Am dat-o în dar, copilului meu

O primăvară frumoasă, dragii mei: doamne, domnişoare şi domni! Da, primăvara este şi a domnilor! 🙂 Să fiţi fericiţi, să vă rămână sufletul primăvăratic tot anul! >:D<

Am dat-o în dar, copilului meu

Am legat primăvara la ochi,
ca într-un joc
de-a baba-oarba.
M-am apropiat, încetişor
şi i-am spus
cât e de frumoasă.
Ea a zâmbit
ca o femeie cochetă
şi mi-a nins petale în suflet.
Mi-a prins fluturi în păr
şi mi-a mângâiat obrazul
cu adieri blânde.
M-a luat de mână, delicat
şi m-a plimbat prin crânguri.
Aşa, legată la ochi, cum era,
însufleţea fiecare colţişor
şi râdea…
Râdea mult şi voios.
Iar eu eram fericită,
ca atunci când mi-am născut băiatul.
Şi, de fericire, am luat primăvara
şi am dat-o în dar,
copilului meu.
(13.03.2009)

Publicitate

D’ale mele gânduri… rătăcite

Moartea ne putrezeşte învelişul. De restul, noi suntem vinovaţi. Iar, dacă începi să miroşi a gunoi, nu-i învinovăţi pe cei din jurul tău că nu te vor aproape.

sau, altfel spus:

Paradox uman: ne naştem oameni şi sfârşim gunoi! Sunt unii, însă, care încep să se transforme încă din timpul vieţii…

O zi în care nu ai dăruit măcar un zâmbet,  este o zi scursă, nu trăită!

La răscruci, fă un pas înapoi, pentru a vedea mai bine indicatorul!

Cu drag, pentru voi, un crâmpei de suflet

UPDATE: şi vocea şi poezia îmi aparţin. 🙂

Uneori, e nevoie de atât de puţin pentru un zâmbet

Aseară, am fost să fac cumpărăturile pentru vizita de azi, de la azil. După ce am am plecat de la casă, m-am retras lângă o băncuţă să golesc căruciorul. Pe acea băncuţă, se odihnea o bătrână, ce cred că avea în jur de 80 de ani şi pe care, de altfel, am văzut-o încă din magazin. Îşi cumpărase o sticlă de ulei şi încă ceva. Era o bătrână micuţă, adusă de spate, sărăcăcios îmbrăcată şi tristă. M-am apropiat de ea şi am întrebat-o dacă îmi permite să-i ofer ceva. Mi-a răspuns simplu:
– Dacă vreţi dumneavoastră…
I-am dat câte ceva din ce cumpărasem, separat de cumpărăturile pentru azil. Asta a făcut ca, încă două doamne, ce stăteau lângă ea pe bancă, să-i ofere şi ele, una o portocală şi alta o cutie cu pateu. Bătrânica a spus, firesc, „bogdaproste” şi mi-a zâmbit. La fel şi doamna care-i dăduse pateul.

Flori de cireş, în luna lui Gustar

Altcersenin ne-a dăruit, celor care-i trecem pragul, florile de cireş, de mai jos:

Cu toţii ştim ce semnificaţie au, pentru japonezi, cireşul şi florile sale (sakura) – atât efemeritatea existenţei umane, cât şi fertilitatea, fericirea şi sărbătoarea, frumuseţea,  curtoazia şi modestia. Pentru chinezi, floarea de cireş reprezintă un simbol al puterii, dar şi  frumuseţea şi sexualitatea feminină,  precum şi dragostea.

De altfel, şi pentru japonezi, florile de cireş sunt o  emblemă a dragostei şi afecţiunii.

Vă mai amintiţi poezia mea „O lalea şi un cireş” ? Ştia ea, laleaua, ce ştia, nu?

Vi le dăruiesc, dragilor, atât florile de cireş, cât şi dragostea lalelei.

De 8 Martie (Poezii pentru Victor, poezii pentru copii)

De 8 Martie, mămica mea,
Tot cerul ţi-aş da în dar
Şi aş mai vrea, de s-ar putea,
Să te port în buzunar,
Ca pe o sfântă icoană,
Să-mi fii înger păzitor,
Să te port la inimioară,
Să m-ajuţi, când vreau sa zbor!