Clipele


Muşc din timp,
ca dintr-o piersică zemoasă
şi simt clipele
prelingându-mi-se pe buze,
precum un nectar dulce-acrişor
cu gust de copilărie.
 
 
 
Sar coarda
pe cadranul pendulei
şi mă-mpiedic de clipele
ce-mi julesc
genunchii şi coatele sufletului,
ca într-un joc din copilărie.
 
Îmi scufund faţa
în curgerea minutelor,
iar clipele mi se lipesc
de pleoape,
precum petalele de trandafir,
cu iz de copilărie.
Anunțuri

26 comentarii

Din categoria copilărie, gânduri, poezii

26 de răspunsuri la „Clipele

  1. Pingback: Clipele - Ziarul toateBlogurile.ro

  2. Cand am spus ca iubirea este minunea care opreste timpul,nemarginita copilarie,mi s-a reprosat ca exagerez si rezum totul numai la asta.Ma bucur ca ti-am citit randurile, ma simt mai împacat cu mine…

    • Cine a putut să facă un asemenea reproş, are o problemă de suflet. Mă bucur că rândurile mele te-au ajutat, Andrei. Aşa cum ţi-am mai spus, indiferent cine , ce zice, nu uita să fii tu însuţi. Te pup, cu drag.

  3. Pingback: Ars poetica « Caius

  4. Remarc:

    Sar coarda
    pe cadranul pendulei
    şi mă-mpiedic de clipele
    ce-mi julesc
    genunchii şi coatele sufletului…

    Mi-a plăcut foarte mult, gânduri bune!

  5. Pingback: DOR DE PLOAIE «

  6. Ada Pavel

    Uite, o astfel de poezie atât de încărcată de imagini, idei, gânduri, ar trebui pusă în manuale. Pentru că de aici ai ce să înțelegi și să înveți. Vorbesc serios și fără să laud în mod expres scriitorul 😀
    Felicitări!

  7. Diana Alzner

    Câtă delicateţe, Adela!

  8. frumoasa poezie. Clipele copilariei, lipite de cadranul pendulei in timp ce timpul se scurge lin, cu gustul unei piersici zemoase.
    O zi frumoasa sa ai!

  9. Timpul ca o piersica zemoasa… Phii, ce imagine!

  10. Pingback: De-a v-aţi ascunselea… « Link-Ping

  11. Pingback: De vis « Blogul lui Teo Negură

  12. mariannicolescu

    Ce bine-ar fi daca am ramane cu gustul, jocul si izul copilariei, rasfatati de clipele pantalonilor scurti si a genunchilor semnelor purtarii!
    Clipele, care gem in clepsidra sparta a vietii, aluneca, jucate in sotronul timpului, pana cand saltul spre nicaieri ingheata in cadranul anotimpurilor intepate in ultima limba numita durere, pe niste alei pierdute in niciunde si cautate in niciodata.Am fost ce sunt, voi fi ce nu mai sunt:clipa d’intai+clipa de pe urma-suferinta= OM=clipa efemera a timpului pe/sub pamant=doar suflet.

    TIMPUL
    de Marian Nicolescu

    Ţi-a bătut sub geană orologiul verde
    În simţirea nopţii cu ‘nverziţi copaci,
    Rămuraţi în braţe,prin ecou se pierde
    Bucuria clipei, când nu vrei s-o’mpaci.

    Se mai mişcă limba cu tăcut izvor
    Peste bolta nopţii ‘nourată-n vise
    Să-i mai punem vieţii, inimii zăvor,
    Orare de gânduri tot mereu închise.

    Geana tremurată-n orologiul stat
    Mai încinge toamna arsă-n brume reci,
    Când se-opreşte timpul ce ni l-am postat
    Peste-alei, pe care nu mai poţi să treci.

  13. Ne bucuram ca mai exista oameni sensibili la ceea ce este frumos si curat!

  14. Timpul trece ireparabil si ne hrănim cu amintirile copilăriei atunci când fruntea ne este prea încreţită de griji. Amintirile nu ni le poate lua nimeni. O seară frumoasă!

  15. Pingback: Şi mă întorc la tine… « Cristian Dima

  16. Pingback: Mutaţii | Caius

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s