Arhive pe etichete: demnitate

De prin viaţă adunate …


Într-o dimineaţă, trecând pe lângă lucrătorii de la Rosal, care măturau strada, am observat că una dintre femei stătea mai retrasă, ghemuită şi plângea. M-am apropiat de ea şi am întrebat-o dacă o pot ajuta cu ceva. S-a uitat mirată la mine şi mi-a răspuns:
„- Nu, doamnă, nu puteţi, dar vă mulţumesc frumos!” Cu demnitate, cu decenţă, ca o lecţie pentru mulţi dintre noi.

Trecând pe lângă cei din jurul nostru, fără a ne obosi să-i observăm, ne ignorăm, de fapt, pe noi înşine!
Dacă Dumnezeu nu ne-ar fi vrut împreună, ar fi creat doar cerul şi apele, şi munţii, şi păsările şi animalele …

Reclame

7 comentarii

Din categoria de prin viaţă păţite şi adunate, de suflet..., diverse, gânduri, recurs la prea multă realitate, viaţă

D’ale mele gânduri …rătăcite


Dacă îţi vinzi demnitatea şi onoarea pentru diamante, nu devii decât o (altă) marfă. Un porc cu diamante poate fi un porc bogat, dar rămâne … tot porc. Dacă îţi vinzi diamantele pentru a-ţi păstra onoarea şi demnitatea, rămâi suveran!

4 comentarii

Din categoria de suflet..., gânduri, viaţă

S-ajungi bărbat, fiul meu!


Îţi vin, noaptea, la căpătâi, copilul meu
şi mă rog, cu lacrimi, lui Dumnezeu:
să mi te ţină sănătos, s-ajungi bărbat,
să creşti puternic, fiul meu cel minunat!

Să cunoşti ce este fericirea,
să te-nvăluie, mereu, iubirea
şi, prin lumea mare să te poarte,
să-ţi dea Dumnezeu de toate!

Să-ţi trăieşti viaţa doar cu bucurie,
cu demnitate şi cu mândrie,
să fii bun şi inimos,
să creşti puternic, fiul meu frumos!

Întotdeauna, în preajma ta să fie
prieteni buni şi oameni dragi ţie,
să-ţi fie, la nevoie, ajutor,
să le fii sprijin, la jale şi la dor!

Îţi vin, noaptea, la căpătâi, copil iubit
şi mă rog Fecioarei, ca-n ziua-n care te-am născut,
să ai viaţă lungă şi să ajungi bărbat,
să creşti frumos şi drept, fiul meu cel minunat!

26.08.2012

11 comentarii

Din categoria copil, copilărie, de suflet..., inocenţă, iubire, poezii, poezii de dragoste, poezii pentru copii, poezii proprii

Dreptul meu la replică…


Stimată doamnă Cancelar Angela Merkel,

sunt un cetăţean român, trăitor în România. Vă scriu în nume propriu şi, cu siguranţă, şi în numele unui procent majoritar al cetăţenilor români, fiind onorată de grija d-voastră pentru ceea ce se întâmplă în România, pentru statul şi poporul român, dar, totodată, revoltată de ceea ce fac, împotriva propriei lor ţări, europarlamentarii români, reprezentanţi ai Partidului Democrat Liberal, fost partid de putere.

Îndrăznesc să mă adresez d-voastră, pentru că ştiu că puterea de important lider european, pe care o aveţi, izvorăşte, în primul rând, din inteligenţa şi onestitatea care vă caracterizează, dincolo de interesele politice naţionale şi internaţionale, pentru că ştiu că, dacă ne-am fi întâlnit,  mi-aţi fi îngăduit să vă spun ce se întâmplă în ţara mea. Eu nu sunt membru al niciunui partid şi nici nu sunt înregimentată vreunei doctrine politice. Sunt un simplu cetăţean, fac doar politica trăitorului în această ţară, îngijorat pentru viaţa şi viitorul copilului său, ale familiei sale.

Când România s-a eliberat de sub jugul comunisto-ceauşist, niciunul dintre noi nu s-a gândit că, la peste 20 de ani de la Revoluţie, în sec. al XXI-lea, într-o ţară europeană, membră a Uniunii Europene, cetăţenii ei vor retrăi groaza acelor vremuri, ajungând chiar să considere că se trăia mai bine atunci. Ceea ce se întâmplă, în aceste zile, în România, nu este, nici pe departe o „lovitură de stat”, „un atac la democraţie sau la justiţie”, cum s-a încercat a se dezinforma la nivelul Uniunii Europene, de către lideri politici, ai Partidului Democrat Liberal, foşti guvernanţi, sau parlamentari, ci DORINŢA POPORULUI, în majoritatea lui, de a scăpa de un preşedinte care l-a abuzat, l-a îngenuncheat, l-a umilit, l-a sărăcit, i-a călcat în picioare demnitatea şi l-a învrăjbit, pentru a-l putea domina.

Traian Băsescu nu s-a considerat niciodată reprezentantul românilor, ci „şeful românilor, şeful statului”, cum a afirmat de nenumărate ori, ajungându-se chiar la situaţia în care însăşi Curtea Constituţională să-l denumească aşa, în hotărârile sale.

Eu l-am votat în anul 2004, pentru a sancţiona fosta putere, din cauza modului greşit în care aceasta şi-a tratat poporul. Am regretat la scurt timp. Traian Băsescu, imediat ce a ajuns preşedinte al României, a avut, ca unic scop, îndeplinirea propriilor scopuri de îmbogăţire a sa, a familiei sale şi a oamenilor de care s-a înconjurat, din partidul său, PD, devenit, mai târziu, PDL. A început prin sabotarea premierului liberal din acea perioadă, sfârşind prin a-l înlătura şi a-şi promova propriii oameni, de o moralitate şi competenţă îndoielnice.

În anul 2009, a candidat pentru un al doilea mandat, pe care, din păcate l-a câştigat,  cu suspiciune de fraudă, deşi, este adevărat,  a avut votul unui număr impresionant de cetăţeni, ale căror aşteptări le-a înşelat, încălcând flagrant, atât promisiunile făcute în campania electorală, cât şi Constituţia, pe care a folosit-o numai după bunul plac. Aceste fapte au dus la ieşirea oamenilor în stradă, pentru a protesta, împotriva lui şi a partidului pe care l-a susţinut la putere, prin orice mijloc. Românii au ieşit în stradă, în ianuarie 2012, la temperaturi de -20 de grade, ca şi în această vară, la temperaturi de peste 40 de grade. Nu numai că a ignorat protestele oamenilor, refuzând orice dialog cu ei, dar a legitimat, atât jignirile guvernanţilor pdl-işti, de la acea vreme, aduse protestarilor: „viermi, ciumpalaci, leneşi, oligofreni, etc.”, precum şi agresivitatea jandarmilor români, asupra acestora.

Românii nu mai vor un preşedinte suspectat de corupţie, de o moralitate pusă sub semnul întrebării, un preşedinte care i-a gonit din ţara lor, spunându-le că, dacă nu le convine cum trăiesc în România, să plece, un preşedinte pentru care, oricine nu i se supune, fie simplu cetăţean, om de presă, politician, îi devine duşman.

Românii nu mai vor un preşedinte care a politizat toate instituţiile statului, care loveşte minori, care-şi jigneşte cetăţenii, îi discriminează, îi manipulează, care învrăjbeşte categoriile socio-profesionale una împotriva celeilalte, un preşedinte al cărui principiu suprem a fost: „Divide şi stăpâneşte!”

Românii nu mai vor un preşedinte-jucător care nu a respectat niciodată Constituţia, care duce, public, războaie personale cu diverşi oponenţi politici şi nu numai, care nu are demnitatea şi verticalitatea să admită că nu mai este dorit, nu mai vor politicieni care să afirme: „Ne vrem ţara înapoi, să o facem aşa cum vrem noi!” (Monica Macovei – europarlamentar român), împotriva voinţei poporului!

Vrem să trăim în ţara noastră, cu demnitate, fără teamă, liberi, să ne bucurăm de munca şi familiile noastre, de ţara noastră, ca orice cetăţean european, vrem să ne exprimăm opinia într-un referendum popular, nu vrem să fim nevoiţi să emigrăm, noi sau copiii noştri, nu vrem să ne lăsăm părinţii singuri la bătrâneţe!

Toate acestea fiind spuse – şi ar mai fi fost multe -, stimată doamnă Cancelar Angela Merkel, nu, în România, nu a avut loc nicio lovitură de stat, este dreptul nostru de a ne schimba liderii, atunci când aceştia uită pentru ce au fost aleşi şi vatămă grav interesele unei naţiuni.

Poporul român nu este nici mai puţin inteligent, nici mai leneş, nici mai urât decât alt popor european, are aceleaşi drepturi la viaţă, la demnitate, la libertate, la viitor!

O Europă unită şi puternică nu se poate realiza cu popoare îngenuncheate, flămânde şi umilite!

Vă mulţumesc!                                                                     

           Cu multă consideraţie,

Adela Onete, cetăţean român şi european

 

30 comentarii

Din categoria campanie, diverse, eveniment, România, viaţă, ţară

Îşi plâng străbunii viitorul


Îşi plâng străbunii viitorul,
văzându-şi fiii îngenuncheaţi,
cu sânge, ei au hrănit ogorul,
când la luptă au fost chemaţi.

Cu pieptul dezgolit şi fără frică
şi-au apărat neamul şi glia,
de la cel cu carte, la ultima opincă,
din oasele lor, crescut-a România.

Au fost eroi, deşi nu asta au vrut,
au murit pentru frăţie şi dreptate,
din iubirea de pământ, ei şi-au făcut scut
şi din morminte strigă şi astăzi: „Libertate!”

Istoria stă tristă prin sertare,
care ni-i menirea, se pare, am uitat,
ce-a fost, odată, mândrie şi onoare,
azi este ruşine, arhaic, demodat.

Ne vindem patria şi-naintaşii,
fără a privi, o clipă, înapoi
şi ne trădăm, fără jenă şi urmaşii,
ce, firesc, aşteaptă o ţară de la noi!

Îşi plâng străbunii viitorul,
văzându-şi nepoţii-ngenuncheaţi…

17 comentarii

Din categoria poezii, poezii proprii, părinţi, România, ţară

Românii sunt o Ţară!


Aţi crezut că suntem slabi, că suntem de vânzare,
că suntem nişte viermi, ce, uşor, pot fi călcaţi în picioare,
v-aţi crezut puternici, chiar mici dumnezei
şi aţi uitat esenţialul: România suntem noi!

Ne-aţi râs în faţă şi ne-aţi umilit,
când, timid, am mai strigat, nu v-a păsat şi ne-aţi lovit!
Ne-aţi amanetat şi viaţa şi ne-aţi anulat viitorul,
dar aţi uitat esenţialul: Noi suntem Poporul!

Ne-aţi pus pe fugă şi ne-aţi alungat din ţară
şi aţi privit rânjind cum alergăm dup-un colţ de pâine amară,
precum şi lacrimile copiilor rămaşi, fără părinţi, acasă,
dar aţi uitat esenţialul: Românii nu se lasă!

Respect, Decenţă, Democraţie, Libertate
sunt valorile noastre-ntru solidaritate.
Pe voi, puterea v-a lăsat fără coloană vertebrală
şi aţi uitat esenţialul: Românii sunt o Ţară!

Când azi, din stradă, cu ură, vă strigăm,
staţi ascunşi, sperând c-o să capitulăm.
Sunteţi aceiaşi laşi ce ne-aţi furat identitatea,
dar aţi uitat esenţialul: Românii nu-şi vând Demnitatea!

13 comentarii

Din categoria manifest, poezii, poezii proprii, privind în jur, recurs la prea multă realitate, România, scrieri politice, viaţă, ţară