Arhive pe etichete: poporul român

Sunt ROMÂN!


Sunt plânsul mamei, fără de sfârşit,
din fiecare miez de noapte,
sunt binecuvântarea-i trimisă şoptit,
fiului cel drag şi plecat departe.

Sunt conjugarea verbului „a fi”,
speranţa într-o lume bună,
sunt „a visa”, „a plânge”, „a iubi”,
sunt rază de soare şi rază de lună.

Sunt muşcata din geam şi cireşul în floare,
sunt roşul macilor din câmpul cu grâu,
sunt hora de nuntă şi doina de jale,
sunt munte şi deal şi vale şi râu.

Sunt ziua-ngenuncheată în amurg,
sunt lacrima ascunsă sub o geană,
sunt mărul din grădină dat în pârg,
sunt toamna-mbătrânită-n iarnă…

Sunt drapelul ţării purtat la rever,
pământul scăldat în sânge străbun,
sunt ruga strămoşilor, scrisă pe cer,
dar, mai presus de toate, sunt ROMÂN!

La mulţi ani, românii mei! România suntem noi! La mulţi ani ROMÂNIEI NOASTRE!

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria La mulţi ani!, limba română, manifest, poezii, poezii proprii, urări, ţară

D’ale mele gânduri … rătăcite …


„Limba română este patria mea”, spunea Nichita Stănescu. Subscriu, cu toată fiinţa.
Din păcate, însă, ca orice patrie, are şi faună …

––––––––––-

Una dintre greşelile majore ale poporului român, din punctul meu de vedere, este cã s-a îndepãrtat de înţelepciunea popularã, de tradiţional. Marile adevãruri izvorãsc din lucrurile simple, trãibile, din firesc. Nu trebuie decât sã vrei sã priveşti în jurul tãu…

–––––––––––-

Vrei să vezi cum se înfăptuiesc minunile? Zâmbeşte, cu tot sufletul, unor ochi plânşi, sau unui chip trist – oriunde-l întâlneşti – şi vezi ce se întâmplă! Vei avea parte de cea mai pură lumină!

––––––––––––

Oare ce le-o creşte unora, în loc de suflete, de sunt capabili să lovească un om ce se află în genunchi…?

––––––––––––-

Din punctul meu de vedere, nu un necaz, o problemă, ca atare, ne împovărează, nevorbind, aici, de marile drame. Cu toţii ştim că viaţa este precum matematica: are plusuri şi minusuri.  Ceea ce ne îngenunchează în final este, de fapt, imposibilitatea – dintr-un motiv sau altul – de a găsi o soluţie imediată problemei cu care ne confruntăm. Astfel, apare efectul bulgărelui de zăpadă şi totul se augmentează, sfârşind prin a ne copleşi şi a se cere un complex de soluţii.

Aşa este şi în relaţii, de orice tip ar fi ele. Odată ajunse în impas, lipsa resurselor – sufleteşti, mentale, etc. – de remediere duce la rupturi, uneori, iremediabile.

2 comentarii

Din categoria diverse, gânduri, recurs la prea multă realitate, viaţă, ţară

Scrisoare către monsieur Jamel Debbouze


Nu ştiţi cine este M. Jamel Debbouze? Alt francez, e drept, de origine marocană, care şi-a permis să ne facă cerşetori.

Şi pentru că mă deranjează când se aruncă, în noi, cu noroi, am şi eu ceva de spus – mai bine zis de întrebat – acestui domn:

„Bună ziua, d-le Jamel Debbouze,

mă numesc Adela Onete şi sunt cetăţean ROMÂN! Nu, nu vă speriaţi, nu vreau să vă cer nimic!
De fapt, ba da, vreau! Dar nu ce vă închipuiţi d-voastră, deşi am şi eu un copil. Vreau să vă cer nişte explicaţii/răspunsuri, apropo de afirmaţiile pe care le-aţi făcut într-una dintre emisiunile d-voastră la postul de radio “Rire et Chansons”, cu ocazia lansării DVD-ului „Tout sur Jamel”. Şi, dacă aveţi coloană vertebrală, d-le Debbouze, îmi veţi răspunde următoarelor întrebări:
1. Ce ştiţi d-voastră despre România şi despre poporul român?
2. Ce consideraţi că vă dreptul să jigniţi o naţiune/un popor despre care, sunt sigură, nu cunoaşteţi mai nimic? (Ştiu că aproape mi-am dat singură răspunsul la prima întrebare).
3. Făcând aprecieri peiorative la adresa poporului român este maximul de creativitate de care puteţi da dovadă?
4. Aţi auzit de Eugen Ionescu (n. 26 noiembrie 1909, Slatina, România – d. 28 martie 1994, Paris), Emil Cioran ( n. 8 aprilie 1911, Rășinari, România – d. 20 iunie 1995, Paris), Constantin Brâncuşi (n. 19 februarie 1876, Hobița, Gorj, România – d. 16 martie 1957, Paris), etc., oameni de cultură, români, de care Franţa nu s-a ruşinat să şi-i asume (şi nu am dat decât infinit de puţine exemple).
5.  Ştiaţi că România s-a declarat mereu a fi o ţară francofonă? Că românii cunosc şi apreciază istoria, literatura, cultura, etc., Franţei?
6. Ştiţi care este diferenţa dintre “român” şi “rrom”, dintre minoritar şi majoritar?
7. Dumneavostră ce naţionalitate aveţi?
8. În ţara d-voastră nu există oameni care au/fac probleme?
9. Nu consideraţi că ar fi un gest de dreptate şi onoare să cereţi scuze poporului român? Eu am credinţa că sunteţi un om de calitate şi că o veţi face.
10. Cum v-aţi simţi dacă cineva ar vorbi despre poporul marocan, aşa cum aţi făcut d-voastră, despre poporul meu?
11. În încheiere, d-le Debouzze, vă invit în România, să-i cunoaşteţi pe români, aşa cum sunt ei în realitate.
Cu sinceritate,
Adela Onete”

Pentru a nu-i da bătaie de cap distinsului domn, în a traduce scrisoare, i-o voi trimite – de fapt, o voi posta pe paginile lui de pe Facebook:

http://www.facebook.com/pages/Jamel-debouzze/114709645271926http://www.facebook.com/pages/Jamel-debouzze/208146929210803,  http://www.facebook.com/pages/JAMEL-DEBOUZZE-A-LANCIENNE/194917333166,

în limba franceză. Îi mulţumesc, în acest sens, prietenei mele dragi, profesor de lb. franceză, Cristina Cioacă.

„Bonjour, M. Jamel Debbouze,

Je m’appelle Adela Onete et je suis citoyen ROUMAIN. N’ayez pas peur, je ne vous demande rien. Mais si, en fait, je veux quelque chose. Mais non pas ce que vous imaginez meme si j’ai moi aussi un enfant. Je voudrais quelques explications/réponses concernant les affirmations que vous avez faites dans une de vos émissions au poste de radio “Rire et Chansons”, à l’occasion du lancement du DVD „Tout sur Jamel”. Et, si vous avez une colonne vertébrale, monsieur Debouzze, vouz allez me répondre à quelques questions:
1. Qu’est-ce que vous connaissez sur la Roumanie et sur le peuple roumain?
2. Qu’est-ce que vous considérez que vous donne le droit d’humilier une nation/un peuple, dont je suis sure, vous n’en savez rien? Je sais avec certitude que je me suis donnée seule la réponse.
3. Faisant des remarques péjoratives à l’adresse du peuple roumain c’est votre maximum de créativité dont vous faites preuve?
4. Vous avez entendu parler de Constantin Brancusi, (né le 19 février 1876, Hobita, Gorj, România – mort le 16 mars 1957, à Paris), Eugene Ionescu Eugen Ionescu (né 26 noiembrie 1909, Slatina, România – mort le 28 martie 1994, Paris), Emil Cioran (né 8 aprilie 1911, Rășinari, România – mort le 20 iunie 1995, Paris), gens de culture dont la France n’a pas eu honte de les adopter?
5. Quelle est votre nationalité?
6. Vous savez que la Roumanie c’est un pays francophone? Que les Roumains apprécient la culture, l’histoire, la littérature francaise?
7. Vous savez quelle est la différence entre roumain et rrom, entre la majorité et la minorité?
8. Vous avez quelle nationalité?
9. Dans votre pays il n’y a pas des gens qui font des problèmes?
10. Vous ne considérez pas un geste d’honneur de demander des excuses au peuple roumain? J’ai la conviction que vous etes un homme d’honneur et que vous allez le faire.
11. En conclusion, monsieur Debouzze, je vous invite en Roumanie, connaitre les Roumains, tels comme ils sont en réalité.
Avec sincérité,
Adela Onete”

14 comentarii

Din categoria ce credeti?