Aţi modelat vreodată…?


Aţi modelat, vreodată, cu degetele, un vis? Nu-i aşa că l-aţi simţit pulsând în căuşul palmei? Ştiţi de ce? Pentru că şi visele au emoţii. Emoţia de a nu ne dezamăgi. Aşa-i că, după ce i-aţi dat formă, l-aţi ascuns într-un ungher al sufletului, fără  să-l mângâiaţi, măcar o dată, de teamă să nu-l striviţi?

Anunțuri

13 comentarii

Din categoria întrebări şi răspunsuri, de suflet..., gânduri, recurs la prea multă realitate

13 răspunsuri la „Aţi modelat vreodată…?

  1. „Aţi modelat, vreodată, cu degetele, un vis?” Ce mult mi-a plăcut această întrebare. Cu toţii cred că modelăm vise, chiar dacă uneori avem temeri. Mie îmi place adesea să zic: „Visaţi că măcar asta e gratis!”. Îmbrăţişări calde!

  2. Pingback: Aţi modelat vreodată…? - Ziarul toateBlogurile.ro

  3. Eu îmi mângâi visele. Cele pe care le pot păstra.Mă întorc la ele, ori de câte ori sunt în impas.Îmi iau porția de bine.Și , deja, e bine!
    O zi cu trăiri ca-n vise,Adele!!

  4. Pingback: Poveste de vis (7) « Blogul lui Teo Negură

  5. Pingback: Idealist «

  6. altcersenin

    „l-aţi ascuns într-un ungher al sufletului, fără să-l mângâiaţi, măcar o dată, de teamă să nu-l striviţi” intradevar, visele sunt ca niste bibelouri de portelan, daca le etalezi prea mult, exista riscul sa se sparga in invidie si rautatea omeneasca… deasta mai bine sa le mangiem doar in gand…

  7. mariannicolescu

    Da, mi-am modelat viata in causul camarilor inimii, pulsand viata in batai de vise implinite sau neimplinite, dar am visat cel mai mult dragostea si poezia.

    GERMENI DE VIS
    de Marian Nicolescu

    Când am vrut să te chem, ai plecat.
    Când ai vrut să te pierd, m-ai uitat
    Şi te-ai dus agăţată de nori
    Şi ai plâns într-o ploaie de flori.
    Ai atins curcubeul astral
    Să te stingi pe un ciob de coral.
    Stele mii, săgetate, căzând,
    Am cules de pe ochii plângând,
    Le-am vărsat în căuşuri de vânt
    Să le împrăştii la mine în gând
    Ca să ştiu când te chem, tu să vii
    Să te-mbrac în polen de copii
    Germinând între flori de cais
    Şi născând doar la mine în vis.

    • Când ai plecat, eu te-am chemat,
      de te-am pierdut, nu te-am uitat,
      doar m-am ascuns printre nori,
      şi te-am plouat cu flori.
      m-am prefăcut în curcubeu astral,
      şi-am făcut din stele plânse, un coral,
      ţi l-am trimis prin căuşuri de vânt,
      să ţi se adăpostească-n gând,
      să ştiu când mă chemi, ca un copil,
      îmbrăcată-n polen, să vin, tiptil,
      să te mângâi tandru, în vis,
      cu dulceaţa florii de cais.

      Fără supărare, nu? 🙂 Este doar un joc, care îmi face plăcere.

  8. Deși așa ar fi de așteptat, înțelepciunea nu este punctul meu forte..
    Mulțumesc pentru gândurile frumoase!

  9. mariannicolescu

    Jocul de-a poezia, este cel mai nastruşnic joc!

    NU MAI ŞTIU!
    de Marian Nicolescu

    Am cules floarea gândului
    Din inima ta bună
    Şi-am udat-o cu raze de lună
    Şi cu tonusul vântului,
    Şi am pus-o să spună
    Codrului din jurul meu
    Şi cerului străveziu
    De un izvor de cunună:
    Noapte bună!
    E târziu să mai scriu
    Pe o coajă de-alună
    Pe un zâmbet mereu,
    Înc-odat’ Noapte bună!
    Nu mai ştiu de sunt viu
    Şi ce gând ne adună
    Nu mai ştiu.

    • Noapte bună, prieten drag,
      luna să-ţi apară-n prag,
      să-ţi îngâne „somn uşor”,
      dintr-un susur de izvor.

      E târziu şi este toamnă,
      visele, încet, ne cheamă,
      noapte bună, îţi spun iar,
      un gând frumos, îţi trimit în dar.

      🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s