mereu supuşi votului: aici. Până mâine, 01.11.2010, ora 23.
Numai că ei cu moţiunea, noi cu noţiunea. Ei cu cenzura, noi cu scriitura: adică PA-urile noastre. Se strânseră, şi de data aceasta, multe şi faine rău. Dacă e să mă întrebaţi pe mine, cel mai original mi s-a părut al lui Victor – cel cu dialog, „În locul potrivit, la locul potrivit„.
Aşa că, dacă „Între cer şi pământ” – proza mea – v-a plăcut, votaţi-mă şi vă promit că anul viitor economia va cunoaşte creşteri record, ţara se va muta direct în SUA şi va curge numai lapte şi miere, la toate robinetele. 😀
Dar, pentru că puteţi acorda 3 voturi, unul ar putea fi, deci şi pentru Victor.
Dacă ar fi să fac un buchet din toate PA-urile, ar arăta cam aşa:
Între cer şi pământ, în locul potrivit, la momentul potrivit, noua plăcere a bunicului Hamlet [şi a] pisicii [lui] negre, prietenul indispensabil şi desăvârşit – şi iscoada perfectă – era să-l urmărească pe deputatul cu acoperiş, aşa îl numea, din cauza pălăriei caraghioase pe care o purta, pe vecinul de alături, ce-şi intitulase, pompos, ditamai viloiul „Acoperişul cerului„. Nu vedea niciun impediment în a sta cocoţat pe acoperişul casei sale, de lângă peron(ul) haltei CFR, ca şi cum ar aştepta, mereu, un alt tren. Asta şi a-l bodogăni pe pivotul echipei locale de handbal erau preocupările lui cele mai noi. Se gândea, deja, pe care dintre nepoţi să şi-l facă discipol.
De nu vă place buchetul meu de PA-uri, nu aveţi decât să-l aruncaţi în maşina de spălat decapotabilă a domnului Lică. 🙂
Dragii mei, vă mulţumesc, anticipat, pentru voturile voastre.
Povestea fetiţei mele este tristă, dar cred că Bunul Dumnezeu i-a dat un dram de noroc pentru ca ea să trăiască alături de oameni care să-i ofere sprijin şi dragoste. S-a născut pe 22 martie 2007 la Spitalul de Urgenţă Giurgiu unde, la cinci zile de la naştere, mămica ei a abandonat-o în spital. Noi ne doream un copilaş şi, aflând despre ea, am mers la spital unde am cunoscut-o şi ne-am îndrăgostit pe loc de îngeraşul care parcă ne zâmbea din pătuţul în care fusese abandonată. Cu ajutorul celor în măsură am putut să luăm fetiţa acasă în plasament de urgenţă şi, timp de un an de zile, am luptat să adoptăm copilul trimis nouă de Bunul Dumnezeu. Este un copilaş plin de viaţă, care ştie să ofere zâmbetul ei de copil tuturor celor care o privesc, o fetiţă care luptă cu toate puterile ei să facă faţă unei tumori care o omoară în fiecare zi câte puţin. De când a fost diagnosticată crizele se îndesesc, partea stângă a corpului ei paralizează din ce în ce mai des şi, chiar dacă paralizia se remite deocamdată sub tratament, tumora pune stăpânire pe altă zonă sănătoasă a creierului ei. Boala micuţei noastre ne-a lovit din plin, noi nu trăim decât pentru ea, vrem să o vedem mare şi sănătoasă. Nu există cuvinte prin care să ne exprimăm durerea. Medicul neurochirurg din ţară ne-a spus că tumora este mare, infiltrată 3,5 cm în lobul parietal şi că riscurile sunt ca, după operaţie, copilul să rămână paralizat. Ne-a spus că ar fi de preferat ca intervenţia chirurgicală să fie făcută într-o clinică din străinătate Ne-a recomandat Clinica INI Hannover din Germania unde tumora pe care o are Miruna poate fi operată cu şansa ca fetiţa să poată recupera funcţiile motorii pe partea stângă, acolo existând tehnică mai performantă. În cazul Mirunei este o urgenţă, fetiţa trebuie operată până la sfârşitul lunii octombrie, altfel va paraliza definitiv pe partea stângă. Tumora creşte şi este la o distanţă mică de centrul neuromotor din lobul parietal care, odată atins de tumoră, determină o paralizie definitivă. Ca părinţi nu putem să ne gândim decât la cea mai bună variantă pentru copilul nostru. Dacă la acea clinică există şansa ca Miruna să aibă o viaţă cât mai aproape de normal, vrem să luptăm pentru această şansă. Varianta cea mai bună pentru fetiţa noastră rămâne Clinica INI Hannover din Germania dar noi, părinţii ei, nu ne putem permite această intervenţie chirurgicală, veniturile noastre nu ne dau voie nici să visăm că putem merge cu îngerasul nostru la această clinică unde se poate face operaţia care îi garantează o viaţă cât mai aproape de normal. Dacă intervenţia nu are loc, Miruna va paraliza definitiv pe partea stângă într-un timp scurt. Medicii neurochirurgi ne-au spus că tumora trebuie scoasă în cel mult 2 luni, dar au trecut aproape trei luni şi noi nu am putut strânge suma necesară pentru această intervenţie chirurgicală. Am luat legatura cu medicii din această clinică, le-am trimis imaginile RMN şi datele medicale ale fetiţei noastre şi au făcut o programare pe data de 30.08.2010, apoi pe data de 27.09.2010, cazul fiind urgenţă medicală. Spitalizarea, investigaţiile şi intervenţia chirurgicală costă 50.000 Euro, bani pe care noi nu i-am putut strânge până acum. Am încercat să strângem banii necesari, fiecare prieten, coleg, cunoscut, părinţii, rudele şi chiar şi oameni de bine pe care nu îi cunoaştem au donat câte o sumă pentru fetiţa noastră, Miruna. Cu toate acestea nu am strâns decât 25.000 RON. Am vorbit din nou cu medicii de la INI Hannover şi următoarea programare o avem pe data de 26.10.2010, dar putem merge numai dacă strângem cei 50.000 Euro necesari operaţiei. Aceasta este data limită ca Miruna să poată fi salvată de paralizia definitivă pe partea stângă. Cu durere vă spunem că noi, părinţii ei, nu ne putem permite această intervenţie chirurgicală, veniturile noastre nu ne dau voie nici să visăm că putem merge cu îngerasul nostru la această clinică unde se poate face operaţia care îi garantează o viaţă cât mai aproape de normal. Apelez la dumneavoastră cu rugămintea de a ne ajuta în vederea mediatizării cazului fetiţei noastre, numai aşa oamenii care au posibilitatea şi doresc să ne ajute vor putea contribui la strâgerea sumei de bani necesare intervenţiei chirurgicale care îi garantează fetiţei noastre o viaţă cât mai aproape de normal. Rugămintea mea vine din inimile unor părinţi care şi-au dorit enorm să aibă un copil căruia să-i ofere dragostea lor, o viaţă fericită, un cămin protector şi liniştit. Dumnezeu ne-a trimis acest copil minunat, lumina vieţilor noastre, dar noi, cu banii nostri, nu-i putem oferi posibilitatea de a se mai naşte încă o dată. Vă rugăm pe dumneavoastră să ne ajutaţi, avem nevoie de întelegerea şi sprijinul dumneavoastră pentru ca îngeraşul nostru să poată trăi lângă noi, să se facă mare şi să fie sănătos. VĂ RUGĂM, SALVAŢI VIAŢA FETIŢEI NOASTRE MIRUNA GEORGIANA ! CU MULŢUMIRI, LEONTINA PRODAN 
Noaptebunacopii's Blog 