Moartea ne putrezeşte învelişul. De restul, noi suntem vinovaţi. Iar, dacă începi să miroşi a gunoi, nu-i învinovăţi pe cei din jurul tău că nu te vor aproape.
sau, altfel spus:
Paradox uman: ne naştem oameni şi sfârşim gunoi! Sunt unii, însă, care încep să se transforme încă din timpul vieţii…
O zi în care nu ai dăruit măcar un zâmbet, este o zi scursă, nu trăită!
La răscruci, fă un pas înapoi, pentru a vedea mai bine indicatorul!
Noaptebunacopii's Blog 
Ai mare dreptate ,sa schimbat totul inainte erea viata asa de simpla si normala,acum totul sa schimbat ,o zi este cit o ora si un an cit o zi ,si parca nu mai ai timp de nimic.
Sau, poate, ne-am schimbat noi şi nu în bine, Maria. Bine ai venit!
„ La răscruci,fă un pas înapoi,pentru a vedea mai bine indicatorul ” !!!
Nimic mai adevărat !
Felicitări !
O duminică frumoasă !
Alioșa.
Mulţumesc, Alioşa! Să-ţi fie bine!
Toate ca toate, dar eu am facut doi pasi inapoi…Nici asa nu disting – in acest moment – indicatorul…Mi-e teama ca, retragandu-ma mai mult, voi pierde din vedere „rascrucea” si voi ramane „de caruta”…
Minunat! Cred ca ar trebui sa invatam sa zambim mai des si sa lasam la o parte toate prostiile… Nu are rost sa ne pierdem timpul cu fapte sau oameni care nu merita…
Si cand te gandesti ca unora le place duhoarea asta…
Sigur, e trist! Dar asta e lumea in care traim!
Pingback: parerea lu' danutz - Dacă tu…