Iartă-mă, Doamne,
pentru păcatul
de a nu mai şti
să râd!
Am plâns atât de mult,
încât zâmbetele
le-am uitat încuiate
într-un colţ al sufletului.
Doar un lacăt ruginit
le mai ştie taina…
Din când în când,
un strop de lumină
îmi curge pe faţă.
Îl întind
cu cel mai bun creion de buze,
pentru
cel mai reuşit selfie al zilei…
Iartă-mă, Doamne…!
Din categoria de suflet..., poezii, poezii proprii
Dacă pentru mine fericirea supremă este să-mi văd/aud copilul zâmbind/râzând, şi pentru el este la fel de important să mă vadă măcar zâmbind. Asta îi dă siguranţă, încredere, îl face fericit. Copilul meu ştie că viaţa nu e numai roz, dar, dacă mă vede zâmbind, ştie că putem merge mai departe …
Începeţi-vă dimineţile şi încheiaţi-vă zilele zâmbindu-le copiilor, partenerilor, prietenilor voştri, celor ce-i aveţi prin preajmă!
Doamnelor şi domnişoarelor, vă doresc, din tot sufletul, ca toată viaţa să vă fie precum zâmbetul şi iubirea unui copil! La multe, multe primăveri!
Poezie pentru mami
– de VICTOR ONETE –
Mami, te iubesc
şi aş face orice!
Când sunt fericit,
mă transform într-un zâmbet de pisică.
Mami, te iubesc
şi când sunt fericit,
ma transform în zâmbetul tău.
Mami,
te arunc în iubire,
să fii fericită si frumoasă.
Aş vrea să cresc până la cer
şi să mângâi stelele.
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., inocenţă, iubire, poezii pentru mami, poeziile lui Victor
Azi, sufletul meu
şi-a rănit sufletul.
Sângerează tăcut
şi stingher.
Şi-l oblojeşte
cu o lacrimă,
peste care aşează
un zâmbet timid…
Ar fugi …
Din categoria poezii, poezii proprii, viaţă
Moartea ne putrezeşte învelişul. De restul, noi suntem vinovaţi. Iar, dacă începi să miroşi a gunoi, nu-i învinovăţi pe cei din jurul tău că nu te vor aproape.
sau, altfel spus:
Paradox uman: ne naştem oameni şi sfârşim gunoi! Sunt unii, însă, care încep să se transforme încă din timpul vieţii…
O zi în care nu ai dăruit măcar un zâmbet, este o zi scursă, nu trăită!
La răscruci, fă un pas înapoi, pentru a vedea mai bine indicatorul!
Plouă septembrie, sub un gutui,
la marginea grădinii părăsite.
Ai vrea să pleci, dar vrei şi să rămâi
şi nu ştii de-ncepe totul sau este pe sfârşite.
Priveşti în urma-ţi, la paşii de peste timp,
ce s-au făcut din ce în ce mai mari,
ca brazdele adânci, de pe un câmp,
în care ai semănat şi au crescut lăstari.
Nimeni nu mai intră pe poarta cea micuţă.
Ţi-e dor de scârţâitu-i de altădată,
când ea era mare şi tu doar o fetiţă.
Acum e ruginită şi pururi încuiată.
În jurul tău, e linişte prea multă,
chiar şi ploaia plânge în tăcere,
undeva, în zare, doar o mică pasăre mai cântă
şi nu-nţelegi de e împăcare sau durere.
O lacrimă a adormit, plângându-ţi pe obraz,
o ştergi încet, o alta îi ia locul,
priveşti spre cerul ce pare de topaz
şi te întrebi şoptit unde a zburat totul.
Doar nucul cel bătrân, acelaşi credincios străjer,
a rămas la fel, în măreţia-i simplă,
învăluit în ploaie, lumină şi mister,
te-atinge uşor pe frunte, pe păr şi pe tâmplă.
Îi primeşti sărutul, zâmbind spre răsărit,
acum când soarele este la apus,
te ridici şi pleci, călcând încet, mărunt,
gândind că s-a scris tot ce era de spus.
Din categoria poezii, poezii proprii, viaţă
Aseară, am fost să fac cumpărăturile pentru vizita de azi, de la azil. După ce am am plecat de la casă, m-am retras lângă o băncuţă să golesc căruciorul. Pe acea băncuţă, se odihnea o bătrână, ce cred că avea în jur de 80 de ani şi pe care, de altfel, am văzut-o încă din magazin. Îşi cumpărase o sticlă de ulei şi încă ceva. Era o bătrână micuţă, adusă de spate, sărăcăcios îmbrăcată şi tristă. M-am apropiat de ea şi am întrebat-o dacă îmi permite să-i ofer ceva. Mi-a răspuns simplu:
– Dacă vreţi dumneavoastră…
I-am dat câte ceva din ce cumpărasem, separat de cumpărăturile pentru azil. Asta a făcut ca, încă două doamne, ce stăteau lângă ea pe bancă, să-i ofere şi ele, una o portocală şi alta o cutie cu pateu. Bătrânica a spus, firesc, „bogdaproste” şi mi-a zâmbit. La fel şi doamna care-i dăduse pateul.
Din categoria de suflet..., diverse, gânduri, privind în jur
El este Domnu’ Trandafir (Trandafirache):
Iar ei sunt „căţeii” noştri:
De ce i-am numit aşa? Pentru că sunt jucăuşi şi mâncăcioşi, ca nişte căţeluşi. Nu poţi trece prin faţa acvariului, că se şi strâng grămadă, lângă geam şi cerşesc mâncare. Problema este că, dacă mănâncă prea mult, se îmbolnăvesc de bulimie şi mor. Aşa că ignorăm foamea lor perpetuă, având rezervate doar 3 mese pe zi. 🙂
Revenind la domnu’ Trandafir, este un copăcel foarte drag sufletului nostru, pe care l-am primit cadou, de la o fostă colegă de serviciu, acum 14 ani. Ne-a urmat peste tot, în toate oraşele şi casele în care am stat în gazdă, până a avea casa noastră. Ne-a fost fidel şi i-am fost fideli. Noi îl îngrijim şi-l iubim, iar el ne răsplăteşte cu zâmbete roşii. Acestea sunt primele flori de când l-am adus în casă, de afară, de pe balcon. Mai sunt şi alţi boboci care stau să înflorească. Îi pândim zilnic. 🙂 Acesta este Trandafirache al nostru, martor şi la bunele şi la mai puţin bunele din viaţa noastră.
Împart cu voi zâmbetele lui roşii.
Din categoria călătorii, de prin viaţă păţite şi adunate, de suflet..., diverse, gânduri
Deghizarea lui Ben 10
– Mami, cei de la televizor (n.n. Cartoon Network), au spus că Ben 10 se deghizează. Dar eu cred că, de fapt, se transformă, pentru că primeşte puteri noi. De ce nu le are şi înainte de a se deghiza, atunci? Deci, se transformă, nu-i aşa, se deghizează este un fel de a spune.Pentru că Victor m-a cam supărat vineri, i-am spus că sunt supărată pe el. A început să plângă şi să-mi ceară iertare: -Iartă-mă, mami, că nu mai fac, te rog, iartă-mă! – Mă voi gândi, dacă te voi ierta, pentru că aşa spui mereu. – Hai, iartă-mă, că o mamă bună aşa ar face, m-ar ierta! Eu, nimic. La un moment dat, izbucneşte: – Dar, iartă-mă odată, până nu fac inundaţie de lacrimi, aici!
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., părinţi
Mă doare frica oamenilor de-a spune „te iubesc” şi goana lor, de zi cu zi, către niciunde şi simt cum îngerii, plângând, privesc cum lumea, tot mai mult, de sine, se ascunde.
Mi-e dor s-aud „îmi este dor”, mi-e dor de un zâmbet fără etichetă, mi-e dor de ţip, mi-e dor de mor de o prietenie simplă, imperfectă.
Mi-e dor de un pahar cu vin, băut la ceas de seară, cu un prieten drag, să depănăm poveşti, să ne-amintim râzând, de cum eram odinioară, iar timpul să stea-n loc. Îţi mai aminteşti?
Din categoria bancuri
Toţi o caută, o vor, se simt pierduţi fără ea. Era speranţa, alinul lor, când flori de hârtie le-mpărţea.
Cu salopeta-i roşu-verde, cu claia ei de păr rebel, făcea totul să-i dezmierde: era când iepuraş, când porumbel,
zâmbea, neobosită, o zi-ntreagă. Vindea fericire pe câţiva bănuţi. Părea pe toţi să-i înţeleagă, târgoveţi, gură-cască, necunoscuţi.
N-a-ntrebat-o nimeni cine este, de unde vine, unde pleacă, nu le păsa de-a ei poveste, nu ştiau cine-i sub mască.
În dimineaţa când n-a mai apărut, când locu-i era gol şi fără viaţă, unde să o caute, nimeni n-a ştiut. Fusese doar paiaţa dintr-o piaţă.
Într-o altă zi, un zvon s-a risipit: atunci, când n-a mai putut să zâmbească, de inimă rea, paiaţa a murit. Păcat că n-au avut timp, mai bine s-o cunoască!
Din categoria poezii
Din categoria poezii, recurs la prea multă realitate
Ne-am întors de la spital. Vom mai merge şi mâine, când Victor va trece printr-o mică intervenţie chirurgicală, pe care sperăm, să o depăşim cât mai uşor cu putinţă.
În ceea ce vă priveşte, mă înclin în faţa gândurilor şi a gesturilor voastre sincere, de prietenie. Nu mă apuca pe mine destul plânsul. Trebuia să mă mai faceţi şi voi să plâng. Glumesc, desigur. Dar faptul că v-am simţit atât de aproape şi că vă mulţumesc din suflet pentru asta, nu e glumă. De regulă, nu mă prea plâng. De data aceasta, am fost prinsă cu garda jos. Se mai întâmplă. Dar, gata, sunt bărbată (pe principiul „Fii bărbată, Zoe!”, nu? 🙂 ).
Mă înclin, deci, în faţa voastră:
Diana, ai dreptate, trebuie să fie bine. 🙂
Florentin, urarea ta este pe cale să se împlinească. 🙂
Virtualkid, aşa cum bine ai intuit cândva, copilul meu, familia în general, sunt şi au fost, întotdeauna, prioritatea mea numărul 1, aşa că nu-i vorba de frustrare; au început şi veştile bune, în sfârşit; cu aşa susţinere, nici nu se putea altfel, nu? 🙂
Gabriela, nici nu se poate altfel, aşa trebuie să fie mamele – ăsta-i job-ul nostru. 🙂
Primadona25, bine ai venit, mă bucur să te cunosc! Şi eu îi mulţumesc lui Vania că te-a trimis pe la mine. 🙂
Ada, îmi pare rău că nu ne vom cunoaşte azi, dar chiar nu am cum să ajung.
Călin, am pus la pus la păstrare gândul tău bun; mulţumesc şi pentru „reclamă”. Îmi pare rău că nu ne putem întâlni din nou. 🙂
Alt cer senin, mă copleşeşti, ca de obicei, cu aprecierile tale. 🙂 P.S. Ce s-a întâmplat cu blogul tău, l-ai şters? 😦
Orfiv, bine ai revenit! 🙂
Teo, nu renunţ, mai iau şi eu câte o pauză! Am înţeles „ordinul” cu optimismul, să trăiţi! 🙂
Cristian, îmi revin, că-i musai! 🙂
Vania, nu scăpaţi voi aşa uşor de mine! Mulţumesc de vizită. 🙂
Gina, ştiu, dar asta e, din când în când… 🙂
Stela, mulţumesc. 🙂
Vero, îţi mulţumesc şi-ţi întorc urările! 🙂
LePetitPrince, mulţumesc. 🙂
Loredana, poate ar trebui să-ţi spui şi ţie ce mi-ai spus mie, că ajută. 🙂
Marian, este adevărat şi-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru asta. 🙂
Cosmin, mulţumesc mult. 🙂
Din categoria de suflet..., gânduri, prietenie, recurs la prea multă realitate
În primul rând, la mulţi ani, frumoşi şi fericiţi, TUTUROR COPIILOR!
De asemenea, la mulţi ani şi vouă, copiii de altădată, cei care, uneori, sunteţi „à la recherche du temps perdu „! Mie, şi acum, mama îmi dă telefon de 1 iunie să-mi spună „La mulţi ani”. 🙂
Şi, apropo, de copilărie, ce vă aduce aminte, cel mai bine de ea? Un gust anume – precum madlena lui Marcel Proust -, un miros anume, o floare, un cuvânt, o melodie? Ce vă poartă, înapoi, în timp şi vă face să zâmbiţi sau să vă întrebaţi: „Unde eşti, copilărie, cu pădurea ta, cu tot?”
Luaţi-mă, deci, de mână şi haideţi:
Ce ziceţi, îmi daţi mâna voi, toţi?
Cosmin Ştefănescu’ Blog
http://adakiss.wordpress.com/
http://alexandrescudaniela.com/
http://anaveronica.wordpress.com/
http://andreihappyday.wordpress.com/
http://aressink.wordpress.com/
http://blog-pierdut.blogspot.com/
http://bucurestiuldevis.blogspot.com/
http://bucurvictor.wordpress.com
http://calinhera.wordpress.com
http://cartidragi.blogspot.com/
http://cojocarii.wordpress.com/
http://cronicainfinitului.wordpress.com/
http://cuura.ro/
http://danangibslife.blogspot.com
http://daniotil.ro/
http://dianaalzner.blogspot.com
http://dmd-familia.blogspot.com
http://eclpsademart.wordpress.com
http://edituramateescu.wordpress.com
http://frunzalaura.wordpress.com
http://gabrieladsavitsky.wordpress.com
http://gabryellehelen.wordpress.com/
http://ganduripentrunoi.wordpress.com
http://geaninalisandru.wordpress.com
http://incertitudini2008.blogspot.com/
http://ivanuska.wordpress.com/
http://jumatati.blogspot.com/
http://jurnalulmissouri.blogspot.com
http://ladyioiscooking.wordpress.com
http://linkping.wordpress.com
http://lisandrulisandru.wordpress.com
http://maccumac.blogspot.com/
http://mirelapete.dexign.ro/
http://mtorsan.blogspot.com
http://natashauska.wordpress.com/
http://oanastoicamujea1.wordpress.com/
http://opritiplanetavreausacobor.wordpress.com
http://orfiv.wordpress.com/
http://proatitudine.ro/
http://paulgabor.com
http://pisicaroz.ro
http://puzderiedevise.wordpress.com/
http://relaxare.wordpress.com
http://shorichitz.blogspot.com/
http://singleoneshot.blogspot.com/
http://starsgatescopiiimarisimici.blogspot.com/
http://stropidesuflet.wordpress.com/
http://sufletdefemeie.wordpress.com
http://teonegura.wordpress.com/
http://totuldesprecopii.wordpress.com/
http://tudorchirila.blogspot.com/
http://vanillamoon.wordpress.com/
http://www.ciutacu.ro/
http://www.mircea-badea.ro/blog/
http://www.paulbalanca.blogspot.com/
http://www.tocanadecuvinte.blogspot.com/
http://zbateri.blogspot.com/
Din categoria de suflet..., eveniment, gânduri, La mulţi ani!, urări
UPDATE: Pe blogul lui Tudor Chirilă, am găsit comentariul de mai jos, pe care nu m-am putut împiedica să-l preiau:
” suzanne spunea…
Buna Tudor
Desi poate nu o sa ai timpul necesar sa citesti acest mesaj eu consider ca trebuie sa incerc!
Numele meu nu conteaza, functia nici atat, ca sa nu mai vorbim de varsta..Iti scriu ca din partea unui om neputincios ce isi doreste sa ajute o MAMA, o locuitoare a orasului meu natal, o femeie deosebita! Are tumora intracraniana! Si nu una! CI DOUA! Ca sa se opereze are nevoie de 44000 euro…Si pentru a porni acest lucru are nevoie de sprijinul OAMENILOR! Cat mai multor oameni!
Va rog din suflet sa o ajutati! Asa cum am facut si noi cei care o cunoastem! Asa cum au facut si ceilalti, cei care nu o cunosc insa le pasa de viata unui om!
http://www.ziuaconstanta.ro/rubrici/umanitar/ajut-o-pe-iolanda-sa-si-recapete-visele-27560.html
Numarul de telefon al fratelui Iolandei este: 0744539634″
Ingrediente şi mod de prepare:
Se ia cupa sufletului, se înlătură, cu grijă, orice urmă de tristeţe, se umple cu multe cuvinte de dragoste – câte încap -, se adaugă un mănunchi de gânduri de la şi pentru prieteni – se aruncă frunzele uscate – , se stropesc cu aghiazmă de zâmbete, se continuă cu 4-5 măsuri de rugăciuni, 4-5 măsuri de metafore, se încorporează acorduri de vioară şi pian şi se asezonează cu râsete şi mângâieri de copil.
Se poate bea până la beţie. Efectul este garantat.
Închin, în cinstea voastră, o cupă…
Din categoria gânduri, recurs la prea multă realitate
Când te-am născut,
m-am abonat la viitor.
Necondiţionat.
Când te-am atins,
am renăscut.
Când m-ai privit,
Dumnezeu mi-a fost mai aproape
ca oricând.
Când mi-ai zâmbit,
întregul univers
mi s-a cuibărit în inimă.
Când m-ai strigat,
toată muzica lumii
a încăput în două silabe.
Când ai păşit,
ţi-am potrivit zâmbete pe cărare
să ţii drumul drept.
Uneori, noaptea,
îţi torn lacrimi la rădăcini,
să-ţi potolesc setea.
Când stau în genunchi,
cer doat atât:
„Să-ţi fie bine,
copilul meu,
oriunde vei fi!
Mereu!”
Din categoria copil, poezii, poezii proprii, părinţi
Motto: Există oameni pentru orice gest posibil…
Suntem şi prinţi şi cerşetori, pe-al vieţii drum,
suntem vânători şi suntem vânaţi,
astăzi suntem flacără şi mâine fi-vom scrum
ne naştem şi murim, fără a fi-ntrebaţi.
Suntem cărăuşi şi tot cărăm în spate
şi vise şi dorinţi şi dureri şi fericiri,
suntem când puri, când prea plini de păcate
şi oscilăm, prea des, între plecări şi sosiri.
Suntem lumină şi suntem întuneric,
ba ne târâm pe coate, ba ne avântăm spre cer,
când suntem liniştiţi, când ne agităm isteric,
când ne dăruim cu totul, când ne pierdem în mister.
Visăm să fim puternici şi, de cauza o cere,
strivim, pe negândite şi flori şi stele şi păduri
alergăm nebuni după împărăţii, după himere
şi nu ne deranjează să devenim, chiar, duri.
Suntem, când strigăte de luptă, când şoapte de iubire,
suntem jos şi suntem sus,
suntem zâmbete sau suntem doar suspine,
şi, fie, doar tăcem, fie avem prea mult de spus.
Suntem toate şi suntem nimic,
suntem muritori, dar suntem pereni,
viaţa ni se împarte în tragic şi comic
poate pentru că … suntem doar oameni.
Noaptebunacopii's Blog 