Celor care…

Tuturor celor care nu-mi înţeleg vehemenţa implicării în situaţia actuală prin care trecem, le cer scuze că mă doare viitorul copilului meu în ţara care s-a născut.

Ce nu înţeleg ei, este că nu fac politică din poziţia unui membru de partid înregimentat vreunei doctrine şi repet – oare pentru a câta oară?! – nu consider că este ceva rău, dar nu acesta este scopul meu!!!

Dacă eu consider că, azi, viitorul familiei mele este periclitat de cei care au fost aleşi să-l administreze în folosul nostru, al cetăţenilor acestei ţări, iau atitudine!

Dacă mâine voi considera acelaşi lucru, voi lua atitudine, indiferent cine va fi la putere!

Copilul meu are aceleaşi drepturi în lumea asta, ca oricare dintre ceilalţi copii, europeni, americani, etc!

De aceea, duminică, 29 iulie, voi merge la vot şi voi vota DA!

Publicitate

Noi şi Boc

mereu supuşi votului: aici. Până mâine, 01.11.2010, ora 23.

Numai că ei cu moţiunea, noi cu noţiunea. Ei cu cenzura, noi cu scriitura: adică PA-urile noastre.  Se strânseră, şi de data aceasta, multe şi faine rău. Dacă e să mă întrebaţi pe mine, cel mai original mi s-a părut al lui Victor – cel cu dialog, „În locul potrivit, la locul potrivit„.

Aşa că, dacă „Între cer şi pământ” – proza mea – v-a plăcut, votaţi-mă şi vă promit că anul viitor economia va cunoaşte creşteri record, ţara se va muta direct în SUA şi va curge numai lapte şi miere, la toate robinetele. 😀

Dar, pentru că puteţi acorda 3 voturi, unul ar putea fi, deci şi pentru Victor.

Dacă ar fi să fac un buchet din toate PA-urile, ar arăta cam aşa:

Între cer şi pământ, în locul potrivit, la momentul potrivit, noua plăcere a bunicului Hamlet [şi a] pisicii [lui]  negre, prietenul indispensabil şi desăvârşit – şi iscoada perfectă – era să-l urmărească pe deputatul cu acoperiş, aşa îl numea, din cauza pălăriei caraghioase pe care o purta, pe vecinul de alături, ce-şi intitulase, pompos, ditamai viloiul „Acoperişul cerului„. Nu vedea niciun impediment în a sta cocoţat pe acoperişul casei sale, de lângă peron(ul) haltei CFR, ca şi cum ar aştepta, mereu, un alt tren. Asta şi a-l bodogăni pe pivotul echipei locale de handbal erau preocupările lui cele mai noi. Se gândea, deja, pe care dintre nepoţi să şi-l facă discipol.

De nu vă place buchetul meu de PA-uri, nu aveţi decât să-l aruncaţi în maşina de spălat decapotabilă a domnului Lică. 🙂

Dragii mei, vă mulţumesc, anticipat, pentru voturile voastre.