Arhive lunare: Octombrie 2010

Noi şi Boc


mereu supuşi votului: aici. Până mâine, 01.11.2010, ora 23.

Numai că ei cu moţiunea, noi cu noţiunea. Ei cu cenzura, noi cu scriitura: adică PA-urile noastre.  Se strânseră, şi de data aceasta, multe şi faine rău. Dacă e să mă întrebaţi pe mine, cel mai original mi s-a părut al lui Victor – cel cu dialog, „În locul potrivit, la locul potrivit„.

Aşa că, dacă „Între cer şi pământ” – proza mea – v-a plăcut, votaţi-mă şi vă promit că anul viitor economia va cunoaşte creşteri record, ţara se va muta direct în SUA şi va curge numai lapte şi miere, la toate robinetele. 😀

Dar, pentru că puteţi acorda 3 voturi, unul ar putea fi, deci şi pentru Victor.

Dacă ar fi să fac un buchet din toate PA-urile, ar arăta cam aşa:

Între cer şi pământ, în locul potrivit, la momentul potrivit, noua plăcere a bunicului Hamlet [şi a] pisicii [lui]  negre, prietenul indispensabil şi desăvârşit – şi iscoada perfectă – era să-l urmărească pe deputatul cu acoperiş, aşa îl numea, din cauza pălăriei caraghioase pe care o purta, pe vecinul de alături, ce-şi intitulase, pompos, ditamai viloiul „Acoperişul cerului„. Nu vedea niciun impediment în a sta cocoţat pe acoperişul casei sale, de lângă peron(ul) haltei CFR, ca şi cum ar aştepta, mereu, un alt tren. Asta şi a-l bodogăni pe pivotul echipei locale de handbal erau preocupările lui cele mai noi. Se gândea, deja, pe care dintre nepoţi să şi-l facă discipol.

De nu vă place buchetul meu de PA-uri, nu aveţi decât să-l aruncaţi în maşina de spălat decapotabilă a domnului Lică. 🙂

Dragii mei, vă mulţumesc, anticipat, pentru voturile voastre.

15 comentarii

Din categoria proză

Între cer şi pământ


Aceasta este proza mea arhiscurtă pentru etapa a patra a concursului de PA-uri. Tema este „acoperişul”.

Ziua întreagă, stătea în căsuţa lui din copac. Îşi adusese acolo, soldăţeii de plumb, indienii de plastic, briceagul pe care-l primise cadou, cărţile cu Winnetou, Old Surehand şi Tom Sawyer, dar şi multe alte lucruri trebuincioase într-o astfel de locuinţă. Privea ore-n şir sătucul ce i se-ntindea la picioare, atent la fiecare mişcare: clipocitul Oltului, şerpuirea trenurilor, zarva oamenilor şi picoteala animalelor formau tabloul perfect, simţindu-se ca pe acoperişul lumii, între cer şi pământ.

Vă voi da eu de ştire, când şi cum cu votatul, mulţumindu-vă, totodată, pentru voturile voastre de la etapele anterioare. Mă înclin.  🙂

19 comentarii

Din categoria proză

Aşa grăit-a Zarathustra!


Păi, da, ce vă uitaţi câş? Cu voi vorbesc. Nu este el înţeleptul ce a pogorât de pe ape, pentru a mântui poporul? El şi armata lui  de arhalmelenemilivideni? Nu  trec ei prin foc şi sabie, nu se agaţă ei cu ghearele şi cu dinţii de scaune, nu se sacrifică ei, zi de zi, pentru binele, prosperitatea şi fericirea acestei ţări şi ale poporului său? Voi credeţi că este uşor să dai cu coasa, să faci vânzări anterioare, să ai succesuri europene, unde să te lupţi până la epuizare, pentru legalizarea drogurilor uşoare, să concesionezi terenuri pentru 99 de ani, pe doi lei, să porţi pe umeri chaneluri şi pe braţe vuitoane? Aţi pus voi, o dată, măcar, în viaţa voastră o bordură sau aţi dat cu bidineaua pe asfalt să trageţi dungi albe, aţi făcut voi, vreodată, branduri de ţară sau aţi scris cu oi pe dealuri? Sau aţi construit vreo sală de sport la Găgăuţii din Deal? Ştiţi cum e să număraţi voturi în baze de numeraţie după formule complicate? Aveţi voi credite de milioane de euro? Ştiţi voi cum este să stai cuminte în bancă, cu mâinile la spate?

Ei, bine, când veţi face  măcar 25% din toate astea, veţi avea dreptul să vorbiţi. Până atunci, ciocul mic, că nu sunteţi voi la putere şi nu mai muşcaţi mâna care vă loveşte păstoreşte!

26 comentarii

Din categoria întrebări şi răspunsuri, gânduri

Vai, ce surpriză!


Moţiunea a picat!
„Mulţumim, din inimă, Partidului!”  şi închinăciune Marelui Conducător!
Dragilor, zâmbiţi, mâine poate fi mai rău!

36 comentarii

Din categoria ţară

Drumul spre mine


Dacă vântul
nu mi-ar mai răvăşi
gândurile
ca pe nişte hârtii
aruncate neglijent,
iar ploaia
nu mi-ar mai bea
lacrimile
ca pe un ceai
aburind,
dacă noaptea
nu mi-ar mai fura
visele,
precum copiii
cireşe amare
şi cerul
nu şi-ar mai sprijini
infinitul
pe umerii mei
ca pe o mantie
de zale,

aş uita drumul
spre mine
şi aş rătăci
cu sufletul pustiu.

9 comentarii

Din categoria poezii, poezii proprii

A început votarea PA-urilor


aici: http://calinhera.wordpress.com/2010/10/26/valea-cea-mai-frumoasa-al-patrulea-palon/, până mâine, 27.10.2010, ora 16,30.

În caz că aţi uitat, PA-ul meu se numeşte TERAPIE.

Vă mulţumesc dacă mă votaţi. :=)

11 comentarii

Din categoria proză

La mulţi ani, tată!


Tatăl meu împlineşte, astăzi, 61 de ani.

La mulţi ani, tată! Să-ţi dea Dumnezeu sănătate, viaţă lungă şi frumoasă! Îţi mai aminteşti când aveam vreo 5-6 ani şi m-ai învăţat şah? Sau cum îţi subtilizam rebusurile şi, deşi nu-nţelegeam, pe atunci, ce şi cum e cu ele, reuşeam să completez tot… pe orizontală? Că ce ieşea pe verticală… 😀

Îţi dăruiesc, cu dragoste, poezia de mai jos:

Povestea unui tată

Povestea unui tată
nu-i spusă prea des,
deşi în suflet e purtată
şi nu e greu de înţeles.

El suferă-n tăcere
şi lăcrimează pe ascuns,
ar vrea să-ţi dea putere
şi n-are timp de-ajuns.

Este cealaltă jumătate,
ce ţi-a dat viaţa-n dar.
„Te iubesc”, nu ştie a spune, poate,
dar, fără tine, el ar trăi-n zadar.

Chiar de, la rându-ţi, eşti părinte,
îi spui tot „sărutmâna, tată!”
şi i te-ai aşeza în braţe, cuminte,
cum făceai, copil, odată.

Povestea unui tată
nu-i spusă prea des,
deşi în suflet e purtată
şi nu e greu de înţeles.

55 comentarii

Din categoria de suflet..., poezii, părinţi, sărbătoare, urări