/
http://bucurestiuldevis.blogspot.com/
http://bucurvictor.wordpress.com
http://calinhera.wordpress.com
http://cartidragi.blogspot.com/
http://cojocarii.wordpress.com/
http://cronicainfinitului.wordpress.com/
http://cuura.ro/
http://danangibslife.blogspot.com
http://daniotil.ro/
http://dianaalzner.blogspot.com
http://dmd-familia.blogspot.com
http://eclpsademart.wordpress.com
http://edituramateescu.wordpress.com
http://frunzalaura.wordpress.com
http://gabrieladsavitsky.wordpress.com
http://gabryellehelen.wordpress.com/
http://ganduripentrunoi.wordpress.com
http://geaninalisandru.wordpress.com
http://incertitudini2008.blogspot.com/
http://ivanuska.wordpress.com/
http://jumatati.blogspot.com/
http://jurnalulmissouri.blogspot.com
http://ladyioiscooking.wordpress.com
http://linkping.wordpress.com
http://lisandrulisandru.wordpress.com
http://maccumac.blogspot.com/
http://mirelapete.dexign.ro/
http://mtorsan.blogspot.com
http://natashauska.wordpress.com/
http://oanastoicamujea1.wordpress.com/
http://opritiplanetavreausacobor.wordpress.com
http://orfiv.wordpress.com/
http://proatitudine.ro/
http://paulgabor.com
http://pisicaroz.ro
http://puzderiedevise.wordpress.com/
http://relaxare.wordpress.com
http://shorichitz.blogspot.com/
http://singleoneshot.blogspot.com/
http://starsgatescopiiimarisimici.blogspot.com/
http://stropidesuflet.wordpress.com/
http://sufletdefemeie.wordpress.com
http://teonegura.wordpress.com/
http://totuldesprecopii.wordpress.com/
http://tudorchirila.blogspot.com/
http://vanillamoon.wordpress.com/
http://www.ciutacu.ro/
http://www.mircea-badea.ro/blog/
http://www.paulbalanca.blogspot.com/
http://www.tocanadecuvinte.blogspot.com/
http://zbateri.blogspot.com/
Din categoria de suflet..., eveniment, gânduri, La mulţi ani!, urări
Noaptebunacopii's Blog 