Arhive pe etichete: părerile voastre contează

Eu, veşnica nelămurită


Tot stau şi mă socot şi nu pot să înţeleg, de ce, dacă pentru funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi a Societăţii Române de Televiziune, mi se iau mie, muritor de rând, bani cu japca, lună de lună, pe factura Enel-ului (alt semn de întrebare) – indiferent că eu sunt sau nu interesată, urmăresc sau nu urmăresc Radioul şi Televiziunea Naţionale – de ce, spuneam, Consiliile de Administraţie ale acestora sunt desemnate pe criterii politice ?

Desigur, întrebarea poate fi considerată retorică, pentru că în ţara asta, a lui Papură Vodă, sunt un infinit de întrebări şi niciun răspuns. Dar, poate, cineva mai deştept decât mine, poate să mă lămurească şi pe mine, veşnica nelămurită.

Reclame

19 comentarii

Din categoria întrebări şi răspunsuri, ce credeti?

Pe cale de dispariţie?


Este, poporul român, un popor pe cale de dispariţie? Dacă da, atunci cine este de vină? Propria ignoranţă, neputinţă, lipsă de solidaritate? Voinţe externe? Vom deveni un popor eminamente migrator? Sau ne vom întoarce la colibele de pământ?

Sau, ceea ce se întâmplă acum, din toate punctele de vedere, trebuia să se întâmple? Este o asanare?

Care va fi caracteristica definitorie a românului supravieţuitor?

Voi ce părere aveţi?

9 comentarii

Din categoria întrebări şi răspunsuri, ce credeti?, gânduri

Nesimţirea – o molimă cauzată de virusul sărăciei?


Spuneam, la un moment dat, că nesimţirea nu are legătură cu sărăcia. Victor, nu numai că este de altă părere, dar, aproape m-a trimis la joacă, atât pe mine cât şi pe Pisica roz –  care a avut şi ea o abordare a subiectului – spunându-ne: „Rămâneţi la ocupaţiile voastre şi lăsaţi discuţiile fără rost despre fenomenele sociale de criză în seama oamenilor mari, da?„, întrucât el susţine că:  „Deci da, lipsa banilor influenţează asupra bunului simţ. Inclusiv oameni cu o moralitate ridicată pot suferi transformări. Pentru că lipsa banilor are repercursiuni asupra bunăstării. Atâta timp cât trăieşti decent îţi poţi direcţiona eforturile şi atenţia asupra spiritului, al moralului, asupra cultivării”. Găsiţi toată teza pe blogul său.

Deşi am avut o contrareplică la postarea-i, pe blogul lui, m-am simţit provocată şi mă încăpăţânez să-mi susţin punctul de vedere: nesimţirea nu are nimic de-a face cu sărăcia, ci cu lipsa de educaţie, civilizaţie, a celor 7 ani de acasă, în principiu. Eşti nesimţit sau nu eşti.  Nu contează că eşti sărăc sau mai puţin sărac.

Pentru a-mi putea argumenta punctul de vedere, va trebui să mă dau pe mine de exemplu. Se pot spune, probabil, multe despre mine, dar nu că sunt nesimţită. Nu am fost niciodată. Şi am avut o copilărie săracă. Am fost o familie relativ mare – eram şase persoane, dintre care trei copii. Părinţii mei au muncit din greu, dar nu au fost ajutaţi niciodată de nimeni. A trebuit să se descurce singuri, au muncit din greu, cum spuneam, dar nu am fost niciodată bogaţi. Erau şi vremurile cum erau… Mama îşi aduce aminte şi acum că i-am cerut odată piersici şi nu a avut bani să-mi cumpere. Eu am uitat. Ea nu. Dar ei nu au fost niciodată nesimţiţi, pe noi nu ne-au învăţat să fim nesimţiţi. Sau hoţi. Dimpotrivă. Îmi amintesc ce m-a certat bunica mea, când, în vizită la o prietenă a ei, lăsate singure în cameră, am găsit un ac cu aţă pe jos, l-am ridicat şi l-am pus pe o masă, de teamă să nu calce cineva pe el. „N-ai voie să pui mâna nici pe-un fir de aţă, niciodată, dacă nu este al tău!” , mi-a spus bunică-mea, Dumnezeu s-o odihnească! „Nu contează ce motive ai!”

Îmi aduc, de asemenea, aminte cum, când vânzătoarele se înşelau la rest, copil fiind, făceam calculul – pentru că trebuia să duc acasă restul corect şi, constatând că mi-au dat mai mulţi bani decât trebuia, mă întorceam şi-i dădeam înapoi. Şi nu s-a întâmplat o singură dată. Şi câtă nevoie de bani aveam pe atunci!

În timpul studenţiei, transformam ciorba de fasole, după ce ne săturam de ea, în mâncare de fasole. Abia ne ajungeau banii cu care veneam la examene – am făcut Dreptul la fără frecvenţă, pentru că nu mi-am permis să-l fac la zi. Trebuia să lucrez, să mă pot întreţine. Am lucrat la tribunal, judecătorie, notariat. Munceam din greu, iar banii abia de ne ajungeau (mie şi soţului meu) de pe o zi pe alta.

Însă, indiferent de problemele pe care le-am avut, indiferent cât de greu mi-a fost, nu am uitat niciodată de bunul simţ, de respect, de atitudine civilizată, în orice moment şi-n orice loc, cu oricine. Şi, ca mine, sunt convinsă că sunt mulţi alţii.

Oricât de drag mi-ai fi, Victor, nu am să fiu niciodată de acord cu tine. Şi, apoi, şi despre sărăcie se poate discuta mult. Ştii câţi aşteaptă cu mâna întinsă şi, aproape, îţi reproşează că ei sunt sărăci, dar, dacă îi pui la muncă, nu ştiu pe unde să se ascundă. Ştii câte case părăsite, de către saşi, sunt prin judeţul Sibiu? Ai auzit să se ducă cineva acolo şi să încerce să muncească o palmă de pământ? Nu, ei trebuie să stea la oraş şi să fie săraci, să-şi bea rachiul la ora 7 dimineaţa – pentru asta se găsesc întotdeauna bani -, să mănânce seminţe în parc şi să scuipe cojile pe jos, să acumuleze datorii la întreţinere, să înjure, să facă scandal, să miroasă locul în urma lor, etc., etc. Ei sunt ocupaţi să fie nesimţiţi, iar noi, ceilalţi trebuie să-i înţelegem şi, eventual, să-i compătimim.

Nu, nesimţirea nu este o molimă cauzată de virusul sărăciei.

Voi ce credeţi?

40 comentarii

Din categoria întrebări şi răspunsuri, ce credeti?

Ce credeţi?


Dacă ar fi să întocmim un alfabet al vieţii, câte litere credeţi că ar trebui să aibă şi care ar fi prima literă: „t” de la „tupeu”, „i”  de la „iubire„, „s”  de la „speranţă”, etc. ?

24 comentarii

Din categoria ce credeti?

Déjà vu, déjà connu..


Credeţi în reîncarnare? Aţi simţit vreodată că aţi mai fi trăit cândva? Aţi avut senzaţia aceea de „déjà vu, déjà connu” ? Vă încearcă, din când în când, sentimentul că aţi început ceva, odată şi că nu aţi terminat?

14 comentarii

Din categoria întrebări şi răspunsuri, ce credeti?, reîncarnare


3 comentarii

Din categoria ce credeti?