Arhive pe etichete: zâmbet

Păcat


Iartă-mă, Doamne,
pentru păcatul
de a nu mai şti
să râd!

Am plâns atât de mult,
încât zâmbetele
le-am uitat încuiate
într-un colţ al sufletului.

Doar un lacăt ruginit
le mai ştie taina…

Din când în când,
un strop de lumină
îmi curge pe faţă.
Îl întind
cu cel mai bun creion de buze,
pentru
cel mai reuşit selfie al zilei…

Iartă-mă, Doamne…!

2 comentarii

Din categoria de suflet..., poezii, poezii proprii

Ce-am mai învăţat de la copilul meu


Dacă pentru mine fericirea supremă este să-mi văd/aud copilul zâmbind/râzând, şi pentru el este la fel de important să mă vadă măcar zâmbind. Asta îi dă siguranţă, încredere, îl face fericit. Copilul meu ştie că viaţa nu e numai roz, dar, dacă mă vede zâmbind, ştie că putem merge mai departe …

Începeţi-vă dimineţile şi încheiaţi-vă zilele zâmbindu-le copiilor, partenerilor, prietenilor voştri, celor ce-i aveţi prin preajmă!

Foto: http://iubibubudulcimumu.sunphoto.ro/poza

Scrie un comentariu

Din categoria ce credeti?, copil, copilărie, inocenţă, iubire, viaţă

Fuga


Am obosit de viaţă şi-am obosit de moarte,
am obosit de toţi şi-am obosit de toate,
am obosit de orologiul ce ştie doar a bate,
am obosit de timpul ce-l tot car în spate,

Am obosit de ziuă şi-am obosit de noapte,
am obosit de visuri sub talpă sfărâmate,
am obosit de ţipăt si-am obosit de şoapte,
am obosit de lacrimi şi  zâmbete pictate,

Am obosit de măşti prea strâns croşetate,
am obosit de cratima ce uneşte, sau desparte,
am obosit de mere verzi şi-am obosit de mere coapte,
am obosit de strâmbul ce strigă „dreptate”,

Am obosit de orizontala verticalitate,
am obosit de genunchi şi-am obosit de coate,
am obosit de pleoapa stângă ce-ntruna se zbate,
am obosit aproape şi-am obosit departe.

Am obosit de cancer şi de câmpuri minate,
am obosit de suflete mult prea despuiate,
am obosit de minţi ce se cred întortocheate,
am obosit de întrebări şi răspunsuri încrucişate.

Am obosit de „să vedem” şi am obosit „de nu se poate”,
am obosit de drumuri atât de-ntretăiate,
am obosit de efemer şi-am obosit de eternitate,
am obosit de mine şi-am obosit de toate …

.

Scrie un comentariu

Din categoria poezii, poezii proprii

De 8 Martie …


Doamnelor şi domnişoarelor, vă doresc, din tot sufletul, ca toată viaţa să vă fie precum zâmbetul şi iubirea unui copil! La multe, multe primăveri!

Poezie pentru mami
– de VICTOR ONETE –

Mami, te iubesc
şi aş face orice!
Când sunt fericit,
mă transform într-un zâmbet de pisică.

Mami, te iubesc
şi când sunt fericit,
ma transform în zâmbetul tău.

Mami,
te arunc în iubire,
să fii fericită si frumoasă.

Aş vrea să cresc până la cer
şi să mângâi stelele.

5 comentarii

Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., inocenţă, iubire, poezii pentru mami, poeziile lui Victor

Azi …


Azi, sufletul meu
şi-a rănit sufletul.
Sângerează tăcut
şi stingher.
Şi-l oblojeşte
cu o lacrimă,
peste care aşează
un zâmbet timid…

Ar fugi …

2 comentarii

Din categoria poezii, poezii proprii, viaţă

D’ale mele gânduri… rătăcite


Moartea ne putrezeşte învelişul. De restul, noi suntem vinovaţi. Iar, dacă începi să miroşi a gunoi, nu-i învinovăţi pe cei din jurul tău că nu te vor aproape.

sau, altfel spus:

Paradox uman: ne naştem oameni şi sfârşim gunoi! Sunt unii, însă, care încep să se transforme încă din timpul vieţii…

O zi în care nu ai dăruit măcar un zâmbet,  este o zi scursă, nu trăită!

La răscruci, fă un pas înapoi, pentru a vedea mai bine indicatorul!

8 comentarii

Din categoria diverse, gânduri, viaţă

Cum muşcă din mine!


Muşcă, din mine, tristeţea
hulpavă, ca o fiară-nfometată!
Caut să fug, să mă pierd în mulţime,
strigând după ajutor.
În jurul meu, însă,
caruselul cu umbre scârţâie laconic.
Priviri goale şi zâmbete-ngheţate
se scurg peste frunze adormite.
„Unde sunt oamenii? Unde aţi plecat?
Ce vârcolaci v-au furat strălucirea din ochi?”
Ţip ca o nebună şi mă doare…
cum muşcă, din mine, tristeţea hulpavă!

7 comentarii

Din categoria manifest, poezii, poezii proprii, privind în jur, viaţă