Arhive pe etichete: campanie umanitară

„Vă rog să mă ajutați, nu vreau să mor!”


Este strigătul unei fetițe de aproximativ 12 ani. Este o fetiță săracă, foarte săracă, ce are nevoie de ajutorul nostru.

Cuvintele „sărăcie”, „boală” și „moarte” n-ar trebui să poată fi niciodată asociate cuvintelor „copil”, „copilărie”. Dar, realitatea de zi cu zi ne demonstrează exact opusul. Din ce în ce mai mulți copii sunt condamnați la boală și moarte din cauza sărăciei!
Fetița despre care vă vorbesc se numește Andrada Elena Casapu și trăiește în satul Robești, satul copilăriei soțului meu. Andrada suferă de „Scolioză Lenke 1 AN, unghi Cobb 92 grd.”.

Altfel spus, coloana ei vertebrală nu se mai află în poziția normală ci a migrat, pur și simplu, în umărul drept! Închipuiți-vă cum arată, cât suferă și spre ce se îndreaptă acest copil!
Singura soluție de salvare este intervenția chirurgicală. Detalii medicale mai riguroase și complete găsiți în adeverința de mai jos.
Domnul doctor Alexandru Thiery a acceptat să o opereze, participând chiar cu o donație de 15.000 de lei, din partea fundației cu care colobarează.

ÎNSĂ COSTURILE ACESTEI INTERVENȚII CHIRURGICALE – FĂRĂ DE CARE VIAȚA ANDRADEI ESTE PUSĂ ÎN PERICOL – SE RIDICĂ LA MINIMUM 34.500 LEI (SPITALIZARE, BLOC OPERATOR, ANESTEZIE, PROCEDURA CHIRURGICALĂ, MONITORIZARE NEURO, AUTO-TRANSFUZIE, ETC.)

De aceea, dragii mei, eu și familia mea ne-am hotărât să-i fim aproape Andradei și să încercăm să strângem banii necesari salvării vieții ei. Vă chemăm alături de noi, cu oricât de mică donație puteți: puțin cu puțin se face mult!

Contul în care puteți dona este: RO56INGB0000999903764958, DESCHIS LA ING BANK, TITULAR ADELA ONETE, cu mențiunea: DONAȚIE PENTRU ANDRADA CASAPU! sau cont paypal: adelaonete@gmail.com
Pentru fiecare bănuț donat veți primi, la final, raportul despre cheltuirea lui!

NU UITAȚI: 100 de lei donați au mai multă valoare decât ținuți în buzunar. Pot salva o viață!

PENTRU ORICE DETALII, (NE)LĂMURIRI, ETC., VĂ ROG SĂ MĂ CONTACTAȚI, VĂ STAU LA DISPOZIȚIE NECONDIȚIONAT. VĂ MULȚUMESC!

Adeverinta CASAPU (1)

Un comentariu

Din categoria campanie, campanii, copil, copilărie, de suflet..., medicină

Să-ți fie bine, copilul meu!


Să-ți fie bine, copilul meu,
oriunde vei fi!
Mereu!

Ce părinte nu se roagă așa pentru copilul său, în orice moment al zilei sau al nopții?! Ce copil nu se simte în siguranță, iubit și fericit alături de părinții săi? Sau așa ar trebui să fie… Din păcate, există și copii care fie nu se simt nici iubiți, nici în siguranță, lângă părinții lor, fie au fost pur și simplu abandonați. Pentru acești copii, binele se măsoară, aproape exclusiv, în supraviețuire, în a avea ce mânca, ce îmbrăca, cu ce se spăla… Și toate acestea în porții fixe, exacte. Nu există loc de mai mult…

Astfel de copii sunt și cei 38 (22 de băieți și 16 fete, cu vârste cuprinse între 4 și 15 ani), instituționalizați în CENTRUL DE PLASAMENT PINOCCHIO sector 3. Mulți dintre domniile voastre știu că, periodic, întreprind acțiuni de ajutorare a acestor copii, întrucât, mi-au intrat în suflet încă de la prima vizită pe care le-am făcut-o, în anul 2010.

Azi, am fost și am discutat cu d-l Marius Anghel despre nevoile lor. Până acum, cele mai acute erau legate de mâncarea necesară micului dejun și gustărilor dintre mese. Acum, cel puțin pentru o perioadă, pare-se că această situație s-a rezolvat. Au rămas, însă, celelalte nevoi:

produse de curățenie și îngrijire: detergent de vase, rufe (închipuiți-vă cum e să speli zilnic pentru atâtea persoane!!!!!), curățenie generală;
produse pentru curățenie și igienă corporală: șampon, gel de duș, săpun lichid;
rechizite școlare: caiete, creioane, stilouri, pixuri, penare, ghiozdane, etc.

– veselă și instrumente pentru bucătărie: cuțite, tocătoare, polonic, spumieră, etc.
jocuri pentru copiii de grădiniță și copiii din clasele mici;
2 tablete (există copii care învață foarte bine și care nu pot fi recompensați cu nimic, așa cum facem noi acasă, cu ai noștri), pentru că nu are cine să sponsorizeze astfel de „mofturi”…

DE ACEEA, DRAGII MEI, VĂ CER AJUTORUL ȘI ÎN ACEASTĂ CAMPANIE, PENTRU CA, ÎMPREUNĂ, SĂ FACEM SĂ LE FIE BINE ȘI ACESTOR COPII.
AM NEVOIE DE DONAȚIILE D-VOASTRĂ PENTRU A PUTEA ACHIZIȚIONA MĂCAR O PARTE DIN TOT CEEA CE AU NEVOIE.

ASTFEL, FIE ACHIZIȚIONAȚI PERSONAL PARTE DIN OBIECTELE DE MAI SUS, FIE DONAȚI BANI ȘI, LA FINAL, LE VOI CUMPĂRA – SINGURĂ SAU ÎMPREUNĂ CU CEI CARE VOR VREA SĂ MĂ ÎNSOȚEASCĂ, AȘA CUM AM FĂCUT MEREU!

CONTUL BANCAR ESTE: RO56INGB0000999903764958, DESCHIS LA ING BANK, TITULAR ADELA ONETE – PENTRU CAMPANIA: „SĂ-ȚI FIE BINE, COPILUL MEU!”

Cei care ați fost cu mine la Centru, cu ocazia altor campanii organizate pentru ei, știți ce înseamnă pentru ACEȘTI COPII fiecare vizită, fiecare dar …

Pentru orice alte detalii, știți unde mă găsiți. 🙂

Drept mulțumire pentru donațiile d-voastră, eu vă ofer, cu tot dragul, cartea de mai jos: (desigur, donațiile d-voastră sunt mult mai valoroase decât minivolumul de poezii, dar acesta este modul meu de a vă mulțumi pentru că vă pasă. 🙂   )

Eu vă mulțumesc, Dumnezeu să vă binecuvânteze!

20150216_15090520150216_150739

Un comentariu

Din categoria campanie, campanii, copil, copilărie, eveniment

Cafeaua Prieteniei – poveste despre Oameni


Totul a început cu o invitaţie la cafea. Eu v-am invitat să mă invitaţi. Apoi v-am invitat eu să o plătiţi voi. Dar, ştiţi deja. Ce nu ştiţi, încă, este finalul poveştii. Pe care vi-l spun acum.

Cum v-am tot anunţat, evenimentul a avut loc ieri, 11.12.2014, la Şcoala SPECTRUM BUCUREŞTI.

Nu am cuvinte să le mulţumesc tuturor celor de la şcoală – directori, cadre didactice, copii, părinţi – pentru extraordinara implicare în această acţiune. Cu cât entuziasm şi dăruire au făcut-o! Din păcate, nu am cum să-i numesc pe fiecare în parte, aşa cum merită şi cum mi-aş dori.

Aşa cum vă mulţumesc şi vouă, prietenii mei de aici, de pe facebook şi din viaţa reală: înv. Florica Stoica (Diana Stoica), Alma Stoianovici, consilier Călugăru Raluca, Anghel Luminita, Ana-Maria Draghicioiu, Andreea Popescu, Mircea Popescu, Iulia Cojocariu, Anca Vîciu, Ioana Dumitrescu, Tavi Anghelus, Marilena Onete, Zsehranszky Cristina, Dana Debrezeni, Georgiana Burlacu, Hamade Mirna, Lili Pinca, Maria Crudu, Logofatu Dana, Dan Ion Oprea, Viorela Nestor, Adriana Negre, Adrian Petrescu, Mimi Panait, Zamfirescu Minodora.

Datorită VOUĂ, tuturor, am reuşit să strângem, până în acest moment, SUMA DE 6.980 DE LEI, PENTRU COPIII, TINERII ŞI ADULŢII DIN CADRUL ANCAAR IAŞI, Asociaţie a cărei preşedinte este d-na Carmen Gherca.

Tuturor, REVERENŢĂ! Pentru că mi-aţi fost alături, pentru că mi-aţi dovedit, încă o dată, că nu mă înşel atunci când spun că iubesc şi cred în oameni, pentru că nu mă înşel când spun că românii au două inimi, pentru că existaţi în viaţa mea şi pentru că aţi făcut dintr-o SIMPLĂ CAFEA, O CAFEA SPECIALĂ.

Îmi doresc ca această CAFEA A PRIETENIEI cafeneaua prietenie v2iSĂ NE LEGE PENTRU TOTDEAUNA! VĂ IUBESC PE TOŢI!

DSC_0001 DSC_0002DSC_0107 DSC_0005 DSC_0008 DSC_0014 DSC_0015 DSC_0026 DSC_0028 DSC_0096 DSC_0052 DSC_0078

Scrie un comentariu

Din categoria campanii, copil, copilărie, de suflet..., iubire

Cafeaua prieteniei


Mai ţineţi voi minte, dragii mei, cafeaua aceea la care m-aţi invitat?

Ştiu, de fapt, m-am autoinvitat. Şi voi continua să o fac, invintându-vă, în acelaşi timp, să bem împreună această cafea. Nu este o cafea oarecare, este o cafea a prieteniei. Ştiţi voi, prietenia, sentimentul acela care înnobilează, care te face OM, care salvează vieţi, pentru care eu vă mulţumesc, cu reverenţă!

Vă invit să bem împreună, virtual sau în viaţa reală, o cafea, pentru EI. 

EI, copiii şi tinerii cu autism din Iaşi, pentru care Carmen Gherca, preşedinta Asociaţiei Naţionale pentru Copii şi Adulţi cu Autism din România – Filiala Iaşi (ANCAAR Iaşi) –www.ancaar-iasi.ro., mi-a cerut ajutorul.

Îmi povestea Carmen, ea însăşi mamă a unui tânăr cu autism, despre situaţiile dramatice prin care trec aceşti copii şi tineri şi familiile lor. De aceea, au nevoie de ajutorul nostru.Unul dintre tinerii pe care Asociaţia îl ajută a rămas orfan de mamă, în grija tatălui, care face dializă şi care mai are în întreţinere un copil. O altă situaţie este a unui copil, care urmează să termine clasa a VIII-a şi căruia i s-a spus ca, din clas a IX-a, să meargă la o şcoală de surdo-muţi. Şi sunt multe, multe astfel de drame…

Auzim, zilnic, în jurul nostru despre autism. Uneori, trecem nepăsători şi, cumva, ne spunem că nu este problema noastră. 

Doar dacă ne oprim puţin din drumul şi din „mai binele” (ştiu, toţi avem probleme, toţi ne luptăm să supravieţuim, toţi ne ducem crucile în spate) nostru, putem observa că, pe lângă luptele fiecăruia dintre noi, familiile care au persoane bolnave de autism, duc lupte de mii de ori mai grele. 

Pentru că se luptă cu absolut orice: de la prejudecăţi, sistem, integrare, respingere, umilinţă, până la munca de Sisif de a-şi aduce copiii în lumea aceasta, „normală”. 

Poate că lumea în care aceşti tineri trăiesc este o lume mai bună decât a noastră, dar familiile lor au nevoie de ei în această lume, pentru a putea merge înainte, pentru a se putea bucura de viaţă, ca noi toţi. 

Asociaţia condusă de d-na Gherca asta face: vine în ajutorul persoanelor cu autism şi al familiilor acestora, le întinde mâna pe care societatea le-o refuză. Dar, pentru asta au nevoie de bani: sunt necesare terapii şi tratamente speciale pentru fiecare pas, oricât de mic, pentru aceşti tineri.

Dar, ştiţi de ce suferă cel mai mult familiile acestor copii? Dincolo de toată lupta continuă pentru ziua de mâine? Pentru că este o luptă fără răgaz.

Pentru ei, o mică bătălie pierdută înseamnă cât un război pierdut. Unii n-o mai pot lua de la capăt …

Închipuiţi-vă cum este să nu vă puteţi auzi, NICIODATĂ, copilul spunând: „mamă” sau „tată” sau „bunico/bunicule”. Ei trebuie să înveţe – zile, luni, ani întregi – tot ceea ce nouă ni se pare simplu, firesc, la îndemână…

De aceea, dragii mei, haideţi să bem împreună, cu EI şi pentru EI, această cafea a prieteniei, pentru că lor nu le este dat să ştie cum e să te bucuri de o cafea alături de un om drag. 

Iată cum:

Celor ce locuiţi în Bucureşti şi doriţi să donaţi, vă voi oferi eu cafeaua, pentru că doresc să-mi acordaţi cinstea şi onoarea de a vă cunoaşte peronal.

Şi, pentru că Şcoala SPECTRUM BUCUREŞTI, căreia îi mulţumesc din suflet, a fost de acord să se implice în acest proiect, ne vom putea întâlni acolo, eu să vă ofer o cafea, voi să o „plătiţi”. 🙂 

Voi reveni cu amănunte pentru adresă şi data întâlnirii, imediat ce le voi obţine!

Pentru cei ce nu doriţi sau nu puteţi să ne întâlnim, dar vreţi să  donaţi, vă rog să o faceţi în CONTUL bancar: RO64 BSEA 0020 0000 0029 2882 Credit Agricole – Romania, TITULAR ASOCIATIA NATIONALA PENTRU COPII SI ADULTI CU AUTISM DIN ROMANIA – FILIALA IASI (ANCAAR – FIL. IASI), cu specificaţia donaţie „CAFEAUA PRIETENIEI”. 

Mi-ar plăcea, dacă îmi veţi lăsa în privat adresa, să vă pot trimite, personal, o scrisoare de mulţumire. 🙂

Îi mulţumesc, de asemenea, prietenei mele, prof. NICOLETA CONSTANTIN, de la Colegiul Naţional Mircea cel Bătrân din Rm. Vâlcea, care şi-a anunţat implicarea în proiect, alături de minunaţii ei elevi. 

Reverenţă vouă, tuturor celor ce veţi oferi o „cafea a prieteniei” acestor oameni speciali ce sunt  ŞI ai noştri!

tineri autism

aut. 2aut. 3aut. 2aut. 4

6 comentarii

Din categoria campanie, copil, de suflet..., eveniment, viaţă

10 lei donaţi…


10 LEI DONAŢI AU MULT MAI MULTĂ VALOARE DECÂT 100 DE LEI ŢINUŢI ÎN BUZUNAR!

Eu n-o să vă spun decât începutul… Era să spun „începutul poveştii”. Dar, nu e poveste. Este o realitate. Realitatea tragică a unui copil de 12 ani. „Copil” ar trebui să însemne veselie, familie, griji doar pentru învăţat şi joacă, voie bună, inocenţă.

Pentru copilul Florin Popa nu înseamnă nimic din toate astea. El trăieşte pe umeri şi în suflet cu povara unei vieţi pe care cu greu o poate duce şi un adult.

În urmă cu 6 săptămâni, în timp ce el era operat la un picior, mama lui murea, răpusă de cancer. A rămas doar cu tatăl. Care este bolnav de TBC.

Şi asta nu e tot! Trăiesc într-o sărăcie lucie, în comuna Gratia, jud. Teleorman, la 60 de km. de Bucureşti.

Maria, care le-a devenit înger păzitor, a reuşit să le facă rost de câteva lucruri: printre care un aragaz şi un frigider.

Mai au, însă, nevoie de multe, aşa cum vedeţi din imaginile de mai jos, inclusiv de o maşină de spălat manuală, cu storcător şi, mai ales, de repararea acoperişului casei, prin care se scurge apa în cele 2 cămăruţe în care trăiesc, în suprafaţă totală de 37 m.p.

Sâmbătă, trebuie să facă pomenirea de 40 de zile a celei ce le-a fost mamă şi soţie. Au nevoie de ajutor.

Dacă simţiţi că doriţi să vă implicaţi, puteţi depune/face transfer în contul SWIFT RZBR ROBU – IBAN RO82 RZBR 0000 0600 1661 9382, deschis la Raiffeisen Bank, titular Holtzhauser Sorin, CU SPECIFICAŢIA: DONAŢIE PENTRU CAZUL POPA FLORIN.

Cei care locuiţi în apropiere de ei, puteţi merge personal: cu produse sau bani.

Restul vă las pe voi să-l scrieţi…
Eu vă mulţumesc, Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Şi nu uitaţi: 10 LEI DONAŢI AU MULT MAI MULTĂ VALOARE DECÂT 100 DE LEI ŢINUŢI ÎN BUZUNAR!

 

poza 2poza f5poza f4poza f 2poza f3

4 comentarii

Din categoria campanie, campanii, copil, copilărie, de suflet..., părinţi, recurs la prea multă realitate

Fără titlu … Doar rugăminţi şi rugăciuni …


„La vârsta la care alţi copii aleargă prin parc şi se joacă, Andreea Ceauşu este ţintuită într-un pat de spital, conectată la aparate care îi filtrează sângele. Face dializă de două săptămâni, de când a fost diagnosticată cu o boală rară – sindrom hemolitic uremic atipic – din cauza căreia numărul de trombocite din organism scade. 

Se află în grija medicului Ovidiu Limoncu de la Institutul Clinic Fundeni care spune că în cazul Andreei, boala a fost foarte agresivă. În două zile de la diagnosticare a ajuns pe dializă, rinichii fiind primele organe care i-au cedat. Ulterior, a început să aibă convulsii, astfel că există mari şanse ca şi creierul să fie lezat, mai spune doctorul care o tratează.”

Aceasta este povestea unei fetiţe de 11 ani, din Bucureşti, fiica unei familii de profesori. SINGURA EI ŞANSĂ LA VIAŢĂ ESTE CEL MAI SCUMP TRATAMENT DIN LUME: „O singură fiolă costă 6.000 de euro, şi sunt necesare câte trei fiole pe săptămână. Într-o lună ar fi necesară suma de 72.000 de euro, ceea ce este enorm pentru orice familie.” 

Bineînţeles că, „în ciuda beneficiilor pe care le are şi cu toate că este aprobat în România pentru tratarea sindromului hemolitic uremic atipic, cu 89% şanse de reuşită, medicamentul-minune nu are nicio şansă să ajungă pe lista de medicamente compensate şi gratuite, la care Ministerul Sănătăţii lucrează de ceva timp. Asta pentru că fiolele pot ajunge la pacienţi strict prin compania naţională Unifarm, prin procedură de urgenţă pentru nevoi speciale.

Din cauza numărului mic de pacienţi, medicamentul a fost desemnat orfan, se obţine doar pe bază de reţetă şi este destinat pentru două boli rare ameninţătoare de viaţă, una dintre ele fiind sindromul hemolitic uremic atipic. Este o boală genetică ce determină scăderea celulelor roşii, duce la anemie, tromboză, formarea unor cheaguri de sânge şi la multe alte complicaţii”, a declarat, pentru adevărul.ro, farmacistul Anca Crupariu, purtătorul de cuvânt al Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale (ANMDM).

Dacă doriţi şi puteţi să o ajutaţi pe Andreea, aveţi mai jos CONTURILE BANCARE:

Tatal: CEAUSU LIVIU STEFAN
Email: ceausu.liviu@yahoo.com

TITULAR CEAUSU LIVIU STEFAN

CONTURI DESCHISE LA BCR MIHAI BRAVU

RO31RNCB0084010775440006 RON
RO04RNCB0084010775440007 EURO
RO74RNCB0084010775440008 USD
SWIFT: RNCB RO BU

Povestea mi-a trimis-o, prin e-mail, tatăl unui coleg de clasă al copilului meu, care este fost coleg cu profesorul Ceauşu, tatăl Andreei.

Eu vă mulţumesc, pentru orice veţi putea face, Dumnezeu să vă binecuvânteze!

3 comentarii

Din categoria campanie, campanii, copil, copilărie, viaţă

Despre proiectul „Şi ei sunt copiii noştri”


Ieri, am fost şi am discutat cu directorul Centrului de plasament „Pinocchio” 3, d-l Marius Anghel. Un domn special, căruia îi pasă de copiii pe care îi are în grijă.

Astfel: PE 14 DECEMBRIE VOI/VOM (DACĂ SUNT ŞI ALŢI DORITORI) FI LA COPIII DE LA „PINOCCHIO”. De ce pe 14? Pentru că, până atunci, s-au programat deja diferite firme. Ceea ce e bine. Rău este că, de regulă, se merge numai cu dulciuri şi că, între Paşte şi Crăciun, nu-şi aduce nimeni aminte că aceşti copii există. Dar, asta e altă poveste!

Cu banii strânsi de la voi, ca urmare a discuţiei avute cu d-l Anghel, am hotărât că le voi cumpăra mâncarea necesară pentru gustări. În continuare, sunt vulnerabili din acest punct de vedere. Nu au cu ce să facă banalele sandvişuri – acelea din care copiii noştri muşcă o dată şi apoi le aruncă la gunoi – pentru gustările de dimineaţa şi de seara. Prin urmare, vor fi cumpărate: iaurt natural, şuncă din piept de pui/curcan, caşcaval, cereale şi fructe.

Desigur, copiii mai au nevoie de şosete groase, lenjerie intimă/lenjerie de corp. Vă reamintesc că sunt 46 de copii, cu vârste între 3 şi 14 ani (între timp, o fetiţă a împlinit vârsta de 14 ani  ).

ÎN CONCLUZIE: CEI CARE MAI DORIŢI să donaţi, vă rog să vă grăbiţi să o faceţi. Cei care doriţi să mă însoţiţi la copii, vă rog să mă anunţaţi, pentru că trebuie să încep să trimit cererile către Protecţia copilului din cadrul Primăriei sectorului 3!

Mulţumesc, cu tot sufletul, celor care au donat deja: Adrian GrigoreViviana Balanga&comp., Janeta IonescuLogofatu Dana, doamnei ce a dorit să rămână anonimă, Bre AlexandraMarian Cruceru, Lili Pinca.

Îi aştept, de asemenea, pe cei care au promis că se vor implica şi le mulţumesc pentru intenţie!

Da, şi ei sunt copiii noştri. Ei, copiii care trăiesc pe un colţ de lume… lume prea grăbită şi pierdută în propria-i viaţă, pentru a-i vedea, auzi, înţelege…

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

2 comentarii

Din categoria campanie, campanii, copil, copilărie, de suflet...

Şi ei îl aşteaptă pe Moş Nicolae


Copilul meu îl aşteaptă pe Moş Nicolae. Copilul tău îl aşteaptă pe Moş Nicolae. Ei … Şi ei îl aşteaptă pe Moş Nicolae…

Îmi propusesem ca, împreună, să le dăruim rechizite. Nu am reuşit. Probabil pentru că nu am reuşit să vă conving că au nevoie de noi… Sau, poate, nu am inspirat suficientă încredere. Vă cer scuze, dacă este aşa!

Pentru că, totuşi, am strâns nişte bănuţi şi pentru că se apropie Moş Nicolae, vă cer în continuare ajutorul: să le ducem mici bucurii pe 6 decembrie. Astfel, termenul limită pentru strângerea donaţiilor este 01 decembrie 2013.

Drept mulţumire, vă pun inima în palme – dau, în schimbul oricărei donaţii din partea voastră, un magnet de frigider, cu afişul campaniei. E frumos, să ştiţi! Celor din Bucureşti, îl pot înmâna personal, celor din provincie, îl trimit prin poştă.

Pentru ei, copiii abandonaţi, copiii instituţionalizaţi despre care, putem crede, la un moment dat, că nu sunt “problema” noastră. Că responsabili sunt părinţii care le-au dat viaţă şi i-au aruncat ca pe nişte obiecte nefolositoare şi instituţiile care i-au luat “în primire”. Instituţii care, este adevărat, funcţionează din banii noştri, ai tuturor. Numai că, din păcate, aceşti copii sunt din ce în ce mai mulţi, iar statul le acordă, pentru întreţinere, pe zi, mai puţin decât plăteşte pentru un deţinut.

Ce nu trebuie noi să uităm este că aceşti copii, la împlinirea vârstei de 18 ani, vor fi azvârliţi în societate. Şi, din acel moment, noi vom începe să le pretindem să devină nişte adulţi responsabili, verticali, utili lor înşişi şi societăţii, adulţi care să respecte legea, convenţiile sociale, etc. Ceea ce este firesc! Numai că să nu uităm că noi, la rândul nostru, fie nu am ştiut, fie nu ne-am făcut timp, fie nu am dorit, nu i-am învăţat, de-a lungul copilăriei şi adolescenţei lor, cum să fie responsabili, buni, cum să înveţe, cum să nu-i urască pe cei ce nu sunt ca ei, cum să respecte, cum să trăiască normal, cum să iubească …

Ne place, sau nu, şi ei sunt copiii noştri şi avem datoria de a nu le întoarce spatele!

De exemplu, copiii din Centrul Pinocchio 3 –#centrulpinocchio3. Că despre ei este vorba în această nouă acţiune pe care o iniţiez: sunt 46 de copii, cu vârste între 3 şi 13 ani, 26 de băieţi şi 20 de fete. Au nevoie de mâncare, pentru gustările dintre mese, au nevoie de rechizite, de hăinuţe, de atenţie.

De aceea, dacă doriţi şi puteţi, vă aştept ca, împreună, să strângem bani – sau bunuri. Cei ce doriţi să donaţi, orice, ştiţi unde mă găsiţi.

Contul este RO56INGB0000999903764958, deschis, în lei, la ING BANK, titular ADELA ONETE. Vă rog să menţionaţi la natura plăţii: donaţie proiect Centru de plasament.

De asemenea, pe toţi cei care vor să-mi fie alături la cumpărături şi, ulterior, la Centru, când vom duce donaţiile, îi rog să-mi dea de ştire, pentru că trebuie ca, în cererile pe care le trimit către DGASPC sector 3, să menţionez persoanele care vor merge în vizită la copii.

Ştiţi, totodată, că-mi puteţi solicita orice dovadă a banilor primiţi, precum şi a modului în care au fost cheltuiţi şi vi le voi pune la dispoziţie, fără ezitare.

magnet 1

Un comentariu

Din categoria campanie, campanii, copil, copilărie, de suflet..., diverse, eveniment

Ai lor, ai mei, ai tăi, ai noştri …


Şi ei sunt copiii noştri!

Ei, copiii abandonaţi, copiii instituţionalizaţi despre care, putem crede, la un moment dat, că nu sunt „problema” noastră. Că responsabili sunt părinţii care le-au dat viaţă şi i-au aruncat ca pe nişte obiecte nefolositoare şi instituţiile care i-au luat „în primire”. Instituţii care, este adevărat, funcţionează din banii noştri, ai tuturor. Numai că, din păcate, aceşti copii sunt din ce în ce mai mulţi, iar statul le acordă, pentru întreţinere, pe zi, mai puţin decât plăteşte pentru un deţinut.

Ce nu trebuie noi să uităm este că aceşti copii, la împlinirea vârstei de 18 ani, vor fi azvârliţi în societate. Şi, din acel moment, noi vom începe să le pretindem să devină nişte adulţi responsabili, verticali, utili lor înşişi şi societăţii, adulţi care să respecte legea, convenţiile sociale, etc. Ceea ce este firesc! Numai că să nu uităm că noi, la rândul nostru, fie nu am ştiut, fie nu ne-am făcut timp, fie nu am dorit, nu i-am învăţat, de-a lungul copilăriei şi adolescenţei lor, cum să fie responsabili, buni, cum să înveţe, cum să nu-i urască pe cei ce nu sunt ca ei, cum să respecte, cum să trăiască normal, cum să iubească …

Ne place, sau nu, şi ei sunt copiii noştri şi avem datoria de a nu le întoarce spatele!
afis campanii
De exemplu, copiii din Centrul Pinocchio 3. Că despre ei este vorba în această nouă acţiune pe care o iniţiez: sunt 46 de copii, cu vârste între 3 şi 13 ani, 26 de băieţi şi 20 de fete. Au nevoie de mâncare, pentru gustările dintre mese, au nevoie de rechizite, de hăinuţe, de atenţie. 

De aceea, dacă doriţi şi puteţi, vă aştept ca, împreună, să strângem bani – sau bunuri – pentru ei şi, odată cu începerea şcolii, să le mai facem câte-o bucurie!
Cei ce doriţi să donaţi, orice, ştiţi unde mă găsiţi. 

Contul este RO56INGB0000999903764958, deschis, în lei, la ING BANK, titular ADELA ONETE. Vă rog să menţionaţi la natura plăţii: donaţie proiect Centru de plasament.

De asemenea, pe toţi cei care vor să-mi fie alături la cumpărături şi, ulterior, la Centru, când vom duce donaţiile, îi rog să-mi dea de ştire, pentru că trebuie ca, în cererile pe care le trimit către DGASPC sector 3, să menţionez persoanele care vor merge în vizită la copii. 

Ştiţi, totodată, că-mi puteţi solicita orice dovadă a banilor primiţi, precum şi a modului în care au fost cheltuiţi şi vi le voi pune la dispoziţie, fără ezitare!

12 comentarii

Din categoria campanie, campanii, copil, copilărie, de suflet..., diverse, eveniment

El este Vlăduţ Ursache. Şi ştie că va muri…


El este Vlăduţ. Are 8 ani.

De când am aflat povestea lui, nu am linişte… Cum am aflat? Mama lui, Mihaiela Ursache, s-a abonat la postările mele pe Facebook. Aşa, i-am vizitat contul. Am văzut pozele şi povestea din spatele lor şi m-am cutremurat. Nu mi-a cerut nimic. Dar, nici nu era nevoie. Copilaşul ei, care acum are 8 ani, este bolnav de hidrocefalie irecuperabilă, se pare. Cel puţin, aşa am înţeles.  Se pare că, la vârsta de un an, băieţelul a fost supus unei intervenţii chirurgicale nereuşite. Din acel moment, li s-a spus părinţilor că va muri. Din fericire, nu s-a întâmplat asta. Dar ei, inclusiv Vlăduţ, care îşi conştientizează situaţia, se aşteaptă, oricând, la o nenorocire. Toate aceste amănunte, le-am aflat de la Violeta Enescu. Ea locuieşte relativ aproape de ei – la 10 km. distanţă, familia Ursache fiind din Dărmăneşti, Bacău. Cerându-i amănunte despre caz, mi-a scris următoarele:
Intr-adevar, am fost acolo si din nefericire cazul e mai dramatic decat pare deoarece copilul constientiteaza ca este f. bolnav si ca sfarsitul sau e f. aproape….Sunt o familie curata si fizic si sufleteste insa se descurca f greu cu banii pt cheltuielile cu medicamentele si cu alte lucruri trebuincioase. Eu am facut cazul cunoscut si prietenilor mei si fiecare a participat cu cate ceva dar din pacate nici noi nu putem face f mult si lumea nu se prea sensibilizeaza la un caz fara recuparare…deci Vladut este condamnat sa sfarseasca in foame si lipsuri,daca puteti face ceva ar fi extraordinar,acesti oameni nu cer decat un pic de ajutor in fiecare luna pentru a-i putea asigura strictul necesar. In numele lor eu va multumesc f. mult, va las un nr. de tel si daca doriti alte amanunte vi le ofer cu placere..”  La telefon, Violeta mi-a mai povestit că familia Ursache are venituri foarte modeste: salariul tatălui, precum şi un ajutor minim pe care îl primeşte de la Primărie, cu foarte mari întârzieri şi că, realmente, nu au bani de mâncare şi nici de tratamente. Copilul are dureri foarte mari şi-şi întreabă mama: „Mami, nu ne poate ajuta şi pe noi nimeni?”

În concluzie, Vlăduţ şi familia lui au nevoie DISPERATĂ de noi, de mâna noastră întinsă, de ajutorul nostru, oricum va veni el: sub formă de mâncare, haine, jucării, pampers, bani. Pentru donaţiile de bani:

„RO77RNCB0535113339580001, cont deschis la B.C.R., pentru Vadut, pe numele de URSACHE MIHAELA din Darmanesti.”

Dragii mei, ştiu că mi-aţi fost mereu alături, în micile mele acţiuni şi că, datorită vouă, am adus câte un zâmbet pe feţele copiilor. Vă rog, şi de această dată, să ne unim şi să fim alături de Vlăduţ. Ştiu că nu e nevoie să vă rog, ci doar să vă cer… Vă îmbrăţişez, cu dragoste şi vă mulţumesc! Mă înclin!

P.S. Mă puteţi contacta, cum vă este mai uşor: la telefon: 0766.241.219, aici, pe e-mail: adelaonete@gmail.com, pe facebook: http://www.facebook.com/adela.onete

19 comentarii

Din categoria campanie, campanii, copil, copilărie, de prin viaţă păţite şi adunate, de suflet..., gânduri, inocenţă, iubire

Vrei să fii „iepuraşul” lor?


Fundaţia JOYO vine în sprijinul acelor „copii crescuţi în familii cu mari greutăţi materiale şi nu numai… Neglijaţi, abuzaţi sau obligaţi să muncească de la vârste fragede, uită de şcoală, abandonează, pierd orice şansă pentru viitor…  Copii mai puţin norocoşi decât alţii…”.

„În Centrul social de zi  “CASA FLORIAN” se desfaşoară cele mai multe din activitaţile fundaţiei. Aici se oferă unui grup de 50 de copii şi tineri defavorizaţi, zilnic, suport socio-educativ diferenţiat, ca şi masa de prânz şi micul dejun/gustarea. Copiii şi tinerii provin din familii aflate în situaţii de mare dificultate (familii cu venituri insuficiente, cu mulţi copii, mo-noparentale, familii cu unul sau ambii parinţi şomeri, familii în care părinţii suferă de boli cronice grave, etc.)  şi se află în situaţii de risc de abandon şcolar sau familial.” Mai multe detalii pe http://www.joyo-foundation.ro/.

SUNT COPII – FETE ŞI BĂIEŢI – CU VÂRSTE CUPRINSE ÎNTRE 6 ŞI 14 ANI.

VINERI, 13.04.2012, se va merge la fundaţie cu DONAŢII constând în: hăinuţe, alimente, dulciuri, rechizite, încălţăminte, etc. Dacă puteţi şi doriţi să donaţi ceva, vă rog să luaţi legătura cu d-na ADRIANA VELEA (o bună prietenă a mea, care se implică foarte mult în ajutorarea copiilor şi tinerilor defavorizaţi), la adresa de e-mail a.velea@cfooncall.ro.

Vă mulţumesc şi Dumnezeu să vă binecuvânteze pentru gândurile şi faptele voastre bune!

3 comentarii

Din categoria campanie, campanii, copil, de suflet...

Strigăt de ajutor!


Azi, am primit mesajul de mai jos. Este un strigăt de ajutor. De data aceasta, nu este strigătul mamei pentru copilul ei, ci al unor fii pentru mama lor. De aceea, toţi cei care puteţi da o mână de ajutor şi o speranţă, vă rog să o faceţi. Ştiu că este greu pentru mulţi, ştiu că viaţa ne este din ce în ce mai grea, dar, dacă vom fi uniţi, cât mai mulţi, poate vom reuşi să ajutăm această familie.

„Buna ziua,

Ma iertati ca va deranjez .Vin cu rugamintea la d-voastra sa scrieti un articol pe blogul d-voastra si sa distribuiti mai departe pe facebook despre mama mea, Gabriela Tudorache care este foarte bolnava. Este diagnosticata cu meningiom, o tumoare cerebrala care i-a afectat vederea si trebuie sa se opereze cat mai repede la o clinica din Germania unde ni se cer 35 000 EUR plus cheltuieli de cazare si transport .

Viata si vederea ei depind de aceasta operatie , iar mie si fratelui meu ne este foarte greu sa o vedem cum indura zilnic cumplitele dureri de cap si ameteli. Timpul nu ne permite sa asteptam si va rugam sa scrieti un articol despre cazul ei . Mai multe detalii le gasiti pe http://gabrielatudorache.blogspot.com/.  Sau ne puteti contacta la nr de tel. 0724342082. Va rugam, daca sunteti de acord sa ne lasati si un raspuns .
Va multumesc din inima pentru sprijinul acordat.”

11 comentarii

Din categoria campanie, campanii, de suflet..., viaţă

Ajutor pentru Andrei – urgent!


Andrei Duca este un băieţel, de 8 ani, din Ploieşti, care tocmai a fost diagnosticat cu ”Masa tumorală de ventricul 4 (meduloblastom) cu determinări secundare leptomenigeale cerebrale şi vertebrale”. “În cuvinte mai simple, Andrei are un număr de tumori în creier şi pe coloana vertebrală care, momentan, îl impedică doar să meargă. Starea lui se inrăutaţeşte, insă, pe zi ce trece. “, spune mama lui. Pentru a i se salva viaţa, trebuie SĂ SE OPEREZE URGENT ÎN GERMANIA, cel mai târziu luna viitoare. Părinţii lui vor vinde casa pentru a face rost de bani. Dar tot au nevoie de ajutor. Vă rog, din suflet, dacă puteţi să ajutaţi cu ceva, nu ezitaţi! Pagina lui de pe Fb, este: http://www.facebook.com/pages/Andrei-Duca/226599324093700?sk=app_208412272531040
Mai multe detalii, aici: http://andreiduca.com/


2 comentarii

Din categoria copil, copilărie, de suflet..., medicină

Eu nu vreau să moară şi capra vecinului


Dimpotrivă: vreau să fiu alături de el, dacă i se întâmplă. Se tot spune că oamenii, în general şi românii, în special, sunt, prin esenţă, egoişti, nepăsători, invidioşi, răi. Că ţine de educaţie să depăşim aceste „calităţi” care nu ne fac cinste. De educaţie şi de suflet, aş completa eu. Dar eu ştiu că nu este aşa. Ştiu că putem fi compasivi, generoşi, darnici, puternici, toleranţi, SOLIDARI. În toate campaniile mele umanitare şi ale celor din jurul meu, mi s-a dovedit asta. Ştiu că, împreună, noi, ROMÂNII, putem fi o forţă. Şi vreau să şi dovedim asta: celor care şi-au pierdut orice speranţă şi celor care dau conotaţii negative cuvântului „român”. De aceea, dacă astea sunt şi convingerile voastre, vă chem  ca, împreună, să formăm cel mai mare grup:  „Numai împreună!”

http://www.facebook.com/groups/281275908587985/

Veţi fi adăugaţi în grup, numai ca urmare a dorinţei voastre exprese şi nu din oficiu. Împreună!” trebuie să fie crezul vostru.

Scopul grupului este de a ne implica în campanii umanitare, sociale, de a ne păsa de cel de lângă noi, indiferent cine este acesta, de a întinde o mână oricui are nevoie.

Pentru cei care nu aveţi cont Facebook şi nici nu doriţi să vă faceţi, voi deschide o pagină specială, aici, pe blog.

7 comentarii

Din categoria campanie, campanii, ce credeti?, de suflet..., manifest, privind în jur

În genunchi, vă rog!


Ea este Mădălina. Are 11 ani şi este crescută, de la vârsta de un an, când a fost părăsită de părinţi, de o familie din Cisnădie. Are parte de toată iubirea, grija şi susţinerea lor. Mai ales că Mădălina este bolnavă: „scolioza galopantă. Starea ei se înrăutăţeste de la o lună la alta. Medicii spun că nu s-au mai întâlnit cu o evoluţie atât de rapidă a unui caz de scolioză. A fost internată de 12 ori în mai puţin de 2 ani şi jumătate. În acest timp, scolioza toraco-lombară a Mădălinei a ajuns la un unghi de 77 de grade şi i s-a dezvoltat şi o altă scolioză, la sold, cu un unghi de 20 de grade. Unul din plămâni nu mai poate funcţiona pentru că e strâns de coaste, inima e afectată şi ea. De 5 luni, e nevoită pentru a putea respira să folosească spray-uri speciale pentru zi şi noapte. Are dureri de spate şi îi amorţesc mereu o mână şi un picior. Mişcările bruşte, o izbitură de un perete sau simpla cădere pe gheaţă îi pot provoca moartea din cauza coloanei rigide.” Mai multe amănunte aici:
http://www.sibiu100.ro/index.php?page=articol&id=3292&sursa=articole&titlu=Laura+Dobrot%E3+Nov%E3cean%3A++Ultimul+pacient+al+tat%E3lui+meu%85.

Acestea sunt conturile care-i pot salva viaţa:
RO61BTRL03301201G87470XX cont in RON
RO36BTRL03304201G87470XX cont in EURO, deschise la Banca Transilvania Sibiu, Agenţia Cisnădie, pe numele Muntean Laurean.

Are nevoie de 50.000 de euro!

Vă rog: daţi un leu, un euro, un share, orice, numai haideţi să-i dăm o şansă! În genunchi, vă rog!

4 comentarii

Din categoria campanie, campanii, copil, de suflet..., medicină

Din „cauza” voastră, am făcut-o din nou…


Desigur, datorită vouă! A fost cauza noastră: s-o mai facem încă o dată! Şi am făcut-o! De aceea, mă înclin şi vă mulţumesc, cu tot sufletul, cu toată inima, cu mintea, pentru că aţi crezut în proiectul „Dau poezie, pentru mâncare!”, pentru că am fost, din nou, o echipă frumoasă, pentru că am lăsat, pentru o clipă, cotidianul la o parte şi ne-am gândit şi la cei a căror soartă depinde, în primul rând, de noi. Datorită vouă, am reuşit să strâng 2010 lei, bani cu care am cumpărat alimente, pe care le-am dus, ieri, 05.11.2011, copiilor de la Centrul de Plasament „Pinocchio 3”. Copii pe care i-am revăzut, cu bucurie, dar şi cu tristeţe. Recunosc că, deşi ar fi trebuit, probabil, să mă obişnuiesc, rezist din ce în ce mai greu să-i privesc în ochi – au privirile atât de triste, iar licărul de speranţă ce apare de câte ori cineva le deschide uşa mi se înfige în suflet ca un cui încins, chiar dacă ştiu că aceste vizite le fac bine.  Unul dintre băieţei, care cred că are vreo 11-12 anişori, mi-a spus: „Ştii ce vreau eu să mă fac când voi fi mare? Robert de Niro!” Şi părea atât de hotărât!  Un altul mă fixa cu privirea, spunându-mi că mă recunoaşte de la campaniile trecute.  Sunt atât de plini de viaţă şi au nevoie de atâta normalitate!
Pentru toate aceste momente, eu vă mulţumesc:
pentru promovare şi implicare financiară:

Marius Torsan, Cristina Neaga, Bogdan Alexandroiu,  Alexandru Rusu, Bogdan Zăgan, Cătălin Din, Ciprian Anastasescu, Dragoş Boneanu, Cristian Plop, Livia Contescu, Răzvan Bolborici, Anca Tătucu, Miruna Ştefănică, Mihaela Cristina Pop, Marian Cruceru, Bogdan Catrina, Oana Dincă, C.B., Dana Iancu, Cristina Chivu, Georgiana Tunsoiu, Iuliana Morjan, Liliana Sănduleasa, Dana şi Florin Bodescu, Dana Alexandrescu, Valentin Rizea, Daniel şi Carmen Petac, Gabriela Cojocaru , Cătălin Păuna, Camelia Guşescu, Anamaria Dima, Oana Gavrilescu, Liliana Luca, Gabriela Florea, Geta Kiefer, Marilena Onete.

pentru promovarea acţiunii:

Elena Alina, Ada Pavel, Cristian Gheorghe, Mădălina Ciucu, EditDana Pătrănoiu, Club Fantasy, Mihaela Scherer, Tavi Angheluş, Invisible Detector, d-na educatoare Carmen Crican, de la Grădiniţa BamBoo. (sper că nu am uitat pe nimeni, dacă este aşa, vă rog să mă trageţi de mânecă!)

Cu cei 2010 lei strânşi, am cumpărat următoarele:

telemea de vacă – 19 kg, salam ardelenesc – 7 kg, şunculiţă ardeleneasca – 5 kg, pastramă piept de pui – 5 kg, brânzică “Almette cu smântână” – 40 de cutii, lapte de capră, bio – 17 cutii, lapte UHT “Rarăul” 24 de cutii, pateu “Scandia” – 40 de cutii (porc, pui, gâscă), brânză topită “Appetito” – 20 de cutii, unt “Napolact” – 10 pachete, măsline – 5 kg, salam de Sibiu feliat – 10 pachete, caşcaval afumat – 5 “roţi”, caşcaval neafumat “Bobâlna Napoca”- 5 “roţi”, salam din piept de pui – 5 batoane, salam “Victoria” – 5 batoane,  portocale – 12 kg,  şosete – 20 de seturi (19 seturi a câte 2 perechi, un set a 12 perechi).

Acestora s-au adăugat alimentele, fructele, hăinuţele, jucăriile, cărţile, încălţămintea donate de către noi, Gabriela Florea, Liliana Luca şi Camelia Guşescu.

Cam asta a fost acţiunea „Dau poezie, pentru mâncare!”.

P.S. Marţi, de Sf. Gavril şi Mihail, 5 copilaşi îşi vor sărbători ziua de nume, lucru pe care l-am aflat sâmbătă. Ce spuneţi, un tort, nişte cadouri ceva? Să se simtă şi ei iubiţi! (Avem 200 de lei, deja).

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                bonuri fiscale                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                        bonuri fiscaleproces-verbal de predare-primire          certificat de conformitate produse                                                     

13 comentarii

Din categoria campanie, campanii, copil, copilărie, de suflet..., eveniment, mancarea cea de toate zilele, poezii, poezii proprii

Dau poezie, pentru mâncare!


Vă mai amintiţi de copiii de la Centrul de plasament Pinocchio? Vă mai amintiţi că, în afară de faptul că aceşti copii au nevoie să fie vizitaţi, măcar din când în când, mi s-a spus că duc lipsă de mâncare?
De aceea, m-am gândit să vă cer – din nou – ajutorul: ofer, spre vânzare, cartea mea de poezii „Azi sunt pasăre. Mâine voi fi zbor.” şi, în funcţie de încasări, cel puţin jumătate din bani vor fi folosiţi pentru a cumpăra mâncare pentru aceşti micuţi.

poeziiPreţul cărţii este de 15 lei + taxe transport (Poşta Română, sau curier, in funcţie de preferinţe), cu plata ramburs. Pentru început, evenimentul se va întinde pe o durată de 30 de zile, cu începere de azi, 18.09.2011. Pe cei ce nu doriţi să cumpăraţi cartea, dar vreţi, totuşi, să vă implicaţi în acţiune, vă rog să o promovaţi (pe ea, acţiunea).

IMPORTANT: La sfârşitul acţiunii, voi face publice toate donaţiile, precum şi toate dovezile necesare îndeplinirii misiunii.

Pentru comenzi şi detalii, vă aştept aici, pe blog, pe facebook, la adresa http://www.facebook.com/event.php?eid=149983791761273, la numărul de telefon 0766.241.219 sau pe e-mail, la adresa  adelaonete@gmail.com.

Vă mulţumesc pentru oricum veţi vrea să-i ajutaţi pe copiii de la Centrul de plasament „Pinocchio”!

28 comentarii

Din categoria campanie, campanii, ce credeti?, copil, copilărie, de suflet..., diverse, eveniment, poezii

Şi ei sunt copiii noştri…


Motto: Când ai încetat să mai fii de folos celorlalţi, ai încetat să iubeşti, deci ai încetat să mai trăieşti.

Este vorba despre cei 45 de copii, fete şi băieţi, cu vârste cuprinse între 4 şi 13 ani, instituţionalizaţi în cadrul Centrului de Plasament „Pinocchio 3”, din sectorul 3, str. Serg. Bonea Marin nr. 2. Sunt copii ce poartă eticheta de „cazuri sociale”, copii despre care părinţii lor au considerat că le este mai bine departe de ei, de tot ce înseamnă familie, dragoste familială, cămin. Sunt copii ce tânjesc după socializare, după un tipar „normal”, copii care au nevoie de noi. Pe 1 Iunie este, firesc, şi ziua lor. De aceea, poate, împreună, le putem face cadou câte ceva şi, de ce nu?, inclusiv prezenţa noastră. Pentru ei, doamnele care le poartă de grijă, indiferent de funcţia ce o au în cadrul instituţiei, fiecare dintre ele este „mama”. Aşa li se adresează: „mama….”
Ca de obicei, eu mă adresez vouă, tuturor, să le întindem o mână. Ce spuneţi, ne mobilizăm şi acum pentru 1 Iunie sau, măcar, o altă zi a săptămânii următoare? Pentru orice ajutor pe care îl puteţi da, aştept să mă contactaţi, fie aici, pe blog, fie pe facebook, e-mail sau telefon.
Vă mulţumesc pentru tot ce aţi făcut şi pentru ceea ce veţi face, în numele meu şi în numele celor pe care i-aţi ajutat/îi veţi ajuta. Vă îmbrăţişez, cu toată dragostea.

16 comentarii

Din categoria campanie, campanii, copil, copilărie, de suflet..., diverse, eveniment, inocenţă, manifest

„Plini de boli şi suferinţi”…


Aşa sunt bătrânii de la „Căminul de Întreţinere şi Asistenţă Persoane Adulte (C.I.A.P.A.) Vitan Bârzeşti”. Actualmente, trăiesc, aici, 41 de persoane: 15 bărbaţi şi 26 de femei. Capacitatea amplasamentului este de 50 de locuri. Sunt bătrâni cu grave probleme: demenţe, Alzheimer, pareze, etc.  „Trăiesc” este, oarecum, impropriu spus, pentru că, de fapt, sunt suspendaţi între viaţă şi moarte. „Mulţi sunt în faze terminale”, mi s-a spus. „Nu sunt sociabili şi nu poţi să comunici cu ei”, am aflat azi de la psihologul azilului, când am fost să le duc donaţiile: medicamente şi consumabile medicale, alimente, pahare, haine, lenjerii, etc.:

donaţii azil donaţii azil donaţii azil donaţii azil

Am ajuns, însă, la ora la care dormeau. Am vrut să vizitez puţin. O atmosferă greu de suportat. Am plecat de acolo, cu o mare tristeţe în suflet, apăsătoare. Este greu să ai grijă de atâţia oameni bolnavi şi în vârstă. Mai ales, când nu primeşti ajutor şi când eşti plătit umilitor de puţin: un infirmier câştigă în jur de 450 de lei, iar cele mai „mari” salarii sunt  între 700 şi 1.000 de lei.
Mulţumesc, încă o dată, celor ce mi-au fost coechipieri atât de buni, în această acţiune:
Miruna Ionescu, Liliana Luca şi colegilor ei de la “Nuclearelectrica” S.A., Daniel Gârbea, Anca, Gabi Cojocaru, Daniela Alexandrescu, Marian Cruceru, Mihaela Ion (de la Institutul de Biologie), Anca V., Mihaela Iancu, Alexandra Ştefania, Florentin Duban, Irina, Lavinia, Cristian Şerban, Magazinul de jucării “Imaginarium“, precum şi familiei mele: Marilena Onete, Victor Scherer.

Campaniile vor continua: următoarea este programată pentru sfârşitul lunii aprilie.

34 comentarii

Din categoria campanie, campanii, de suflet..., diverse, eveniment, privind în jur, recurs la prea multă realitate

Misiune îndeplinită – prima parte


Aşa cum am tot anunţat, ieri, la ora 17,00, a fost vizita la Casa Buburuza, unde i-am revăzut pe copii. Ne aşteptau – spun „ne” pentru că am fost însoţită şi de câţiva dintre prietenii enumeraţi mai jos, – cu nerăbdare. Mi s-a spus că nici nu au mâncat cum trebuie şi s-au trezit mai repede decât de obicei. Am reuşit, şi de data aceasta, să strângem diferite lucruri care le sunt utile: alimente, scaune de bucătărie, produse de curăţenie, coş de rufe, faţă de masă, hăinuţe, jucării, dulciuri, etc. Toate acestea nu ar fi fost posibile fără ajutorul următorilor prieteni, cărora le mulţumesc, cu reverenţă, pentru dăruire, seriozitate şi implicare: Miruna Ionescu, Liliana Luca şi colegilor ei de la „Nuclearelectrica” S.A., Daniel Gârbea,  Anca, Gabi Cojocaru, Daniela Alexandrescu, Marian Cruceru, Mihaela Ion (de la Institutul de Biologie), Anca V., Mihaela Iancu, Alexandra Ştefania, Florentin Duban, Irina, Lavinia, Cristian Şerban, Magazinul de jucării „Imaginarium„, precum  şi familiei mele: Marilena Onete, Victor Scherer.

Săptămâna aceasta vom merge şi la Azilul de bătrâni Vitan- Bârzeşti. Cine mai poate să se implice, este rugat să mă contacteze.
Campaniile vor continua.

22 comentarii

Din categoria campanie, campanii, copil, de suflet..., eveniment, privind în jur

Suntem săraci, dar nu fără suflet: să o ajutăm pe Eva Maria!


Ea este Eva Maria Grigorescu:

Eva Maria - 4 ani

Azi, împlineşte 4 ani. Pe care şi-i „sărbătoreşte” pe patul spitalului Fundeni, unde se află, diagnosticată cu LEUCEMIE ACUTA LIMFOBLASTICA tip L1. Pentru tratamentul care o poate salva este nevoie de  foarte mulţi bani, pe care familia nu-i deţine. Mai multe amănunte puteţi găsi la adresa: http://www.mariaeva.ro/povestea-evei-maria. Cazul ei a fost prezentat şi la Antena 3, la ştiri.

Orice ajutor, din partea noastră, a tuturor, cât de mic, poate fi o şansă de salvare a acestui copil. Mai jos, aveţi toate datele necesare pentru eventuale donaţii:

Transfer bancar in conturile:
BRD – LEI
RO12BRDE426SV42546784260
Titular: Grigorescu Cezar
CNP: 1680315463070
Sucursala: BRD EC Delfin

BRD – EURO
RO04BRDE426SV42546944260
Titular: Grigorescu Cezar
CNP: 1680315463070
Sucursala: BRD EC Delfin

Prin telefon:
(numere apelabile numai din reteaua romtelecom)
0900 900 082 – 2 EURO/apel
0900 900 086 – 6 EURO/apel
0900 900 084 – 8 EURO/apel
Contact

contact@mariaeva.ro
0745 142 492

Vă mulţumesc, pentru tot ce veţi face în acest caz! Suntem săraci, dar nu ne-au smuls şi sufletul.

http://adapavel.wordpress.com/2011/01/26/zile-de-iarna/

http://www.adibontea.com/2011/01/01/happy-news-year/

http://carmen76negoita.wordpress.com/2011/01/24/update-la-paveste-fara-sfarsit-medieval-story/

http://cosminstefanescu.wordpress.com/2011/01/06/aeroportul-international-din-memphis-fotografii/

http://pazniculdenoapte.blogspot.com/2011/01/pamantence-zdravene-si-autentice-oferim.html

http://zaqk.wordpress.com/2011/01/27/simtul-umorului-la-romani/

http://alexandrescudaniela.com/promisiuni-ganduri-reparate/

http://blog.adrianvoicu.ro/index.php/2011/01/23/ceai-negru-laptos-“bucuria-voinicului”/

http://bogdanonin.blogspot.com/2011/01/pauza-muzicala.html

http://bucurestiuldevis.blogspot.com/2011/01/model-de-educatie.html

http://anausca.wordpress.com/2011/01/26/26-ianuarie/

http://anaveronica.wordpress.com/2011/01/23/blogarita-cronica/

http://andreihappyday.wordpress.com/2011/01/24/ezoteric/

http://bucurvictor.wordpress.com/2011/01/26/specialitatea-casei/

http://buimacii.wordpress.com/2011/01/27/examen-la-scoala-de-soferi/

http://calinhera.wordpress.com/2011/01/26/incredibilele-misiuni-ale-agentului-special-oso/

http://cristiandima.wordpress.com/2011/01/27/noapte-misterioasa/

http://daniotil.ro/2011/01/austria-autostrada-schi-masini/

http://desprecancer.com/blog/2011/01/24/fiarba-vinu-n-cupe/

http://dianaalzner.blogspot.com/2011/01/mari-corabii.html

http://diversediversificate.wordpress.com/2011/01/25/premiu-pentru-cel-mai-dulce-blogger/

http://dmd-suflet.blogspot.com/2011/01/scrib.html

http://eclpsademart.wordpress.com/2011/01/22/adagio/

http://edituramateescu.wordpress.com/2011/01/24/bunele-maniere-la-romani/

http://laurafrunza.com/2011/01/26/cartea-de-miercuri-negru-de-fum/

http://gabitzu.eu/2011/01/2011-ca-un-deja-vu/

http://gabrieladsavitsky.wordpress.com/2011/01/24/24-ianuarie-ziua-dezunirii/

http://gabrielailies.wordpress.com/2011/01/27/clujenii-il-iubesc-pe-florin/

http://gabryellehelen.wordpress.com/2011/01/26/ei-si-noi/

http://geaninalisandru.wordpress.com/2011/01/15/sedusa-si-exilata/

http://georgiana75.wordpress.com/2011/01/27/3m-mishulake-mozart-si-muzica/

http://griska.wordpress.com/2011/01/25/geanta-confiscata/

http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/01/printre-povesti.html

http://injineru.blogspot.com/2011/01/amintiri.html

http://ioanbistriteanul.ro/?p=1785

http://ivanuska.wordpress.com/2011/01/26/27-ianuarie-2/

http://jumatati.blogspot.com/2011/01/fard-risipit-prin-lume.html

http://linkping.wordpress.com/2011/01/22/versuri-ratacite-ce-vrei/

http://madalinaionescu.blogspot.com/2011/01/god-shave-queen.html

http://magdalas.wordpress.com/2010/12/06/the-pianist/

http://mamasiiubita.blogspot.com/2011/01/rosul-unghiilor.html

http://maramuresh.wordpress.com/2011/01/25/portretul-omului-singur/

http://mariannicolescu.wordpress.com/2011/01/26/starea-natiunii-de-marian-nicolescu/

http://mesterulmanole.wordpress.com/2011/01/27/cauza-din-spatele/

http://mirelapete.dexign.ro/2011/01/parfumul-unei-singure-flori-soliflorelele/

http://nabadaiosul.wordpress.com/2011/01/26/ingrijorari/

http://neinteles.wordpress.com/2011/01/27/orice-asteptare-are-limite/

http://oanastoicamujea1.wordpress.com/2011/01/26/adriannnnn-suciu/

http://onlycontrovento.wordpress.com/2011/01/26/nu-sunt/

http://opritiplanetavreausacobor.wordpress.com/2010/12/18/derdelus/

http://pisicaroz.ro/2011/01/voi-la-ce-folositi-facebook-ul/

http://poezieromaneasca.wordpress.com/2011/01/26/raport-intre-doua-lucruri-de-teodor-dume/

http://povesteadarieinicole.wordpress.com/2011/01/25/culinare/

http://primadona25.wordpress.com/2011/01/01/check-out-my-slide-show-2/

http://proatitudine.ro/educatie/o-societate-dominata-de-ura/

http://redsky2010.wordpress.com/2011/01/27/impartirea-sarcinilor-in-cuplu/

http://relaxare.wordpress.com/2011/01/26/macul-combate-osteoporoza/

http://rokssana.wordpress.com/2011/01/26/nod-33/

http://shorichitz.blogspot.com/2011/01/primul-proiect-finalizat.html

http://silavaracald.cotcodacii.ro/2011/01/27/tare-n-clanța/

http://starsgatescopiiimarisimici.blogspot.com/2011/01/o-zi.html

http://stropidesuflet.wordpress.com/

http://sufletdefemeie.wordpress.com/2011/01/25/in-viata-totul-se-plateste/

http://suzimuziatelier.blogspot.com/2011/01/postare-noua.html

http://teonegura.wordpress.com/2011/01/27/umbra-mea-alba/

http://totuldesprecopii.wordpress.com/2011/01/26/model-de-invitatie-pentru-zi-de-nastere-74/

http://www.cabral.ro/din-trafic/underpower

http://www.ciutacu.ro/articol/reteta-de-succes-a-devenirii-umane/

http://www.cojocarii.ro/2011/01/22/14-februarie-sarbatorim-sau-nu/

http://www.copiisimamici.ro/Sanatate_copii

http://www.mircea-badea.ro/blog/jos-sunca-sus-fundul/

http://nisipuriledeaur.com/blog/2011/01/la-multi-ani-bunica-ioana-spita/

http://www.globe-trotter.ro/ziaruldela5/2011/01/27/corole-n-am-gasit-alta-rima/

http://zbateri.blogspot.com/2011/01/sinceritate.html

http://www.tocanadecuvinte.blogspot.com/

16 comentarii

Din categoria campanie, campanii, copil, copilărie

Campaniile continuă


UPDATE: Data la care se va merge la Casa Buburuza, cu donaţiile, este duminică, 13 februarie 2011 – ora 17,00. Vă rog, pe cei care doriţi să vă implicaţi, să îmi lăsaţi un mesaj, fie aici, fie pe facebook, la http://www.facebook.com/event.php?eid=182113098480368, sau la nr. de telefon 0766.241.219, pentru concretizarea acţiunii, fiind nevoie de o centralizare a donaţiilor. Cei ce doresc să ne însoţească la ducerea donaţiilor, sunt rugaţi să-şi anunţe intenţia în mod expres, pentru a se întocmi o listă. În funcţie de „centralizarea” donaţiilor, vom şti şi dacă şi când vom merge la azilul de bătrâni (este avut în vedere Azilul de bătrîni Vitan-Bârzeşti). Vă mulţumesc şi aştept reacţiile voastre. 🙂

În cursul lunii februarie, intenţionez să vizitez un azil de bătrâni – încă nu am stabilit care, dar voi anunţa curând  – şi/sau, din nou, copiii de la „Casa Buburuza„, în funcţie de ce voi putea colecta. De aceea, vă rog, pe toţi cei care doriţi şi puteţi să vă implicaţi, să mă contactaţi. Vă mulţumesc.

73 comentarii

Din categoria campanii

Copiii tuturor, copiii nimănui


Am ajuns acasă şi mi-am strâns copilul în braţe. Cu sufletul tremurând. Şi i-am mulţumit, din nou, lui Dumnezeu, pentru că îl am, că este sănătos, pentru că pot să-l ţin în braţe. Pe ei, nu are cine. Sunt copii speciali, cu nevoi speciale. Nu au greşit cu nimic, dar faţă de ei s-a greşit fundamental. Încă de la naştere. Sunt altfel. Dar, din păcate, nu în sensul bun. Sunt orfani şi bolnavi: cu grave deficienţe fizice şi psihice. Când am ajuns acolo, cu tot ceea ce au donat prietenii şi familia mea, ne-au ieşit bucuroşi în cale şi ne-au ajutat la căratul bagajelor. Erau fericiţi că cineva venise să-i vadă şi să le dăruiască ceva. Ne-au colindat. Au învăţat poezii special pentru noi. Dar s-au emoţionat şi nu le-au putut spune până la capăt. I-am aplaudat din toată inima. Să vă mai spun că m-am abţinut cu greu să nu izbucnesc în plâns? Chiar şi soţul meu. Cu toate problemele lor, sunt nişte copii frumoşi. 12 băieţi, de la 3 la 16 ani. Doi sunt imobilizaţi la pat, dintre care unul, de 5 ani, complet paralizat şi atrofiat. Imaginea lui ne-a sfâşiat sufletul. Copilul acela nu trăia. Respira şi-atât. Celălalt, de 15 ani, cred că avea hidrocefalie. Nu mă pricep prea bine şi personalul nu mi-a dezvăluit nicio informaţie, pentru că sunt ţinuţi de clauza de confidenţialitate. Doar ce pot eu aprecia, văzându-i. Ceilalţi aveau diferite alte dizabilităţi.
Mi-este foarte greu să descriu ce am simţit acolo. Dar bucuria lor sinceră şi copleşitoare, când au primit hăinuţele şi jucăriile, precum şi produsele alimentare, dulciurile, mi-a inundat inima. Unul s-a apropiat de mine,  m-a mângâiat şi m-a pupat pe păr. Timid şi parcă din altă lume. Toţi s-au manifestat într-un fel sau altul. Ne-au înconjurat, s-au prezentat, ne-au luat de mână, ne-au mulţumit.
Gazdele noastre, de aseară, d-nele Melania Tiţă – asistentă medicală şi Geta, ne-au arătat căsuţa acestor copii: patru dormitoare, un living, bucătărie, spălătorie. Casa a fost construită şi dotată din fonduri PHARE, acum peste 10 ani, cred. Tot de 10 ani lucrează şi Melania acolo. Este o muncă titanică şi-ţi trebuie tărie de caracter să poţi avea grijă de aceşti copii, zi de zi, să-i hrăneşti, să-i speli, să le fii aproape. Şi o fac cu dăruire. Sunt plătite cu câteva sute de lei pe lună. Din salariul lor, tot mai pot să le aducă acestor copii ce au nevoie şi nu primesc de la Primăria sectorului 1, sub a cărei tutelă funcţionează acest plasament: câte o jucărioară, şerveţele umede, pentru cei imobilizaţi la pat, etc. Totul se primeşte cu porţia aici şi la o anumită perioadă de timp. Din câte ştiu eu, dacă aş fi cerut pentru donaţii, o dovadă oficială, ştampilată, că le-au primit, acestea nu ar fi rămas în căsuţă, ci ar fi luat drumul unei magazii externe şi ar fi fost date cu porţia, cine ştie când şi cât. Aşa, le-am umplut frigiderul, cămara şi dulapurile de haine şi de jucării. Iar copiii s-au putut bucura de ele, fără condiţii şi restricţii. Pentru această bucurie, vreau să mulţumesc, cu toată dragostea mea, prietenilor ce au făcut-o posibilă: Marian Cruceru, Smaranda, Cezara, prof. Cristina Cioacă, fam. Doina şi Lucian Ghergheli, fam. Dana şi Florin Bodescu, fam. Sorin şi Dana Avram, fam. Ciuhăescu, Cristian Rill, precum şi familiei mele  – Marilena Onete, Mara Macovei, Tavi Angheluş, soacrei mele. Voi continua aceste campanii şi, de aceea, vă rog să fiţi alături de mine, de câte ori veţi putea, atât pentru aceşti băieţi, cât şi pentru alţi oameni aflaţi în nevoie.

Notă: poze nu am avut voie să fac.

32 comentarii

Din categoria campanie, copil, copilărie, de suflet..., diverse

A ispiti, ispitire…


Sorin s-a lăsat ispitit, pentru ca, la rândul său, să mă ispitească. Eu m-am lăsat ispitită, pentru ca, la rândul meu, să vă ispitesc. Este vorba de leapşa de mai jos:

1. Aţi folosit vreodată o carte la altceva decât la lecturat?
Da, la a le face cadou. Am considerat mereu că a dărui o carte, e ca şi cum ai dărui o părticică din suflet, este ca o punte pe care o construieşti în relaţia cu cel ce o primeşte.

2. Vi s-a întâmplat să citiţi vreo carte doar pentru că o citise persoana iubită?

Da, bineînţeles. Este ca un test, până la urmă. 🙂

3. Aţi avut prejudecăţi care să vă împiedice să citiţi o anumită carte?

Nu ştiu dacă le-aş numi prejudecăţi. Mai degrabă, judecăţi. 🙂 Chiar era o astfel de discuţie, aici.

4. Care e, pentru voi, Cartea şi ce vă inspiră ea?

Fiecare carte pe care am citit-o m-a marcat, m-a înălţat, m-a purificat, m-a luminat şi m-a făcut să înţeleg: cu cât citesc mai mult, cu atât descopăr cât de puţine ştiu. Deci, pentru mine, Cartea ar fi toate cărţile citite şi încă necitite, la un loc.

Şi tot domnii amintiţi mai sus au lansat şi provocarea de a spune ce vedeţi în imaginea de mai jos. Ce să fie, ce să fie?

Ce ziceţi, vă lăsaţi ispitiţi şi provocaţi? Dar, orice veţi decide, nu uitaţi, vă rog, de APELUL UMANITAR!

Provocare 

32 comentarii

Din categoria întrebări şi răspunsuri, ce credeti?, diverse, gânduri

Apel umanitar


În judeţul Prahova, la Valea Plopului, există un aşezământ aparte. Acolo, îşi trăiesc viaţa aproximativ 33o de suflete:  „Copii ai străzii, orfani, femei fără ajutor, tineri care nu au unde locui, de [care] se ocupă o asociaţie de voluntari condusă de un preot. (n.n. Preotul Nicolae Tănase)…toţi trăiesc din donaţiile celor care trec din când în când pe aici. „Sugari, şcolari, fete însărcinate, mămici bătute de soţi şi alungate de acasă cu tot cu copii, nu există limită de vârstă, oricine bate la uşa preotului Tănase are loc pentru un trai decent.” Am găsit această descriere aici.

Am hotărât ca, sâmbăta viitoare, 18.12.2010, să merg acolo, cu donaţii în hăinuţe, alimente şi jucării, detergenţi, veselă, etc. Victor a primit, deja, misiunea de a sorta jucăriile pe care doreşte să le ofere cadou copiilor de la Valea Plopului. Apelul meu pentru voi, în special pentru cei din Bucureşti şi împrejurimi, care doriţi să vă implicaţi şi să donaţi ce credeţi că puteţi, este să mă anunţaţi şi, fie doriţi să mergem împreună, fie să-mi lăsaţi coletele voastre, iar eu vă voi aduce dovada ducerii lor acolo, pe care, de asemenea, o voi posta şi aici, pe blog. Adresa mea de e-mail este adelaonete@gmail.com, iar numărul de telefon 0766.241.219.

Mai ştiu pe cineva care s-a implicat în această poveste.

Vă mulţumesc!

P.S. Pentru cei care veţi dori să faceţi donaţii în bani, găsiţi  aici toate detaliile necesare.

33 comentarii

Din categoria campanie, campanii, copil, copilărie, de suflet..., diverse

Ajutor pentru un bebeluş!


Am preluat asta de la Gabriela:

Pentru vizualizarea textului, daţi clik pe poză!

Pe blogul mamei, http://ajutorpentrubebe.blogspot.com/2010/04/ajutor-prntru-bebe.html , găsiţi toate amănuntele şi actele medicale ce susţin povestea.

Dacă puteţi ajuta cu ceva, nu staţi pe gânduri!

2 comentarii

Din categoria campanie, copil, copilărie, de suflet...

Scrisoarea unei mame disperate


Pe blogul lui Mircea Badea, am găsit scrisoarea de mai jos, pe care am preluat-o în întregime, cu speranţa că putem face ceva:

„Mă numesc Prodan Leontina, mama disperată a unei fetiţe de 3 ani şi 6 luni, Prodan Miruna Georgiana, diagnosticată la începutul lunii iulie cu TUMORĂ INTRACRANIANĂ DE LOB PARIETAL DREPT.Vă scriu dumneavoastră cu rugămintea de a mă ajuta să-i pot da copilului meu şansa de a se mai naşte odată, de a trăi sănătoasă, de a oferi în fiecare zi zâmbetul ei nepreţuit pentru noi, părinţii ei. Miruna Georgiana - fetiţa care are nevoie de noi Povestea fetiţei mele este tristă, dar cred că Bunul Dumnezeu i-a dat un dram de noroc pentru ca ea să trăiască alături de oameni care să-i ofere sprijin şi dragoste. S-a născut pe 22 martie 2007 la Spitalul de Urgenţă Giurgiu unde, la cinci zile de la naştere, mămica ei a abandonat-o în spital. Noi ne doream un copilaş şi, aflând despre ea, am mers la spital unde am cunoscut-o şi ne-am îndrăgostit pe loc de îngeraşul care parcă ne zâmbea din pătuţul în care fusese abandonată. Cu ajutorul celor în măsură am putut să luăm fetiţa acasă în plasament de urgenţă şi, timp de un an de zile, am luptat să adoptăm copilul trimis nouă de Bunul Dumnezeu. Este un copilaş plin de viaţă, care ştie să ofere zâmbetul ei de copil tuturor celor care o privesc, o fetiţă care luptă cu toate puterile ei să facă faţă unei tumori care o omoară în fiecare zi câte puţin. De când a fost diagnosticată crizele se îndesesc, partea stângă a corpului ei paralizează din ce în ce mai des şi, chiar dacă paralizia se remite deocamdată sub tratament, tumora pune stăpânire pe altă zonă sănătoasă a creierului ei. Boala micuţei noastre ne-a lovit din plin, noi nu trăim decât pentru ea, vrem să o vedem mare şi sănătoasă. Nu există cuvinte prin care să ne exprimăm durerea. Medicul neurochirurg din ţară ne-a spus că tumora este mare, infiltrată 3,5 cm în lobul parietal şi că riscurile sunt ca, după operaţie, copilul să rămână paralizat. Ne-a spus că ar fi de preferat ca intervenţia chirurgicală să fie făcută într-o clinică din străinătate Ne-a recomandat Clinica INI Hannover din Germania unde tumora pe care o are Miruna poate fi operată cu şansa ca fetiţa să poată recupera funcţiile motorii pe partea stângă, acolo existând tehnică mai performantă. În cazul Mirunei este o urgenţă, fetiţa trebuie operată până la sfârşitul lunii octombrie, altfel va paraliza definitiv pe partea stângă. Tumora creşte şi este la o distanţă mică de centrul neuromotor din lobul parietal care, odată atins de tumoră, determină o paralizie definitivă. Ca părinţi nu putem să ne gândim decât la cea mai bună variantă pentru copilul nostru. Dacă la acea clinică există şansa ca Miruna să aibă o viaţă cât mai aproape de normal, vrem să luptăm pentru această şansă. Varianta cea mai bună pentru fetiţa noastră rămâne Clinica INI Hannover din Germania dar noi, părinţii ei, nu ne putem permite această intervenţie chirurgicală, veniturile noastre nu ne dau voie nici să visăm că putem merge cu îngerasul nostru la această clinică unde se poate face operaţia care îi garantează o viaţă cât mai aproape de normal. Dacă intervenţia nu are loc, Miruna va paraliza definitiv pe partea stângă într-un timp scurt. Medicii neurochirurgi ne-au spus că tumora trebuie scoasă în cel mult 2 luni, dar au trecut aproape trei luni şi noi nu am putut strânge suma necesară pentru această intervenţie chirurgicală. Am luat legatura cu medicii din această clinică, le-am trimis imaginile RMN şi datele medicale ale fetiţei noastre şi au făcut o programare pe data de 30.08.2010, apoi pe data de 27.09.2010, cazul fiind urgenţă medicală. Spitalizarea, investigaţiile şi intervenţia chirurgicală costă 50.000 Euro, bani pe care noi nu i-am putut strânge până acum. Am încercat să strângem banii necesari, fiecare prieten, coleg, cunoscut, părinţii, rudele şi chiar şi oameni de bine pe care nu îi cunoaştem au donat câte o sumă pentru fetiţa noastră, Miruna. Cu toate acestea nu am strâns decât 25.000 RON. Am vorbit din nou cu medicii de la INI Hannover şi următoarea programare o avem pe data de 26.10.2010, dar putem merge numai dacă strângem cei 50.000 Euro necesari operaţiei. Aceasta este data limită ca Miruna să poată fi salvată de paralizia definitivă pe partea stângă. Cu durere vă spunem că noi, părinţii ei, nu ne putem permite această intervenţie chirurgicală, veniturile noastre nu ne dau voie nici să visăm că putem merge cu îngerasul nostru la această clinică unde se poate face operaţia care îi garantează o viaţă cât mai aproape de normal. Apelez la dumneavoastră cu rugămintea de a ne ajuta în vederea mediatizării cazului fetiţei noastre, numai aşa oamenii care au posibilitatea şi doresc să ne ajute vor putea contribui la strâgerea sumei de bani necesare intervenţiei chirurgicale care îi garantează fetiţei noastre o viaţă cât mai aproape de normal. Rugămintea mea vine din inimile unor părinţi care şi-au dorit enorm să aibă un copil căruia să-i ofere dragostea lor, o viaţă fericită, un cămin protector şi liniştit. Dumnezeu ne-a trimis acest copil minunat, lumina vieţilor noastre, dar noi, cu banii nostri, nu-i putem oferi posibilitatea de a se mai naşte încă o dată. Vă rugăm pe dumneavoastră să ne ajutaţi, avem nevoie de întelegerea şi sprijinul dumneavoastră pentru ca îngeraşul nostru să poată trăi lângă noi, să se facă mare şi să fie sănătos. VĂ RUGĂM, SALVAŢI VIAŢA FETIŢEI NOASTRE MIRUNA GEORGIANA ! CU MULŢUMIRI, LEONTINA PRODAN Domiciliul: mun. Giurgiu, str. Clopotari, bl.515, sc.B, etaj 2, ap. 22, jud. Giurgiu Telefon: 0762651528 Email: leontina_pro@yahoo.com Conturi: RO05BPOS19007061243RON01 – BANCPOST SUCURSALA GIURGIU RO37BPOS19007061243EUR01 – BANCPOST SUCURSALA GIURGIU Cod banca 308191005 Cod swistt: BPOSROBU Titular conturi: Prodan Leontina SITE MIRUNA BLOG MIRUNA TELEDON 0900900850 – 2 EURO, 0900900852 – 5 EURO, 0900900854 – 10 EURO, NUMAI DIN RETEAUA ROMTELECOM Ataşez toate documentele medicale ale copilaşului nostru cu rugămintea de a ne ajuta să-i oferim şansa unei vieţi normale.”

Ce credeţi, măcar un apel din  Romtelecom, nu-i aşa că se poate? Vă mulţumesc!

http://cristiandima.wordpress.com/2010/10/14/cafeneaua-cu-vicii/

http://www.cojocarii.ro/2010/10/13/am-descoperit-cauza/

http://alexandrescudaniela.com/credinta/

http://calinhera.wordpress.com/2010/10/13/dan-castiga-cu-safari/

http://frunzalaura.wordpress.com/2010/10/13/cartea-de-miercuri-policierul-romanesc/

http://edituramateescu.wordpress.com/2010/10/08/lista-lui-

schindler/

http://ivanuska.wordpress.com/2010/10/13/cu-mestesug/

http://mirelapete.dexign.ro/2010/10/kate-bush-sau-melodicitatea-stranie/

http://lisandrulisandru.wordpress.com/2010/10/14/nocturna-fragment/

http://bucurvictor.wordpress.com/2010/10/13/m-am-intors-da-nu-stiu-cat-ma-tine/

http://opritiplanetavreausacobor.wordpress.com/2010/10/08/hop-si-eu-2/

http://povesteadarieinicole.wordpress.com/2010/10/11/noi-progrese/

http://silavaracald.cotcodacii.ro/2010/10/13/amor-cu-nabadai/

http://teonegura.wordpress.com/2010/10/12/trafic-cu-hituri-runda-37/

http://zaqk.wordpress.com/2010/10/13/alti-bipezi-nenorociti/

http://www.recomandarea-zilei.com/2010/10/recomandarea-zilei-11-octombrie-2010_11.html

11 comentarii

Din categoria campanii, copil, copilărie, părinţi

Campania umanitară „Fii părintele meu pentru o zi!”


UPDATE: A murit şi Jean Constantin! 😦  Să-i fie ţărâna uşoară!

–––––––––––––––––––––––––––––-

1 Iunie e ziua copilului TAU dar si a celor 600 de copii din centrele de plasament din sectorul 4. Vino la specatolul din parc si doneaza o jucarie.
Citeste aici detaliile si intreba-ma cu ce ma poti ajuta. Vei primi in schimb 600 de zambete.
http://www.causes.com/causes/486246/about
Multumesc mult
.”

Aceasta este invitaţia pe care am primit-o pe Facebook. Am confirmat participarea şi, la rândul meu, o lansez, mai departe, tuturor celor care sunt din şi în Bucureşti şi pot să participe:

Data: 30 mai 2010
Ora: 11:00 – 17:00
Locaţie: Parcul Lumea Copiilor (Tineretului).

Invitaţia este lansată tuturor, dar aş adresa-o, în mod special, prietenilor mămici şi tătici:

Daniela Alexandrescu, Călin Hera, fam. Cojocaru, Laura Frunză, Daniela Tone, Smaranda, Cristinei C., Danei B. (sper că nu am uitat pe nimeni; dacă da, nu mi-o luaţi în nume de rău, nu a fost cu intenţie. 🙂 )

18 comentarii

Din categoria campanii, copil, copilărie, de suflet..., eveniment