Arhive pe etichete: lacrimă

Când


Când pășesc, uneori
mă tem să nu zdrobesc speranța
pierdută de cineva, dintr-o lacrimă.

Câteodată, respir cu teama
de a nu tulbura liniștea
celui ce trece pe lângă mine.

Când tac, din când în când
mă rog să nu rănesc
cuvintele celorlalți.

Când visez, uneori
mă tem să nu fi furat
visul cuiva …

Reclame

Un comentariu

Din categoria poezii, poezii proprii, prietenie, privind în jur, viaţă

De unde știți?


Oare ce simt lacrimile când curg?
Știu, știu, veți râde
și-mi veți spune că sunt naivă.
Că lacrimile sunt 98-99% apă, albumine,
globuline, săruri minerale, o enzimă numită lizozim
și, deci, nu au suflet.
Cum ar putea simți ceva?

Dacă e așa, de ce nu știu iubi
toți cei ce au suflet?
Și … de unde știți voi că
sufletul nu este o lacrimă?

Scrie un comentariu

Din categoria de suflet..., limba română, poezii, poezii proprii

D’ale mele gânduri … rătăcite …


Lucrurile mici ascund înţelesuri mari. Gândiţi-vă, numai, câtă viaţă este într-o lacrimă!

Scrie un comentariu

Din categoria de suflet..., diverse, gânduri, privind în jur, viaţă

Azi …


Azi, sufletul meu
şi-a rănit sufletul.
Sângerează tăcut
şi stingher.
Şi-l oblojeşte
cu o lacrimă,
peste care aşează
un zâmbet timid…

Ar fugi …

2 comentarii

Din categoria poezii, poezii proprii, viaţă

Rătăcire


M-am rătăcit într-o lacrimă
şi am uitat drumul
spre înapoi.
De atunci,
în fiecare dimineaţă,
plâng pe câte-un obraz,
simţindu-le mirosul sufletelor.
Cel de copil
are mireasma unei primăveri,
în timp ce
sufletul unui adult
miroase a animal rănit.

M-am rătăcit
în privirea unui om
şi am pierdut cărarea
spre înapoi.
De atunci,
mă scald în fiecare
răsărit şi apus
de iubire
şi tresar
cu fiecare lacrimă.

24 comentarii

Din categoria de suflet..., poezii, poezii proprii