infracţiuni | Noaptebunacopii's Blog

„L-am omorât şi asta e! O să fac zece ani de puşcărie pentru un prost!”

Acestea sunt cuvintele unui vierme (cât de săracă e limba română în astfel de cazuri!) ce a omorât un adolescent de 17-18 ani, la Craiova, înjunghiindu-l pe la spate, în faţa liceului în care acesta învăţa. Ce poţi spune şi simţi faţă de un asemenea individ, ca om, în general şi ca părinte, în special?! Nu are decât 19 ani şi a luat viaţa unui alt tânăr. Pur şi simplu. Şi nu are niciun regret. Nu că asta ar mai ajuta cu ceva pe tânărul ucis sau familia acestuia, dar afişând o astfel de atitutidine, e ca şi cum ar mai lovi încă o dată. Mai mult decât atât, i se pare nedrept să fie pedepsit. Pentru el, viaţa celuilalt nu valora nimic.

Şi revoltător este – cel puţin, din punctul meu de vedere – că, deşi a luat viaţa unui om şi a nenorocit o familie, va face doar zece ani de puşcărie. Legea prevede un maxim de 25 de ani, în acest caz. Chiar de va primi pedeapsa maximă, va executa, cel mult, zece ani. Şi gata! Îşi va fi ispăşit pedeapsa, nu? Va putea să o ia de la capăt. Să mai ucidă şi pe alţii. Pentru că frustrarea lui va creşte, pentru că va considera că i s-au furat zece ani din viaţă.

Nu ştiu ce gândiţi voi, dar eu am regretat de foarte multe ori abolirea pedepsei cu moartea. Da, ştiu, ştiu toate teoriile conform cărora pot apărea erori judiciare şi riscul să fie trimişi la moarte oameni nevinovaţi, pe cele privind drepturile omului, pe cele religioase, etc. Le ştiu, dar nu le împărtăşesc în totalitate.

Din punctul meu de vedere, în infracţiunile de omor – în special cele în formă agravantă – viol (pedofilie, gerontofilie, etc.) şi – de ce nu? – tâlhărie, ar trebui „răsplătite” cu pedeapsa la moarte. Nemaivorbind de faptul că, în acest caz, infractorul şi-a recunoscut fapta.

Poate, dacă ar exista această pedeapsă şi justiţia ar fi „atentă” la modul în care ar cântări faptele.

Cât priveşte drepturile omului, din punctul meu de vedere, cel care comite asemenea infracţiuni, cu bună ştiinţă, renunţă, de bună voie la drepturile sale. Încălcându-şi obligaţiile – legale, morale, sociale, creştine, etc. – renunţă, de bună voie şi la drepturile pe care i le conferă statutul de om, de cetăţean, etc.

Consideraţi că gândesc primitiv, din acest punct de vedere? Poate. Dar, din nefericire, din multe puncte de vedere, suntem încă primitivi.

Haideţi, combateţi-mă sau, pur şi simplu, spuneţi-vă părerea!

http://adakiss.wordpress.com/2010/10/08/il-y-a/

http://cosminstefanescu.wordpress.com/2010/09/25/tesator-in-inima-sange-balcanic-137-poem/

http://alexandrescudaniela.com/invitatii-pe-czone-tracker/

http://amprenteliterare.ning.com/forum/topics/sa-vorbim-despre-civilizatie

http://anausca.wordpress.com/2010/10/09/ioan-uscaioan-traia-–-comentarii-la-psalmul-110/

http://anaveronica.wordpress.com/2010/10/04/dezvaluiri/

http://andreihappyday.wordpress.com/2010/10/08/absurditati-cotidiene/

http://bucurestiuldevis.blogspot.com/2010/09/maria.html

http://caius67.wordpress.com/2010/10/09/unicameral/

http://calinhera.wordpress.com/2010/10/09/dimineata-cu-lemne/